Contestație decizie de concediere. Decizia 1641/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 7780/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1641R
Ședința publică din 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C - Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurent PRIMĂRIA PRIN PRIMAR,împotriva sentinței civile nr.4371 din data de 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimații: COMUNA PRIN PRIMAR și, în dosarul nr-, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
De asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4371/26.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Primăriei.
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatele Comuna prin Primar și Primăria prin Primar; a constatat nulitatea dispoziției nr. 543/16.11.2007 emisă de intimată.
A dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii dispoziției; a obligat intimatele la plata către contestator a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimatele la 1.500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că și Primăria, alături de comuna, are calitatea procesuală pasivă, devreme ce în contractul individual de muncă aceasta figurează în calitate de angajator.
Pe fondul cauzei s-a reținut că decizia de concediere cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art.74 alin.1 lit. a), b) și d) din Codul muncii, respectiv durata preavizului, motivele care au determinat concedierea, precum și împrejurarea că angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale a fostului salariat.
Pentru ca măsura concedierii să fie legală, potrivit art.65 alin.2 Codul muncii, este necesar ca desființarea locului de muncă să fie efectivă, respectiv ca postul să nu se mai regăsească în organigrama acesteia, să aibă o cauză reală și să fie serioasă, respectiv să fie impusă de dificultăți economice și să nu disimuleze realitatea.
Intimata a justificat măsura desființării locului de muncă ocupat de contestator cu reorganizarea activității dispusă prin Hotărârea Consiliului Local nr.74/29.08.2006, prin care s-a aprobat modificarea organigramei, a statului de funcții și numărul de personal al aparatului propriu al Consiliului Local.
Din anexele nr.1 și 2 la această hotărâre, nu rezultă numărul de posturi din Compartimentul Aparat.
Intimata, care are sarcina probei potrivit art. 287 din Codul muncii, nu a depus la dosar înscrisuri prin care să dovedească faptul că măsura concedierii este legală, respectiv că desființarea postului este efectivă, reală și serioasă, deși pe parcursul dezbaterilor instanța a stabilit în sarcina sa obligația de a depune la dosar organigrame din perioadele anterioare și
ulterioare concedierii reclamantului, acte din care să rezulte numărul de posturi și denumirea posturilor din departamentul în care a lucrat contestatorul înainte și după concediere.
S-a apreciat că măsura concedierii a fost dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege astfel că este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 76 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta Comuna prin Primar, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 pr. civ.
În motivarea recursului se susține că intimatului-contestator i-au fost achitate toate prestațiile dispuse prin sentința irevocabilă, că în noua organigramă nu există postul de tehnician de urbanism, însă nici măcar în OG nr. 10/2007 privind administrația publică locală funcția aceasta nu mai există.
Se arată că adoptarea unei noi organigrame în anul 2006 era necesară pentru a prevedea reducerea posturilor ținând cont de rentabilizarea activității în unele compartimente legata de eficientizarea activității desfășurate avându-se în vedere și obligațiile funcționarului public legat de faptul că acesta este și principiul care a stat la baza întocmirii unei noi organigrame. Reorganizarea activității privește structura interna și compartimentele Primăriei dispuse tocmai pentru îmbunătățirea activității.
Instanța încearcă prin sentința ei să modifice o hotărâre a Consiliului Local care nu a fost atacata și care se bucura in continuare de prezumția de legalitate.
Instanța adaugă la lege și se în drepturile instituțiilor statului car au puterea de a modifica legile în vigoare și obligă Primăria să creeze un post care nu există la data concedierii contestatoarei. Mai mult, nu instanța de judecată modifica organigrama unei primarii ci numai Consiliul Local în temeiul art. 36 alin 3) lit. i) din Lege nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Prin respectarea strictă a dispozitivului sentinței recurenta este obligată să reintegreze contestatorul pe postul și funcția deținută anterior deciziei de concediere.
Recurenta arată că postul și funcția deținută nu existau la data concedierii 04.09.2007 când era în vigoare organigrama aprobată de consiliul local din 2006 care nu conținea postul contestatorului și OG nr. 10/2007 referitoare la funcțiile din administrația publică locală.
