Contestație decizie de concediere. Decizia 3461/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 250/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3461R
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei recursului formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.6867/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă de Cabinet de avocatură - Baroul Prahova, intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic., ce depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic, depune la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior de către instanță, comunicând un exemplar și avocatului recurentului.
Recurentul prin avocat depune la dosar jurisprudență și solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de înscrisurile comunicate. De asemenea solicită a se mai depune la dosar de către intimata și Hotărârea nr.2/06.02.2008 emisă de Comisia de Supraveghere a AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic, arată că nu se opune cererii de amânare și va depune la termenul următor hotărârea solicitată.
Curtea deliberând constată că nu este necesară amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de înscrisurile ce au fost depuse la acest termen de către intimata și dispune strigarea cauzei la ordinea listei.
La a II a strigare a cauzei se prezintă recurentul prin avocat și intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic.
Curtea constată că nu este necesara pentru soluționarea recursului Hotărârea nr.2/06.02.2008 emisă de Comisia de Supraveghere a AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, avand in vedere motivele de recurs invocate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile atacate și în consecință să se constate nelegalitatea concedierii recurentului, să se anuleze ordinul nr.353/24.04.2008, să fie obligată intimata la reintegrarea recurentului în funcția deținută anterior concedierii și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în calitate de salariat, pentru perioada de la desfacerea contractului de muncă prin concediere și până la reintegrarea in funcție, cu cheltuieli de judecată, conform motivelor expuse pe larg în cererea de recurs. Se mai susține că recurentul era unic întreținător de familie, iar din înscrisurile ce au fost depuse la acest termen, rezultă că au fost concediați aproape toți cei care au copii în întreținere.
Intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, conform motvelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, arătând că masura concedierii colective a respectat toate criteriile ce reies din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale instanței, la data de 13.05.2008, sub nr-, contestatorul a solicitat anularea Ordinului nr.353/24.04.2008, emis de intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada de la desfacerea contractului individual de muncă până la reintegrare plus cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.6867/5.11.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI; a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Ordinul nr.353/2008 cuprinde la art.III criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, prevăzute în art.81 din contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2008, context în care instanța constată că sunt îndeplinite disp.art.74 (1) lit.c din Codul muncii.
Motivul invocat de contestator, potrivit căruia măsura concedierii este nelegală pentru că nu a avut în vedere disp.art.81 alin.2 lit.b din contractul colectiv de muncă național, nu constituie motiv de nulitate a ordinului contestat, având în vedere că apărările formulate pe acest aspect sunt neîntemeiate.
Astfel, contestatorul susține că este unic întreținător de familie (copil și soție), fără a face dovada încunoștiințării angajatorului despre acest fapt.
Obligația de a aduce la cunoștința angajatorului despre existența acestei situații revine contestatorului, care avea cunoștință că în cadrul AVAS urmează a se face aplicarea dispozițiilor HG nr.68/2008, publicată în Monitorul Oficial încă de la data notificării către reprezentantul salariaților, din 04.02.2008.
Un asemenea demers din partea contestatorului era absolut necesar, având în vedere declarația pe propria răspundere datată 10.01.2008, din care nu rezultă că soția acestuia s-ar afla la aceea dată în întreținerea sa.
Adeverința nr.203/09.04.2008, emisă de AMOFM - sector 6, deși contestatorul își are domiciliul declarat în sectorul 3, cuprinde perioada 18.12.2007 -18.06.2008, din care rezultă că soția sa este persoană în căutarea unui loc de muncă.
Rezultă că la data de 10.01.2008, contestatorul avea cunoștință despre faptul că soția nu are loc de muncă, context în care ar fi fost normal să precizeze acest fapt.
Din acest punct de vedere, ținând seama că data emiterii adeverinței este 09.04.2008, dată la care s-au comunicat ordinele de concediere și data la care contestatorul a intrat în concediu medical, tribunalul apreciază că asupra susținerilor contestatorului planează o anumită suspiciune, cu atât mai mult cu cât adeverința în cauză a fost prezentată în fața instanței, fără a fi comunicată angajatorului, în timp util.
