Contestație decizie de concediere. Decizia 170/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/2010

Ședința publică de la 04 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa

- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1462/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâta intimată, lipsind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că reclamanta recurentă a depus la dosar motivele de recurs, comunicându-se un exemplar cu mandatarul pârâtei intimate.

Instanța, potrivit disp. art. 302 (1) cod pr. civilă pune în discuție excepția nulității recursului și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.

Avocatul pârâtei intimate, față de împrejurarea că recursul nu a fost motivat odată cu depunerea cererii de declarare a recursului solicită a fi constat nul. Dacă se va trece peste această excepție, pe fond solicită respingerea ca nefondat. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe SC România SRL Pitești prin Punctul de lucru din H, solicitând să fie anulată dispoziția nr.734 din 14.03.2009 și ca urmare să fie reintegrată în muncă în funcția avută, cu plata despăgubirilor calculate de la data de 16.03.2009 și cheltuieli de judecată.

Ulterior prin precizările depuse la dosar, reclamanta a solicitat și anularea deciziei nr.6603/22.04.2009 cu reintegrarea pe postul deținut cât și daune

morale de 50000 Euro.

In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin dispoziția nr.734/17.03.2009 i-a fost desfăcut contractul de muncă pe motivul de desființare a unor locuri de muncă însă acest lucru nu este real, pe postul avut a fost încadrată o altă persoană, postul nefiind desființat.

Pârâta prin întâmpinările depuse la dosar a arătat că actul cu nr.734/16.03.2009 nu este decizia de desfacere a contractului de muncă este doar o înștiințare de preaviz prevăzută de lege iar ulterior la expirarea perioadei de preaviz, salariatei i-a fost desfăcut contractul de muncă prin decizia nr.6603/22.04.2009 începând cu data de 25.04.2009.

Față de decizia nr.6603/22.04.2009, pârâta a invocat excepția de tardivitate a contestării acesteia, arătând că prin acțiunea inițială nu s-a contestat decizia de desfacere a contractului, actul nr.734/2009 contestat inițial fiind de fapt înștiințarea de preaviz. Astfel, decizia fiind comunicată reclamantei în data de 30.04.2009 iar contestarea acesteia s-a făcut doar prin răspunsul depus de către reclamantă și înregistrat în data de 9.08.2009, termenul de 30 de zile este cu mult depășit.

Cu privire la celelalte capete de cerere formulate de reclamantă s-a arătat că se impune respingerea acestora, de vreme ce contestația împotriva deciziei de concediere nu a fost depusă în termen.

S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.1462/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus a fost admisă excepția tardivității contestației invocată de intimată, contestația formulată și precizată de contestatoare împotriva deciziei de concediere nr. 6603/22.04.2004 fiind respinsă ca tardivă. A fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatoare împotriva actului cu nr. 734/16.03.2009 emis de conducerea intimatei.Contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 595 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea inițială formulată și înregistrată în data de 28.04.2009 reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr.734/16.03.2009 depusă la dosar.

Din conținutul actului nr.734/16.03.2009, rezultă că nu este vorba de o decizie de concediere fiind de fapt o comunicare prin care reclamantei i se aduce la cunoștință faptul că urmare a restrângerii activității unității se vor efectua concedieri colective iar persoana înștiințată se află în perioada de preaviz, urmând ca la expirarea preavizului să fie emisă decizia de concediere.

Astfel, actul cu nr.734/16.03.2009 nu este decizia de concediere fiind doar înștiințarea de acordare a preavizului iar concedierea s-a făcut prin decizia cu nr.6603/22.04.2009.

Comunicarea cu nr.734/2009 din punctul de vedere al prev.art.73 alin.1 din Codul Muncii respectă cerințele legislației muncii, astfel că nu se poate vorbi de nelegalitatea acestui act, motiv pentru care acțiunea reclamantei cu privire la acest capăt de cerere se va respinge.

Cât privește decizia nr.6603/22.04.2009, aceasta este decizia prin care s-a dispus concedierea reclamantei în baza prev.art.65 alin.1 din Codul Muncii fiind comunicată reclamantei prin poștă, fiind primită în data de 30.04.2009 și înregistrată la ITM în data de 28.04.2009. Astfel că, față de data comunicării deciziei, respectiv prin răspunsul formulat de reclamantă în data de 10.08.2009 și înregistrat în data de 21.08.2009 termenul de 30 de zile de formulare a contestației este depășit.

De altfel, chiar și în situația în care decizia de concediere ar fi fost primită de reclamantă la termenul de judecată din data de 16.06.2009 împreună cu întâmpinarea pârâtei, așa cum de fapt se susține față de răspunsul formulat de către reclamantă și înregistrat în data de 21.08.2009 când contestă decizia nr.6603/2009, termenul de 30 de zile este cu mult depășit.

Așa fiind, excepția de tardivitate a contestării deciziei de concediere invocată de pârâtă a fost admisă și pe cale de consecință a fost respinsă contestația ca tardiv formulată iar în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea actului nr.734/2009 a fost respins ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate în dosar și dovedite cu chitanțele depuse.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței recurate, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare instanței de fond.

Recursul nu a fost motivat concret nici în fapt nici în drept.

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimata a solicitat a se constata nul recursul declarat de contestatoare, dat fiind lipsa motivării în fapt și în drept a acestuia, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, apreciind sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 3041cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 80 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării sentinței pronunțată de instanța de fond.

Așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare, hotărârea pronunțată de instanța de fond i-a fost comunicată contestatoarei la data de 09.12.2009.

Potrivit prevederilor art. 303 cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii.

În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 codul d e procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Față de împrejurarea că reclamanta nu a respectat obligațiile legale sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă raportat la art. 303 și art. 306 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va constat nul recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de reclamanta recurentă, împotriva sentinței civile nr. 1462/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Obligă recurenta la plata sumei de 476 lei cu titlu cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2010.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex./10 Februarie 2010

Jud. fond. /

Președinte:Victor Crețoiu
Judecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 170/2010. Curtea de Apel Alba Iulia