Tot din punctul de vedere al Legii nr. 215/2001, în situația în care HCL nr. 74/2006 adoptata tocmai pentru a hotărî organigrama Primăriei Comunei este legală, nefiind contestată de nimeni și putând fi modificată numai de către Consiliul Local, recurenta nu are în ce temei să modifice această hotărâre prin crearea la stăruința instanței a unui nou loc de muncă.
Recurenta reamintește instanței că potrivit Legii nr. 215/2001 proiectele de hotărâre trebuie a probate de către Consiliul Local și nu stabilite prin hotărârea instanței de judecată.
Recurenta mai arată că repunerea părților în situația anterioară nu mai este posibilă deoarece Organigrama și Statul de funcții adoptat și pentru care s-a obținut avizul ANFP pentru obținerea statutului de funcționar public nu cuprinde funcția de tehnician de urbanism - postul care a fost desființat și astfel recurenta se va situa în afara legii - OG nr. 10/2007 și HCL 74/2006 care se bucură de prezumția de egalitate, avize de legalitate obținute de la Agenția Funcționarilor Publici pentru a demara procedura legală care are la bază organigrama care nu cuprinde postul reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța a reținut că decizia contestată în prezenta cauză îndeplinește cerințele referitoare la mențiunile obligatorii din cuprinsul său, conform art. 74 alin. 1 lit. a, b,
Acestea însă nu sunt suficiente pentru îndeplinirea condițiilor de legalitate, iar în cadrul analizei deciziei sub acest aspect instanța a observat că, prin probele administrate în cauză, nu s-a dovedit că măsura concedierii a avut o cauză reală și serioasă.
Astfel, din înscrisurile depuse nu a rezultat că postul intimatului-contestator a fost desființat efectiv, Compartimentul Urbanism Amenajarea Teritoriului având în componență trei posturi ulterior adoptării Hotărârii Consiliului Local nr.74729.08.2006, fără a rezulta câte posturi existau anterior reorganizării. Ca atare, în mod corect instanța a dispus nulitatea deciziei de concediere, aceasta nefiind conformă cu prevederile legale în materie.
Hotărârea Consiliului Local nr.74729.08.2006 de reorganizare a activității prin care recurenta a încercat să justifice concedierea dispusa, nu poate fi reținută de către instanță din moment ce din anexele nr. 1 și 2 la aceasta hotărâre, nu rezultă numărul de posturi din Compartimentul Aparat, din care făcea parte recurentul. Astfel, recurenta nu este în ipoteza unei reorganizări, ci a unei încălcări a unei hotărâri a Consiliului Local prin care s-a aprobat organigrama, comuna făcând 3 angajări în intervalul noiembrie 2006-iulie 2007 fără a modifica prin hotărârea Consiliului Local organigrama deja aprobată.
Astfel, în mod corect tribunalul a apreciat că măsura concedierii a fost dispusa cu nerespectarea procedurii legale și ca atare este sancționată cu nulitatea absolută.
O altă critică recurentei este referitoare la faptul că instanța a apreciat că desființarea locului de muncă nu este efectivă, recurenta susținând că efectivitatea deciziei de concediere presupune însăși suprimarea locului din muncă din structura angajatorului, generata de reorganizare.
Nici această critică nu poate fi reținută de către instanță, din moment ce, din statele de funcții depuse de recurentă la dosar nu rezultă că postul deținut de contestatorul-intimat a fost desființat efectiv. Acest aspect rezultă din coroborarea probelor; astfel, din analiza organigramei rezultă că au fost aprobate un număr de 25 angajați în compartimentul aparat propriu, 2 angajați în compartimentul asistenți sociali și 2 angajați în compartimentul medici veterinari, reclamantul făcând parte din salariații compartimentului aparat propriu. De asemenea, din cuprinsul Raportului Comisiei de Control numită prin dispoziția nr. 350/30.08.2007 rezultă că la nivelul lunii octombrie 2006 situația salariaților în compartimentul aparat propriu era conformă organigramei aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 74/29.08.2006.
