Contestație decizie de concediere. Decizia 649/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.649
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.10.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mărioara Coinăcel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată - SRL, cu sediul în F,-, împotriva sentinței civile nr.416/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în com.Garoafa, jud.V, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal a răspuns contestatoarea asistată de av., lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Contestatoarea depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatoarei solicită anularea deciziei de concediere, rectificarea mențiunii făcută în cartea de muncă, obligarea recurentei la reîncadrarea pe postul avut anterior, plata salariului în sumă de 710 lei începând cu data concedierii, plata concediului medical.
Solicită respingerea recursului.Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 416/03.06.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a admis contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 3/07.03.2008 emisă de intimata
S-a anulat decizia menționată.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior și plata la zi a drepturilor bănești până la data reintegrării efective.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr.3 din 07.03.2007 emisă de - SRL F solicitând anularea acesteia, reintegrarea sa în muncă și plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei cu începere din luna august 2007 și că a lucrat până în luna ianuarie 2008 când a fost internată în spital iar după externare și după concediul medical acordat nu a mai fost primită la locul de muncă, solicitându-i-se demisia. Întrucât a refuzat, a primit decizia nr.3 din 07.03.2008 pe care o consideră nelegală și netemeinică. A solicitat admiterea contestației, anularea deciziei, reintegrarea în muncă, plata drepturilor salariale la zi.
În dovedirea cererii sale reclamanta a depus la dosar acte.
Pârâta - SRL Fad epus la dosar întâmpinare, motivând că reclamanta contestatoare a avut o lipsă în gestiune de 2998,37 lei și că după efectuarea inventarului aceasta nu s-a mai prezentat la locul de muncă, neînștiințând conducerea societății de absența sa. A solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În dovedirea susținerilor sale a depus la dosar acte.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că a fost încadrată în funcția de vânzător cu începere de la 16 august 2007 la Standul 22 din aparținând societății pârâte.
În luna ianuarie 2008 contestatoarea a fost internată în spital iar apoi a beneficiat de concediu medical iar după inventarierea efectuată la gestiunea sa de către administratorul societății, s-a emis decizia nr.3 din 07.03.2008 în care se menționează că având în vedere cererea de demisie, începând cu 07.03.2008 încetează contractul individual de muncă al contestatoarei în temeiul art.61 lit.a codul muncii.
Din analiza dispozițiilor codului muncii rezultă că această lege -cadru în materia conflictelor de muncă instituie condițiile privind luarea de către angajator a măsurilor privind concedierea precum și sancționarea salariatului.
Întrucât dispozițiile codului muncii sunt norme de protecție legiuitorul a acordat o atenție deosebită atât procedurii de emitere, cât și formei și conținutului deciziei de concediere, precum și ale deciziei de sancționare, reglementând aceste aspecte prin norme imperative a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută.
În speță decizia de concediere disciplinară ce se contestă prin acțiunea introductivă este nulă, câtă vreme nu s-au respectat dispozițiile imperative ale art. 268 codul muncii. Astfel, potrivit acestui text de lege, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie trebuie cuprinsă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară. Fapta nu trebuie doar precizată ci trebuie descrisă amănunțit, cuprinzând toate detaliile ce o individualizează în sfera atribuțiilor salariatului.
În cauza de față această cerință nu este îndeplinită, ba mai mult, decizia de concediere este confuză și contradictorie făcând mențiunea atât a existenței unei cereri de demisie(care în realitate nu există) cât și a dispozițiilor art.61 lit.A din codul muncii referitoare la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că prezenta contestație este întemeiată, a admis-o și a constatat nulitatea absolută a deciziei cu reintegrarea efectivă în muncă și plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă.
Referitor la celelalte pretenții ale contestatoarei invocate prin concluziile scrise depuse odată cu dezbaterea în fond referitoare la plata daunelor morale și a orelor suplimentare ele nu au putut fi analizate în prezenta cauză, putând face obiectul unei acțiuni separate, având în vedere limitele investirii instanței și faptul că reclamanta contestatoare nu și-a modificat acțiunea în termenul și în modul prevăzut de dispozițiile art.132 al.1 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata F pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6.pr. civilă: "instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut".
Astfel, a arătat că reclamanta a învederat faptul că, încă din luna martie 2008, lucrează la alt angajator cu normă întreagă și nu dorește decât plata salariului pentru luna ianuarie 2008 și eliberarea cărții de muncă.
Pe parcursul procesului, aceasta nu și-a modificat cererea în ceea ce privește reintegrarea în muncă la societate sau plata drepturilor bănești.
Ori, prima instanță, fără a ține cont de pretențiile deduse judecății, a dispus plata drepturilor bănești la zi până la data reintegrării efective.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul înlăturării dispoziției privind reintegrarea contestatoarei și plata drepturilor salariale la zi.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă.
Intimata contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat considerând că instanța de fond nu a dat mai mult decât s-a cerut. Deși intimata prin întâmpinare emite diverse pretenții, instanța de recurs nu le poate analiza față de disp. art. 115.pr. civilă care reglementează instituția întâmpinării și față de faptul că se analizează, pe calea recursului, doar legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este fondat față de următoarele considerente:
Într-adevăr, prima instanță a acordat reclamantei ceea ce nu s-a cerut, prin faptul că a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior și plata la zi a drepturilor bănești până la data reintegrării efective.
Analizând cererea de chemare în judecată, se observă că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 3/2008 și obligarea pârâtei la plata salariului pe luna ianuarie 2008, greșit reținându-se de către prima instanță prin considerente că s-ar fi solicitat reintegrarea în postul deținut anterior și plata drepturilor salariale la zi.
De asemenea, la prima zi de înfățișare, reclamanta nu a depus la dosar nici o cerere de întregire a obiectului acțiunii potrivit disp. art. 132 alin. 1.pr. civilă, iar concluziile scrise nu respectă termenul de depunere a unei cereri de întregire a obiectului acțiunii inițiale.
De altfel, chiar prima instanță reține corect că reclamanta nu a respectat disp. art. 132 alin. 1.pr. civilă, și totuși, în contradicție cu cele arătate prin considerente, dispune reintegrarea contestatoarei și plata drepturilor salariale la zi deși nu erau solicitate.
Față de aceste considerente, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre parțial nelegală, încălcând principiul disponibilității potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului pricinii deduse judecății (art. 129 alin. 6.pr. civilă) și pe cel al contradictorialității.
În consecință, devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6.pr. civilă, urmând ca, în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă, să se admită recursul declarat de intimată.
Se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că se va înlătura dispoziția privind reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior și plata la zi a despăgubirilor bănești până la data reintegrării efective.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata - SRL, cu sediul în F,-, împotriva sentinței civile nr.416/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.416/3.06.2008 a Tribunalului Vrancea, în sensul că:
Înlătură din sentință dispoziția privind reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior și plata la zi a drepturilor bănești până la data reintegrării efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/17.11.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1568/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1424/2009. Curtea... → |
|---|
