Contestație decizie de concediere. Decizia 455/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 455/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.83 din 01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns av. pentru intimata SC SRL R, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că s-a depus de către intimata-intervenientă Sindicatul din Cadrul SC SRL R, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Av. pentru intimat, a arătat că nu mai are alte cereri de formulat și a solicitat cuvântul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Av. pentru intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință a solicitat menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, deoarece tribunalul în mod corect a respins contestația recurentului. Actele care au stat la baza desfacerii contractului de muncă i s-au adus la cunoștință contestatorului și a concluzionat cu respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 83/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de contestatorul și cererea de intervenție accesorie în interesul contestatorului formulată de Sindicatul din cadrul SC SRL împotriva deciziei nr. 164/30.08.2007 emisă de intimata SC SRL ca rămasă fără obiect.
S-a respins contestația formulată de și cererea de intervenție accesorie în interesul contestatorului formulată de Sindicatul din cadrul SC SRL împotriva deciziei civile nr. 165/03.09.2007 emisă de intimata SC SRL ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, contestatorul formulat contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.164 din 30 august 2007 emisă de intimata " ".
Contestatorul, ulterior și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat și anularea deciziei nr.165 din 03.09.2007.
Sindicatul din cadrul " " formulat cerere de intervenție accesorie în interesul contestatorului, cerere încuviințată în principiu de instanță.
Instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatorul a fost salariatul unității intimate, pe postul de muncitor necalificat, inițial, până în 30.08.2007, dată de la care, prin decizia nr.164/ 30.08.2007, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.61 lit."a" din Codul muncii, motivat de faptul că, în 01 august 2007, consumat băuturi alcoolice la locul de muncă, fiind găsit în stare de ebrietate, cu alcoolemie de 1,5%o, depistată cu aparatul etilotest. De asemenea, în sarcina contestatorului a mai fost reținut și faptul că, acesta, fiind chemat de șeful său ierarhic, numitul, a părăsit locul de muncă, fără a anunța în prealabil și fără a primi permisiunea în acest sens ( 5).
Însă, justificat de faptul că, în data de 03 septembrie 2007, contestatorul depus la sediul unității două certificate de concediu medical pentru perioada 07.08.2007 - 31.08.2007 (61, 62 și 76) și motivat de dispozițiile art. 60 (1) lit."a" din Codul muncii potrivit cărora "concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii", intimata a procedat la emiterea celei de a doua decizii de concediere contestate, respectiv decizia nr.165/03.09.2007, prin care, printre altele, s-a dispus revocarea deciziei de concediere nr. 164/ 30.08.2007.
Drept pentru care, s-a apreciat că, atât contestația formulată de petent, cât și cererea de intervenție formulată în interesul acestuia împotriva deciziei 164/ 30.08.2007, apar ca fiind rămase fără obiect, fiind respinse, ca atare.
Prin cea de a doua decizie de concediere dedusă judecății, respectiv decizia nr.165/03.09.2007, contestatorul a fost concediat disciplinar(art.61 lit."a" din Codul muncii ), începând cu data de 03 septembrie 2007, pentru aceleași abateri disciplinare, reținute inițial în sarcina sa prin decizia nr.164/30.08.2007.
Potrivit dispozițiilor art.61 lit."a" din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Ori, în speța de față, s-a apreciat că, ambele fapte imputate contestatorului, și anume: consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă și părăsirea locului de muncă fără anunțarea prealabilă și permisiunea șefului ierarhic, raportat la atribuțiile sale de serviciu și la prevederile din Regulamentul Intern al unității, constituie abateri disciplinare grave, pentru oricare din ele putându-se aplica sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
Astfel, chiar dacă starea de ebrietate și alcoolemia contestatorului au fost constatate după douăzeci de minute de la terminarea programului de lucru, faptul că aceasta situație a fost constatată în timp ce încă se afla în incinta unității, fiind văzut în aceeași stare și pe parcursul orelor de lucru, de către colegii de serviciu, dovedesc faptul că acesta a consumat băuturi alcoolice la locul de muncă. La acestea s-a adăugat și faptul că petentul și-a însușit rezultatul aparatului etilotest, prin care a fost constatată o alcoolemie de 1,5%o, prin semnarea, fără nicio obiecție, procesului verbal întocmit în acest sens și prin necontestarea acestui rezultat la Serviciul de medicină legală.