In situația în care contestatorul ar fi adus la cunoștința intimatei că este unic întreținător de familie, înainte ca Ordinul nr.353/2008 să-și producă efectele, iar aceasta nu ar fi avut în vedere acest criteriu, contestatorul ar fi fost îndreptățit să invoce nelegalitatea măsurii concedierii.
Totodată, instanța retine că în cazul concedierilor colective nu sunt incidente disp.art.30 (1) din Codul muncii și disp.art.45 din contractul colectiv de muncă AVAS, prevederile acestora fiind aplicabile în cazul încadrărilor salariaților la instituțiile publice și respectiv angajarea și promovarea salariaților AVAS, context în care susținerile contestatorului nu au temei legal.
Aprecierea contestatorului că a fost concediat pe motive politice nu poate fi reținută, nefiind susținută de probe în acest sens, conform disp.art.l 169 din Codul civil.
Tribunalul, analizând ordinul contestat și sub aspectul temeiniciei acestuia, reține că măsura concedierii a fost dispusă ca urmare a reducerii numărului de salariați de la 610 la 510, conform HG nr.68/2008, motivată de reducerea volumului de activitate AVAS.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-contestator, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii la situația de fapt din speță.
Instanța a reținut ca era obligația reclamantului sa informeze AVAS, anterior emiterii ordinului de concediere, despre faptul ca este unic intretinator de familie si ca AVAS nu avea obligația de a face cercetări in acest sens si de a întreba fiecare salariat propus spre concediere daca se afla sau nu in aceasta situație.
Acest considerent al instanței de fond este profund nelegal, intrucat cel care a avut inițiativa concedierii a fost AVAS, prin urmare, in mod corespunzător, era obligația AVAS sa cerceteze care salariați se aflau in situațiile prevăzute la art.81 din CCM național si care nu se aflau in aceste situații la momentul procedurii de concediere.
Instanța a reținut ca asupra adeverinței nr.203/09.04.2008 emisa de AMOFM, depusa la dosarul cauzei si care atesta faptul ca soția recurentului era șomera la data concedierii recurentului, "planează o anumita suspiciune" intrucat a fost emisa in aceeași zi in care au fost comunicate in AVAS primele ordine de concediere si in care se intenționa de către AVAS a se comunica recurentului un prim ordin de concediere, anulat ulterior de AVAS intrucat recurentul se afla la acea data in concediu medical.
Or, poziția instanței de fond este absurda: prin aceasta adeverința (fila 12 dosar fond) recurentul a făcut proba faptului ca la data concedierii era unic intretinator de familie, soția sa fiind șomera. Aceasta adeverința este un act autentic, emis de o autoritate publica. Instanța de fond trebuia sa il ia in considerare la pronunțarea soluției, cata vreme acest act este pe deplin valabil si nu a fost declarat nul de nici o instanța de judecata. De altfel, nici AVAS si nici instanța nu au defăimat acest înscris ca fals.
Mai mult decât atat, este lipsit de relevanta faptul ca adeverința a fost emisa in data de 09.04.2004 (data cand in AVAS se comunicau primele ordine de concediere), cata vreme adeverința atesta o situație preexistenta, respectiv faptul ca soția recurentului era șomera inca de la data de 18.12.2007.
Instanța a mai reținut ca la data de 10.01.2008, cand a recurentul a completat o declarație pentru a incheia contractul de asigurări sociale de sănătate, nu a menționat faptul ca soția sa era șomera si ca era in întreținerea sa.
Or, instanța a procedat nelegal si de aceasta data: ceea ce se judeca in speța era faptul ca la data de 24.04.2008, cand a fost emis ordinul de concediere a recurentului, AVAS nu a respectat criteriile prevăzute de art.81 alin.l si 2 din CCM național, respectiv faptul ca recurentul era unic intretinator de famile si ca avea un copil in ingrijire.
de acestea, este nerelevant in speța faptul ca la data de 10.01.2008, cu mai mult de 3 luni anterior concedierii, recurentul a omis - omisiune scuzabila in condiile in care acesta nu are cunoștințe juridice - sa treacă intr-o declarație, care nici măcar nu era adresata AVAS, ci Casei de asigurări de sănătate, faptul ca are soția in intretinere.
