Contestație decizie de concediere. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 177
Ședința publică din 13 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul N și pârâta - Nădlac SRL Nădlac împotriva sentinței civile nr. 1259 pronunțată la 5 noiembrie 2007 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut in sedință publică a răspuns pentru reclamantul recurent avocat, pentru pârâta recurentă avocat în substituirea avocat.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, dovada cheltuielilor de judecată și concluzii scrise, iar reprezentanta pârâtei recurente delegație de substituire și delegație de reprezentare.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că înțelege să solicite acordarea drepturilor salariale și a compensațiilor până la pronunțarea deciziei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantului recurent a solicitat admiterea recursului reclamantului, respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului pârâtei, respingerea recursului reclamantului.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 30 mai 2007 sub nr. 2504/108, reclamantul Nac hemat în judecată pe pârâta - Nădlac SRL Nădlac solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 30 din 2 mai 2007, să anuleze decizia de concediere și să dispună emiterea unei noi decizii cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul - Nădlac SRL și la nivelul - SA; să oblige unitatea la respectarea dreptului de preaviz prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în caz contrar să oblige unitatea să plătească o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat și reactualizat și celelalte drepturi salariale ce reveneau angajatorului; să oblige intimata la plata compensațiilor prevăzute în Planul social încheiat între SA și Federația Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administrație al - SA, procesul de reorganizare al - SA, cât și contractele colective de muncă, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii arată că a fost angajatul pârâtei până la 2 mai 2007 când i-a fost comunicată decizia de concediere; că în speță a avut loc o concediere colectivă, iar intimata nu a respectat procedura prevăzută de lege și nu a respectat termenul de preaviz de 45 de zile calendaristice; că nu i-au fost acordate compensațiile prevăzute în planul social în funcție de vechime și în funcție de salariul mediu pe întreaga unitate.
In drept invocă prevederile art. 65, 66, 67, 68-72, 73-75, 76-78 Codul Muncii.
Prin intâmpinare, pârâta - Nadlac SRL Nadlac a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,cu cheltuieli de judecată.
Arată că prin decizia de concediere, reclamantului i s-a respectat dreptul de preaviz de 15 zile lucrătoare prevăzute de Codul Muncii; că i-au fost acordate despăgubirile ce i se cuvin.
A mai aratat că reclamantul face parte din salariații care nu au fost de acord să continue raporturile de muncă pe aceleași posturi așa cum le-au fost ofertate de noul operator al stației de distribuție carburanți - Distribuțion SRL; că în prezent nu mai desfășoară direct nici o activitate de administrare propriu zisă a stației, foștilor angajați oferindu-li-se posibilitatea încheierii unor noi raporturi de muncă cu persoana juridică ce administrează stația în prezent.
Precizează că este o entitate juridică separată de - SA, neimplicată direct in vreun plan social sau in negocieri cu Federația Sindicatelor Libere.
Prin sentința civilă nr. 1259 pronunțată la 5 noiembrie 2007, instanța a admis in parte acțiunea, a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 30/2 mai 2007 pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege; a anulat decizia de concediere și a dispus emiterea unei noi decizii cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul - Nădlac SRL și la nivelul SA, a obligat unitatea la respectarea dreptului de preaviz prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în caz contrar obligarea unității la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și celelalte drepturi salariale ce reveneau angajaților; a respins capătul de cerere privind obligarea unității la plata compensațiilor prevăzute în Planul social încheiat între SA și Federația Sindicatelor Libere, în Hotărârea Consiliului de Administrație al - SA, procesul de reorganizare al SA; cât și în contractele colective de muncă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei până la 2 mai 2007, dată la care pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului în temeiul art. 65 Codul Muncii, concedierea fiind colectivă, deoarece au fost concediați un număr de 10 angajați din totalul cuprins între 20-100 de angajați.
A apreciat că fiind vorba de o concediere colectivă, pârâta trebuie să îndeplinească procedura prevăzută la art. 69 alin. 1 Codul Muncii, salariații fiind îndreptățiți să beneficieze de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Nerespectarea acestei proceduri legale atrage nulitatea măsurii de concediere.
In legătură cu plata preavizului, a apreciat că prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior sunt mai favorabile, pârâta trebuia să acorde un preaviz corespunzător vechimii în muncă, în cazul nerespectării preavizului, pârâta fiind obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și actualizat.
Capătul de cerere privitor la plata compensațiilor acordate conform art. 4 din Planul social a fost respins motivat de faptul că acest act nu se regăsește la dosarul cauzei.
In termen legal, impotriva sentinței menționate mai sus, a declarat recurs reclamantul N și pârâta - Nădlac SRL, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reclamantului, în sensul obligării pârâtei și la plata compensațiilor prevăzute în pct. 4 din Planul social încheiat la data de 21 aprilie 2005 între SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română.