În acest context, s-a apreciat că, depoziția martorului nu a putut fi avută în vedere, întrucât acesta nefiind coleg de serviciu cu petentul, nu poate prezenta în mod obiectiv împrejurările în care acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
De asemenea, s-a reținut că, petentul, atât prin nota explicativă dată cât și prin contestația dedusă judecății, nu a formulat apărări în legătură cu abaterea disciplinară reținută în sarcina sa constatată prin referatul înregistrat sub nr.2191 din 07.08.2007, privind părăsirea locului de muncă fără anunțarea prealabilă și permisiunea șefului ierarhic.
Referitor la susținerile contestatorului potrivit cărora decizia nr. 165/03.09.2007 nu a fost semnată de către directorul general al unității intimate, instanța a constatat că nu sunt justificate, în dosar nefiind făcută dovada în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
A susținut acesta că hotărârea sus-menționată fost dată cu încălcarea legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Invocă recurentul că decizia nr.164/30.08.2007 este lovită de nulitate, deoarece în momentul emiterii deciziei se afla în incapacitate temporară de muncă.
De asemenea, a arătat că ambele decizii contestate 164 și 165 au încălcat dispozițiile art.268 alin.2 lit.c Codul muncii, necuprinzând "motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale.".
Un alt motiv de recurs a criticat modul în care instanța a apreciat probele administrate în cauză, favorizând intimata al cărui punct de vedere a fost îmbrățișat, în timp ce dovezile propuse de el nu au fost încuviințate.
În susținerea recursului fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimata - prin apărător - a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.3041, art.312 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Conform dispozițiilor art.3 din decizia nr. 165/03.09.2007 - "prezenta decizie anulează decizia nr.164/30.08.2007." (fila 20 dosar fond). Corect a apreciat așadar prima instanță că contestația împotriva deciziei nr.164/30.08.2007 a rămas fără obiect, criticile formulate de recurentul-contestator la adresa acestei decizii nemaiprezentând relevanță.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.268 alin.2 lit.c Codul muncii, Curtea constată că legea sancționează cu nulitatea absolută a deciziei absența motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Legiuitorul a înțeles să instituie această sancțiune ca o garanție a salariaților că apărările și explicațiile date în justificarea atitudinii imputate, au fost analizate și avute în vedere de angajator, iar decizia de sancționare nu este luată arbitrar.
Verificând respectarea acestei norme obligatorii, Curtea constată că contestatorul nu a formulat apărări în legătură cu abaterea disciplinară reținută în sarcina sa.
În ce privește împrejurarea că prima instanță a respins o parte din probatoriile solicitate, nici aceasta nu justifică modificarea hotărârii. Astfel, art.304 pct.10 Cod procedură civilă (în prezent abrogat), presupunea, prin ipoteză, administrarea probei, caracterul ei hotărâtor și nepronunțarea instanței asupra sa. Astfel, apare evident că respingerea acestei probe nu putea constitui o premiză pentru cenzurarea hotărârii în temeiul acestui text de lege.
De asemenea, critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art.304 Cod procedură civilă.
Recurentul cere practic reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii ce excede limitelor presupuse de art.304 Cod procedură civilă și nu intră în atribuțiile instanței de recurs.
Pentru considerentele sus-arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
Va face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, obligând partea căzută în pretenție - în speță recurentul - să achite intimatei SC SRL cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.83 din 01.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Obligă recurentul să achite intimatei SC SRL suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.05.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. - - - - - -
în CO semnează
Președinte instanță
- -
red.sent. /
red.SC/30.05
tehn.DM/ex.2
30.05/12.06.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 78/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1568/2009. Curtea... → |
|---|