Pe de alta parte, din modul voalat de exprimare al instanței rezulta ca aceasta il invinovateste pe recurent de faptul ca a indraznit sa se îmbolnăvească la data la care trebuia sa i se comunice primul ordin de concediere, nr.276 din data de 08.04.2008, fapt care, in viziunea instanței, demonstrează ca recurentul ar fi fost de rea credința.
Chiar intimata AVAS a recunoscut ca a procedat nelegal emițând ordinul de concediere nr.276 / 08.04.2008 cand recurentul era in concediu medical si de aceea chiar intimata AVAS a anulat acest ordin prin ordinul nr.326/17.04.2008 si a emis noul ordin de concediere nr.353/24.04.2008.
Din considerentele sentinței recurate rezulta ca instanța de fond a uitat - in mod nepermis - ca obiectul cererii consta in anularea ordinului de concediere nr. 353/24.04.2008 si nu a ordinului nr. 276 / 08.04.2008 care oricum fusese anulat de AVAS in data de 17.04.2008, astfel incat in considerentele sale instanța s-a raportat la ordinul nr. 276 / 08.04.2008 si Ia data de comunicare a acestuia către alti salariați decât reclamantul, respectiv data de 09.04.2008. Or, este evident ca acest mod de a proceda al instanței de fond este profund nelegal, caci instanța a judecat altceva decât ce i s-a dedus judecații.
In plus, in instanței de fond recurentul a arătat ca au fost încălcate criteriile prevăzute in art.81 alin.l din CCM național, intrucat intimata AVAS a menținut in posturi asemănătoare sau similare cu cele desființate persoane fara copii si persoane care cumulează doua sau mai multe funcții.
Cu privire la aceast motiv de nulitate a concedierii invocat in cererea de chemare in judecata instanța de fond nu s-a pronunțat.
Mai mult decât atat, din probele aflate la dosarul cauzei (respectiv certificat de naștere si declaratia din 10.01.2008 catre CASMB depusa de AVAS la dosarul cauzei) rezulta ca recurentul are un copil mic in intretinere. Recurentul a invocat prin cererea de chemare in judecata faptul ca AVAS nu a luat in considerare acest lucru cand a decis sa il concedieze si a menținut in posturi cu atribuții similare colegi care nu aveau copii in intretinere, ceea ce incalca ordinea de prioritate la concediere prevăzute de alin.2 al art.81 din CCM național si afectează de nulitate concedierea.
Cu privire la aceast motiv de nulitate a concedierii invocat in cererea de chemare in judecata instanța de fond nu s-a pronunțat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate a concedierii, faptul ca s-a făcut cu nerespectarea criteriilor de performanta si competenta profesionala prevăzute de art.30 din Codul muncii si art.45 din CCM al AVAS a fi aplicate pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, instanța de fond a reținut in mod greșit ca dispozițiile respective nu sunt incidente in cazul concedirilor colective.
Or, considerentul instanței de fond este nelegal si de aceasta data. De nenumărate ori, doctrina a statuat ca in cazul concedierii colective, angajatorul trebuie sa aplice criteriul competentei profesionale pentru a decide ce salariat sa concedieze in situația in care, dupa aplicarea criteriilor de natura sociala prevăzute de art.81 din CCM național, exista persoane in situații similare.
In ceea ce privește cel de-al treilea motiv de nulitate a concedierii, respectiv concedierea s-a făcut pe criterii de opțiune politica, fapta interzisa de art.59 lit. a din Codul muncii, instanța de fond a reținut in mod greșit ca acesta susținere nu a fost probata conform disp. Art.1169 Cod civil.