Din statele de funcții depuse de intimată la dosar nu rezultă că postul
deținut de intimatul-contestator a fost desființat efectiv, Compartimentul Urbanism Amenajarea Teritoriului având în componență trei posturi ulterior adoptării Hotărârii Consiliului Local nr.74/29.08.2006, fără rezulta câte posturi existau anterior reorganizării. Totodată, din Raportul Comisiei de Control numită prin Dispoziția nr.350/30.08.2007, înregistrată la
intimată cu nr.10844/31.08.2007 rezultă că la data controlului există
inadvertență între statul de funcții și numărul de personal aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr.74/29.08.2006, conform cărora Compartimentul Aparat, din care făcuse parte și postul deținut de intimat, avea 25 de angajați și statele de plată din luna iulie 2007,
conform cărora același compartiment figurează cu 28 de angajați, de unde rezultă că, între timp, s-au făcut noi angajări.
Pe de alta parte, dacă desființarea postului contestatorului-intimat ar fi fost efectiva, reîncadrarea în postul deținut anterior primei concedieri nu s-a realizat efectiv, din moment ce postul nu mai exista la data reintegrării, decizia de reintegrare fiind nulă, astfel încât, nici concedierea dispusă în ziua imediat următoare reintegrării nu are obiect, fiind de asemenea lovită de nulitate, căci este un act subsecvent celui prin care s-a dispus reintegrarea.
Un alt aspect criticat de recurentă vizează faptul că instanța încearcă prin sentința ei să modifice o hotărâre a Consiliului Local care nu a fost atacată. Nici acest aspect nu poate fi reținut din moment ce nu se tinde la o modificare a unei hotărâri a Consiliului Local, ci la interpretarea dispozițiilor din respectiva hotărâre. acestei hotărâri referitoare la lipsa numărului de posturi din Compartimentul Aparat, lipsa mențiunilor exprese privind desființarea efectiva a postului ocupat de intimatul-contestator, nu echivalează cu o modificarea a hotărârii, ci cu o aplicare a prevederilor respectivei hotărâri la situația de fapt. Recurenta este cea care a încercat pe toata perioada derulării cauzei să extindă si să interpreteze prevederile hotărârii într-un sens care nu este conform realității.
Cu privire la aprecierea asupra caracterului real, efectiv, serios al desființării postului, Curtea reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra acestora.
Caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat trebuie să rezulte din următoarele documente: programul de instruire și reorganizare a societăți, proiectul de concedieri colectiv, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele și statele de funcții anterioare și ulterioare concedierii.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 50/1991, Comuna are în aparatul propriu un departament de specialitate în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și amenajării executării lucrărilor de construcții în care postul de tehnician urbanism este esențiale.
Față de acestea, corect a reținut Tribunalul, în situația în care desființarea postului intimatului dispusă prin Hotărârea Consiliului Local nr.74/29.08.2006 ar fi fost efectivă, astfel cum susține recurenta, instanța a constatat că reîncadrarea contestatorului în postul deținut anterior primei concedieri nu s-a realizat efectiv, de vreme ce postul nu mai exista la data reintegrării, decizia de reintegrare fiind nulă, astfel că nici concedierea, dispusă în ziua imediat următoare reintegrării, nu are obiect, fiind de asemenea lovită de nulitate, căci este act subsecvent celui prin care s-a dispus reintegrarea.
Curtea apreciază că Tribunalul a realizat o analiză judicioasă și coroborată a probelor administrate, ceea ce a condus la pronunțarea unei sentințe temeinice și legale, întrucât măsura concedierii dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 78 Codul muncii.
Pentru considerentele arătate recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurent PRIMĂRIA PRIN PRIMAR,împotriva sentinței civile nr.4371 din data de 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimații: COMUNA PRIN PRIMAR și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-06.04.2009
Jud. fond:
.
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1640/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3461/2009. Curtea... → |
|---|
