Contestație decizie de concediere. Decizia 1633/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (Număr în format vechi 8302/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1633/
Ședința publică din 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta - MANAGEMENT SRL împotriva sentinței civile nr.5709 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10260/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - MANAGEMENT SRL prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/16.03.2009, aflată la fila 9 dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul recurentei - MANAGEMENT SRL, arată că nu mai poate rămâne în sala de ședință, având un dosar cu același termen pe rolul altei instanțe și depune la dosar cerere prin care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că dosarul a fost strigat la prima listă de amânări fără discuții și față de lipsa intimatului, dispune strigarea cauzei la ordinea listei.
La a II-a strigare a cauzei au lipsit părțile.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea depusă în ședință publică, la prima strigare a cauzei, de către avocatul recurentei - MANAGEMENT SRL, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5709/17.09.2008 pronunțată în dosarul nr.10260/3/LM/2008 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - MANAGEMENT SA; a anulat decizia nr.255/08.02.2008; a obligat intimata la reîncadrarea contestatorului pe același post și pe aceeași funcție deținute anterior emiterii deciziei contestate; a obligat intimata la plata către contestator a drepturilor salariale restante pe perioada 08.02.2008 până la reîncadrarea efectivă în muncă; a obligat intimata la plata dobânzii legale aplicată drepturilor salariale neachitate conform alineatului precedent; a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiată; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr.255/08.02.2008, în temeiul art.M pct.2 lit.c, e, pct.3 lit.c din contractul individual de muncă, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului pentru săvârșirea de abateri disciplinare grave în legătură cu munca și activitatea desfășurată în societate, săvârșite cu vinovăție, precum și încălcarea confidențialității și a fidelității față de societate; constituirea unei alte societăți comerciale cu folosirea firmei "", folosirea bazei de date, a formularelor și metodologiei de acordare a consultanței financiare, eroarea de confuzie în piața și determinarea unor clienți ai angajatorului.
Tribunalul a reținut că decizia de sancționare a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.268 pct.2 lit.a Codul muncii, întrucât faptele sunt nominalizate la general fără a fi descrise în concret pentru a se putea verifica încadrarea obligațiilor de serviciu, de către contestator. S-a apreciat totodată că nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de art.267 Codul muncii, nota explicativă solicitată salariatului neputând fi interpretată ca reprezentând efectuarea procedurii cercetării prealabile.
S-au înlăturat susținerile contestatorului în sensul aplicării dispozițiilor art.268 pct.2 lit.c din Codul muncii.
Constatându-se că decizia a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art.267 și art.268 pct.2 lit.a Codul muncii, tribunalul a dispus anularea deciziei contestate fără a mai analiza motivele de netemeinicie invocate.
În temeiul dispozițiilor art.78 al.2 Codul munciis -a dispus obligarea intimatei să-l reîncadreze pe contestator pe același post și funcție deținute anterior emiterii deciziei de concediere, iar în baza art.78 al.1 Codul muncii, a dispus obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor salariale restante, începând cu data emiterii deciziei, 08.02.2008 și până la reîncadrarea efectivă în muncă.
În temeiul dispozițiilor art.161 al.4 Codul muncii și art.1088 Cod civil, intimata a fost obligată la plata dobânzii legale aplicată drepturilor salariale neachitate aferente perioadei 8.02.2008 până la reîncadrarea efectivă, reținându-se totodată că salariul contestatorului este de 400 lei conform contractului individual de muncă iar nu 800 lei cât a pretins acesta.
În raport de dispozițiile art.580/3 Cod pr.civilă, tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal intimata - MANAGEMENT SA, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, precum și art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că motivarea hotărârii este insuficientă și contradictorie.
Mențiunea instanței de fond în sensul că în cuprinsul deciziei faptele sunt nominalizate la general, fără a fi descrise în concret pentru verificarea obligațiilor de serviciu încălcate de contestator nu corespunde realității, arată recurenta, întrucât din preambulul deciziei se precizează acest aspect iar pe de altă parte, instanța nu a motivat în nici un fel faptul că salariatul a scris el însuși că "refuz să răspund" la întrebările din nota explicativă, care cuprindeau referiri concrete la abaterile săvârșite de salariat și că potrivit dispozițiilor art.267 al.4 Codul muncii, salariatul avea dreptul să formuleze apărări și să le susțină în apărarea sa.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Arată recurenta că decizia contestată îndeplinește condițiile prevăzute de lege în ceea ce privește cercetarea prealabilă, salariatul fiind convocat și aducându-i-se la cunoștință referatul din 4.02.2008 cu dovezile anexe și prezentarea notei explicative pentru a răspunde și a-și formula eventualele apărări. Prin refuzul salariatului de a răspunde, cercetarea prealabilă nu putea continua iar conducerea societății a decis desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Susține recurenta că angajatorul a făcut dovada temeiniciei deciziei adoptate iar contestatorul nu a făcut vreo dovadă contrarie.