Or, contrar reținerilor nelegale ale intantei, acest motiv de nelegalitate a concedierii este probat foarte clar: au fost depuse la dosarul cauzei mai multe declarații de interese ale unor salariați ai AVAS care ocupau posturi cu atribuții similare postului recurentului și cu care au fost menținuți în funcții numai pentru faptul că erau membri PNL, ca și președintele AVAS.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Cu privire la pretinsa nerespectare a criteriilor stabilite de lege si Contractul Colectiv de munca la Nivel National pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, intimata precizeaza ca ordinul contestat conține aceste elemente obligatorii, aratandu-se in acest sens, la punctul III care sunt criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
AVAS a respectat criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere. Acestea sunt cuprinse la art. 81 din Contractul Colectiv la nivel național 2007-2010.
Așadar, ordinul in discuție respecta intrutotul cerințele imperative ale Codului Muncii, fapt ce nu poate fi contestat de către recurent.
Adeverința nr. 203/09.04.2008 emisa de AMOFM - Sector 6, despre care recurentul face vorbire, NU a fost prezentata AVAS, ci abia in instanței de judecata, situație care nu a putut fi avuta in vedere la concedierea acestuia.
Recurentul, daca s-ar fi aflat cu adevărat in situația prevăzuta de art 81 al 2 lit. c), in sensul ca era unic intretinator de familie, acesta ar fi avut obligația sa anunțe angajatorul, respectiv AVAS (in scris si cu acte doveditoare) inca de la publicarea in Monitorul Oficial a nr.HG 68/2008, sau de la transmiterea primei notificări respectiv la data de 04.02.2008, cand reprezentanții salariaților au anunțat salariații AVAS prin mijloace electronice (e-mail), sau cel târziu pana la data emiterii primului ordin de concediere colectiva (09.04.2008).
In declarația pe proprie răspundere data in vederea încheierii contractului de asigurări de sănătate la 10.01.2008, recurentul nu a făcut mențiunea cum ca soția acestuia s-ar afla la acea data in întreținerea sa, conform punctului 3 al declarației sus menționate, (fapt ce confirma ca angajatorul AVAS nu avea cum sa cunoască despre o viitoare stare de intretinator unic de familie a acestuia, in lipsa depunerii de către acesta la AVAS a documentației necesare).
Cu privire la al doilea motiv de recurs, cum ca au fost încălcate "criteriile de performanta si competenta profesionala prevăzute de lege a fi aplicate pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere", invedereaza ca si instanța de fond a reținut in mod corect ca in cazul concedierilor colective nu sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. 1 din Codul Muncii si dispozițiile art. 45 din CCM al AVAS.
Încălcarea criteriilor de performanta si competenta profesionala putea fi invocata de catre recurent in cazul unei concedieri pentru motive care tin de persoana salariatului, mai exact in cazul unei concedieri pentru necorespundere profesionala, dar asa cum s-a arătat, in speța de este vorba despre o concediere pentru motive care NU tin de persoana salariatului, si ca atare nu se analizeaza performantele si nici competenta profesionala ale acestuia.
În ceea ce privește al treilea motiv de nulitate a concedierii, respectiv concedierea s-a făcut pe criterii de opțiune politica, intimata precizeaza ca la concediere au fost avute in vedere criteriile de selecție pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, cuprinse la art. 81 din Contractul Colectiv la nivel național 2007-2010.
In aceste condiții, aprecierile recurentului cu privire la discriminarea pe criterii politice este nedovedita si tind sa arunce o lumina negativa asupra AVAS.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a facut o interpretare eronata a dispozitiilor legale incidente in speta, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ.
Dispozitiile legale aplicate in mod gresit de catre instanta de fond sunt cele cuprinse in art. 81 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.
Potrivit acestor prevederi legale, in cazul concedierii colective, angajatorul trebuie sa respecte urmatoarele criterii minimale:
a)daca masura ar putea afecta doi soti care lucreaza in aceeasi unitate, se desface contractul de munca al sotului care are venitul cel mai mic, fara ca prin aceasta sa se poata desface contractul de munca al unei persoane care ocupa un post nevizat de reducere;
b)masura sa afecteze, mai intai, persoanele care nu au copii in intretinere;
c)masura sa afecteze numai in ultimul rand pe femeile care au in ingrijire copii, barbatii vaduvi sau divortati care au in ingrijire copii, pe intretinatorii unici de familie, precum si pe salariatii, femei sau barbati, care mai au cel mult trei ani pana la pensionare a cererea lor.
