Contestație decizie de concediere. Decizia 1687/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIALITIGII DE MUNCĂ

ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

Decizia civilă nr.1687

Ședința publică din 13 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Biberea

JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru

JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat

Grefier:- -

S- luat în examinare recursul declarat de pârâta - A împotriva sentinței civile nr.1024 din 23 iunie 2009, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind reclamantul.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond asupra recursului.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimitere la prima instanță pentru analizarea fondului.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1024 din 23 iunie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis contestație formulată de petentul, împotriva intimatei SC SA, și a anulat decizia nr. 216 din 1 august 2008, de desfacere a contractului individual de muncă nr. - din 18 noiembrie 2004.

A fost respinsă cererea intimatei pentru plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin acțiunea înregistrată la 22.10.2008 reclamantul, în contradictoriu cu SC SA, formulează contestație împotriva deciziei nr. 216/01.02.2008 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă nr. -/18.11.2004 în temeiul art. 61 lit. a Codul Muncii.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost angajat la societatea pârâtă, în baza contractului individual de muncă nr. -/ 18.11.2004 în funcția de agent vânzări, pe o perioadă nedeterminată.

La data de 01.08.2008, societatea angajatoare a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului motivând că: "angajatului deși i s-a pus în vedere că în luna iulie 2008 nu desfășurat nici o activitate, nu a dat curs invitației societății de a se prezenta în data de 11.07.2008 la sediul societății pentru a i se efectua un inventar. În urma inventarului cu ocazia predării mărfii care o avea în gestiune s-a constatat că din neglijență și printr- greșită gestionare a bunurilor societății a produs un prejudiciu societății de 2530,99 lei plus TVA, adică suma de 3011,88 lei.

A arătat că pârâta nu a îndeplinit procedura prealabilă a cercetării disciplinare prevăzută de art. 63 alin. 1 Codul Muncii, în sensul că nu l-a convocat pe reclamant pentru a da explicații cu privire la abaterile care i s-au imputat.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea contestației formulate de reclamantul, menținerea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 216/01.08.2008 și obligarea reclamantului la plata sumei de 2.530,99 lei plus TVA care reprezintă prejudiciul creat de către reclamant pârâtei, întrucât reclamantul a fost angajat în funcția de agent vânzări la pârâtă conform contractului individual de muncă nr. -/18.11.2002, iar prin referatul nr. 198 întocmit de, având funcția de director de vânzări, se arată că reclamantul avea în gestiunea sa la 18.08.2008 marfă în valoare de 77.222,12 lei, preluată în cursul lunii iunie și iulie 2008, din care nu s-a vândut de către reclamant nici o cantitate de marfă.

Tribunalul a reținut că nu a fost îndeplinită cerința imperativă a art.267 din Codul muncii, dispunând anularea deciziei de concediere cu motivarea că nu există certitudine că reclamantul a fost invitat în scris la cercetarea disciplinară din 29 iulie 2008 așa cum a susținut pârâta întrucât din copia avizului de expediere(fila 45 dos.fond) nu rezultă datele de identitate, semnătura și calitatea celui care a preluat trimiterea, fără mențiunea anului și poartă denumirea de "livrare".

În termen împotriva sentinței civile nr.1024 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat recurs pârâta - A care a solicitat modificarea în tot a hotărârii cu consecința respingerii contestației.

În motivare arată că a fost îndeplinită cerința imperativă a art.267 din Codul muncii, deoarece intimatul a fost convocat în scris în vederea cercetării disciplinare prealabile, convocarea care a fost trimisă la adresa acestuia la data de 25.07.2008 prin Curier și a fost primită de către soția acestuia, posesoarea CI seria - nr.-, la data de 26.07.2008.

Arată că din anexa la factura nr.38927/31.07.2008, rezultă fără dubiu faptul că expedierea convocatorului s-a făcut la data de 25.07.2008 cu nr.-, fiind primită de soția intimatului la data de 26.07.2008, acesta semnând de primire.

Examinând sentința civilă în raport de motivele invocate de disp.art.3041cod pr.civilă raportat la probatoriul administrat în cauză, Cuetea constată că recursul este fondat.

Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la instanța de recurs(filele 6-10) reclamantul a fost convocat în scris în vederea efectuării cercetării prealabile a cercetării disciplinare prevăzute de art.63 alin.1 Codul muncii, convocarea fiind trimisă la adresa acestuia la 25.07.2008 prin Curiei și primită de soția sa identificată cu CI seria - nr.34659.

De altfel din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe rezultă că reclamantul a fost inițial convocat conform art.267 pct.2 Codul muncii, pentru data 24.07.2008 la sediul instanței în vederea efectuării cercetării prealabile,însă, deși primește adresa de convocare acesta refuză să se prezinte cu motivarea că adresa conține greșeli de redactare(fila 21 dosar fond).

Conform disp.art.92(3) Cod pr.civilă, dacă cel citat nu se găsește la domiciliu agentul procedural va înmâna citația unei persoane din familie, iar în lipsa oricărei alte persoane care locuiește cu acesta sau care în mod obișnuit primește corespondența.

Cum în mod greșit prima instanță a apreciat că nu a fost îndeplinită cerința imperativă prevăzută de art.267 din Codul muncii, soluționând cauza pe excepție, cu consecința anulării dispoziției de concediere, fără a intra în cercetarea fondului, raportat la considerentele arătate, Curtea în baza dispozițiilor art.312(5) cod pr.civilă va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare în fond, Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE,

Admite recursul declarat de pârâta - A împotriva sentinței civile nr.1024 din 23 iunie 2009, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.

Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 13 noiembrie 2009

Președinte pt.Judecător Judecător

- - - - - - aflat în concediu

semnează vicepreședinte instanță

- -

Grefier

- -

Red.-/14.12.2009

Tehnored.DR/16.12.2009

2 ex.

Prima instan. Trib.

Judecători:;

Președinte:Maria Biberea
Judecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Maria Lăpădat

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 1687/2009. Curtea de Apel Timisoara