Conducerea societății a aflat încă din luna ianuarie 2008 despre abaterile disciplinare ale contestatorului, întocmindu-se referatul nr.252/07.02.2007. Fiind convocat să dea explicații, contestatorul a dat dovadă de rea credință, menționând că refuză să răspundă.
La data de 07.02.2008 s-a dispus și revocarea contractului de mandat nr.5/12.12.2006. față de conduita contestatorului care a refuzat fără vreun motiv obiectiv să răspundă la acuzațiile aduse în legătură cu munca desfășurată în societate și să furnizeze eventuale probe și motivații în apărare, s-a dispus sancționarea sa disciplinară, fără terminarea efectuării cercetării disciplinare prealabile, astfel cum prevăd dispozițiile art.267 al.3 Codul muncii.
În ceea ce privește abaterile săvârșite de contestator se arată că acesta împreună cu alți 2 salariați, cu premeditare, a hotărât și constituit o altă societate comercială cu același obiect principal de activitate (cod 6713) " Credit SRL", recurenta luând cunoștință despre aceasta la 21.01.2008.
După constituirea societății, contestatorul și ceilalți 2 salariați au folosit cu rea credință bunuri ale societății în interesul propriu, respectiv calculatoare, telefoane, metodologia de lucru, formularele societății, etc.
Contestatorul a săvârșit mai multe acte de concurență neloială, scopul vădit urmărit fiind acela de a beneficia de renumele, relațiile și clienții societății recurente, prin nașterea unor confuzii pe piață și respectiv prin determinarea clienților în scopul realizării de venituri și profituri, în afara societății.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefiind fondat pentru considerentele ce urmează:
Decizia de sancționare disciplinară trebuie să conțină potrivit dispozițiilor art.268 al.2 Codul muncii, unele elemente, sub sancțiunea nulității absolute, printre care și cele privind descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, prevăzute la art.268 pct.2 lit.
Privind mențiunea de la lit.a, în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care s-a dispus sancționarea, adică indicarea situației de fapt în materialitatea ei, data săvârșirii faptelor.
Referirile recurentei la "referatul directorului general din 04.02.2008 și la "cercetarea prealabilă" efectuată în cauză nu pot suplini lipsa mențiunilor de la lit. Pe de altă parte, formularea "săvârșirea de abateri disciplinare grave în legătură cu munca și activitatea desfășurată în societate" nu este de natură a preciza obligațiile de serviciu încălcate iar celelalte abateri sunt de asemenea indicate generic.
Potrivit dispozițiilor art.267 (1) Codul muncii, măsura sancțiunii disciplinare (exceptând sancțiunea avertismentului scris) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Potrivit dispozițiilor art.267 (2) Codul muncii, în vederea cercetării disciplinare prealabile,salariatul va fi convocat în scris de către angajator, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Așadar, convocarea la cercetarea prealabilă trebuie să nu îndeplinească cerințele impuse de dispozițiile art.267 (2) Codul muncii, nerespectarea cerințelor legale privind convocarea salariatului în vedere cercetării prealabile sancționându-se cu nulitatea măsurii de concediere disciplinară, întrucât are ca efect îngrădirea dreptului la apărare al acestuia.
Ca urmare, Curtea reține că în mod corect s-a reținut de către tribunal că au fost încălcate dispozițiile art.268 (2) lit.a și cele ale art.267 Codul muncii, care atrag nulitatea deciziei de sancționare.
Nota explicativă cu mențiunea "refuz să răspund" despre care face vorbire recurenta nu poate fi asimilată cu îndeplinirea procedurii disciplinare conform dispozițiilor art.267 Codul muncii, cum în mod corect a reținut tribunalul.
Curtea constată că instanța de fond a motivat în fapt și în drept nelegalitatea deciziei de sancționare, făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs invocate de către recurentă, respectiv dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
În plus, Curtea constată că decizia contestată nu cuprinde nici mențiunea obligatorie prevăzută sub sancțiunea nulității absolute la art.268 (2) lit.c Codul muncii, privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.267 al.3, nu a fost efectuată cercetarea.
În ceea ce privește motivele vizând temeinicia măsurii, acestea nu vor face obiectul analizei Curții, întrucât neîndeplinirea condițiilor de legalitate prevăzute de art.267 și art.268 (2) lit.a și c, ale deciziei contestate, au atras nulitatea deciziei de sancționare, făcând de prisos analiza motivelor de temeinicie.
Față de considerentele reținute, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - MANAGEMENT SRL împotriva sentinței civile nr.5709 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10260/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./21.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 7/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4913/2009. Curtea... → |
|---|