In speta de, recurentul a dovedit ca la momentul emiterii ordinului de concediere contestat avea un copil in intretinere si era unicul intretinator al familiei, sotia sa fiind somer, aspecte care rezulta din certificatul de nastere al minorului (fila 11 dosar fond) si din adeverinta nr. 293/09.04.2008 emisa de B (fila 12 dosar fond).
In faza recursului, intimata a depus la dosar si un inscris cuprinzand situatia familiala, la momentul concedierii, a celorlalti angajati din cadrul Directiei Marketing si Relatii Publice-Serviciul Relatii Publice, din care facea parte si recurentul, persoane care ocupau acelasi post ca si recurentul, si anume acela de expert - fila 24 dosar recurs.
Din cuprinsul acestui inscris rezulta ca la momentul emiterii ordinului de concediere contestat, in cadrul Directiei Marketing si Relatii Publice-Serviciul Relatii Publice existau persoane angajate pe acelasi post ca si recurentul, dar care erau necasatorite si fara copii.
In consecinta, in cauza s-a facut dovada ca nu au fost respectate criteriile obligatorii de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, prevazute de art. 81 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca si ale art. 3 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, clauzele contractului colectiv de munca la nivel national produc efecte pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara.
In temeiul acestor dispozitii legale, intimata era obligata sa respecte aceste criterii de prioritate.
Având în vedere cele mai sus reținute, din care rezultă nerespectarea condițiilor de fond ale ordinului de concediere, ce determină caracterul nelegal al acestuia, Curtea, față de prevederile art. 312 proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 proc.civ, urmează să admită recursul si sa modifice in tot sentinta recurata, in sensul admiterii contestației.
In baza art. 76 din Codul Muncii se va dispune anularea ordinului de concediere contestat, precum si, la solicitarea contestatorului, repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea contestatorului. In conformitate cu prevederile art. 78 din Codul Muncii, angajatorul va fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la efectiva reintegrare.
In baza art. 274 proc.civ. intimata, in calitate de parte cazuta in pretentii, va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de contestator, in cuantum de 1.785 lei, reprezentand onorariu avocat avansat la fond, conform facturii nr. 27/12.05.2008 si extrasului de cont, aflate la filele 210-211 din dosarul tribunalului.
Curtea va inlatura apararile intimatei, intrucat nu prezinta niciun fel de relevanta in speta faptul ca recurentul nu a adus la cunostinta angajatorului imprejurarea ca este unic intretinator de familie. Nu recurentului ii revine sarcina de a respecta toate criteriile de prioritate la efectuarea concedierii colective, ci angajatorului, care are responsabilitatea de a evalua in mod corect situatia personala a fiecaruia dintre angajatii vizati de concediere, de a solicita de la fiecare dintre acestia relatii privind situatia familiala, numarul de copii aflati in intretinere si alte aspecte relevante in luarea unei astfel de masuri, in vederea respectarii dispozitiilor art. 81 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.
In ceea ce priveste celelate critici aduse ordinului contestat - privind nerespectarea criteriilor de performanta si competenta profesionala prevăzute de art.30 din Codul muncii si art.45 din CCM al AVAS a fi aplicate pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere si, respectiv, efectuarea concedierii pe criterii de opțiune politica - constatam ca nu mai este necesara o analiza separata a acestora, de sanctiunea nulitatii ordinului, atrasa de nerespectarea conditiei de fond analizate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 6867/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite contestația formulată de reclamantul împotriva Ordinului nr.353/24.04.2008 emis de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Anulează Ordinul nr.353/24.04.2008 emis de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului în postul ocupat anterior emiterii Ordinului de concediere.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit contestatorul de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata la plata sumei de 1785 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către contestator.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./23.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Silvia Georgiana Ignat
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1641/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4259/2009. Curtea... → |
|---|