Arată că a depus la dosarul cauzei contractul de colaborare între - și - Nădlac SRL în care se menționează că cele două societăți fac parte din același grup de societăți; că salariații pârâtei trebuiau să beneficieze de toate drepturile de care au beneficiat salariații din cadrul - SA; că a depus la dosar proiectul de concediere din care rezultă că în cazul contestatorului trebuiau achitate 12 salarii medii nete pentru o vechime între 5 și 15 ani; că în proiectul de concediere se menționează că în cazul în care societatea nu acordă termenul legal de preaviz de 60 de zile calendaristice se va acorda o indemnizație egală cu salariul ce-i revine in baza contractului său individual pe două luni.
Mai arată că deși sarcina probei cade în sarcina angajatorului, pârâta nu a făcut dovada respectării dispozițiilor prevăzute în cazul concedierilor colective.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâta - Nădlac SRL Nădlac a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Arată că interpretarea dată de instanța de fond conform căreia măsura concedierii s-a datorat problemelor financiare cu care se confruntă societatea este greșită, decizia de preluare a pârâtei de către - Distribution SRL fiind luată ca o oportunitate managerială de către asociatul majoritar - SA, în aceste condiții fiind încheiat contractul de colaborare semnat la 15 martie 2007.
Mai arată că pârâta nu mai desfășoară nici o activitate de administrare propriu-zisă a stației, iar foștilor angajați li s-a oferit posibilitatea încheierii în aceleași condiții a unor noi raporturi de muncă cu persoana juridică care administrează stația în prezent; că reclamantul nu a dorit să continue raporturile de muncă pe aceleași posturi cu noul operator al stației.
Apreciază că reclamantului i-a fost respectat termenul de preaviz și că li s-au acordat despăgubirile la care avea dreptul - 3 salarii compensatorii și 2 salarii de bază și că nu este implicată direct în vreun plan social sau în negocieri cu Federația Sindicatelor; că la data emiterii deciziei de concediere, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate își încetase efectele prin ajungere la termen.
Reclamantul recurent a depus la dosar concluzii scrise în care reia susținerile din cererea de recurs și sublinează că salariații pârâtei trebuiau să beneficieze de toate drepturile de care au beneficiat salariații din cadrul - SA, art. 54 din contractul colectiv de muncă la nivelul - Nădlac SRL menționându-se că prevederile contractului colectiv de muncă încheiat între SNP SA și salariații reprezentați de se aplică în mod corespunzător și salariaților firmei - Nădlac SRL, dacă clauzele sunt superioare reglementărilor din Codul Muncii și că art. 1 din planul social prevede că toate drepturile și obligațiile care derivă din acest plan social sunt aplicabile doar acelor angajați care au contract de muncă valabil încheiat cu SA sau alte companii asociate la care - SA are o participare de cel puțin 50%, iar - Nadlac SRL are 98,51%.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod proecedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
In mod corect a constatat instanța de fond că în cauză a avut loc o concediere colectivă, fiind desființate toate posturile din cadrul - Nadlac SRL.
Pârâta nu a contestat și nici nu a făcut dovada că în speță nu a fost vorba de o concediere colectivă, respectiv ca au fost concediați mai puțin de 10 salariați, deși sarcina probei îi revenea.
Apărările pârâtei în sensul ca angajații au refuzat sa continue raportul de munca cu noul angajat nu pot fi primite, câtă vreme raporturile de muncă au încetat din inițiativa angajatorului în temeiul art. 65, iar prin numărul persoanelor concediate, concedierea a fost colectivă.
Fiind o concediere colectivă, angajatorul trebuia sa respecte procedura prevăzută de art. 69 și urmatoarele Codul Muncii, ceea ce nu a făcut, așa cum a reținut și instanța de fond.
Pârâta a tratat concedierea reclamantului ca și o concediere individuală, or concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este potrivit art. 76 Codul Muncii lovită de nulitate.
Măsura concedierii fiind lovita de nulitate, potrivit art. 78 Codul Muncii, instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficait salariatul, aceste drepturi cuvenindu-se până la pronunțarea deciziei instanței de recurs, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat reintegrarea în postul deținut anterior.
Constatând nelegală măsura concedierii, instanța are o singura posibilitate potrivit art. 76 Codul Muncii, de a anula măsura și obliga societatea la despăgubiri, iar la cerere să dispună reintegrarea salariatului în postul deținut anterior.
Instanța nu are temei anulând măsura concedierii să oblige unitatea la respectarea termenului de preaviz, emiterea unei noi decizii cu respectarea prevederilor legale în materie fiind actul de voință al angajatorului.
Pentru a obține aceasta, reclamantul avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtei la acordarea drepturilor bănești prevăzute în ipoteza concedierii colective, iar nu să solicite anularea măsurii concedierii colective.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursurile declarate, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul cu începere de la data desfacerii contractului de muncă și până la pronunțarea deciziei - 13.02.2008.
Va respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere, respectarea preavizului și va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către reclamantul N și - Nadlac SRL Nadlac impotriva sentinței civile nr. 1259 pronunțată la 5 noiembrie 2007 de către Tribunalul Arad in dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul cu incepere de la data desfacerii contractului de muncă și până la pronunțarea deciziei - 13.02.2008.
Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de concediere, respectarea preavizului.
Menține in rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabila.
Pronuntata in sedință publica,13.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecator,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
20.05.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Ioan
| ← Conflict de muncă. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Iasi | Conflict de muncă. Decizia 2681/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
