Contestație decizie de concediere. Decizia 1771/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- contestație decizie concediere
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1771
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu Judecător
- - Judecător
- Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.6025/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA- COMBINATUL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimata SC SA- COMBINATUL, lipsind recurentul contestator .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru intimata SC SA- COMBINATUL, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.6025/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu numărul de înregistrare nr- s-a respins contestatia formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SA - COMBINATUL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele
Contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr 389/11 09 2007 privind încetarea contractului individual de muncă prin care solicită anularea în parte a acesteia, în ceea ce privește cuantumul indemnizației de concediere și obligarea pârâtei la majorarea acesteia de la suma de 18104 RON la suma de 22630 RON.
In motivare arată că prin decizia nr 389/11 09 2007 i- încetat contractul de muncă nr 14863 încheiat cu pârâta SN SA COMBINATUL C, ca urmare a desființării postului pe care era angajat.
A depus la dosar în copie decizia de desfacere a contractului individual de muncă.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate de contestator, arătând că potrivit alin 3 al art 50 din contractul colectiv de muncă, valorile acordate " efectiv " sunt cele stabilite prin negociere cu.
Arată că, indemnizația ce i se cuvine contestatorului este de 12 salarii, întrucât are o vechime de 7 ani,7 luni și 18 zile.
Prin sentinta nr. 16/15.01.2008 Tribunalul Dolja respins contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei 389/11.09.2007 emisă de pârât SN SA COMBINATUL
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul aratand ca este netemeinica si nelegala, susținând că au fost interpretate eronat probele cauzei, conform art. 50 al.1 și 2 având dreptul la o indemnizatie de concediere în funcție de vechimea în muncă și nu în specialitate.
Prin decizia nr- Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca obiectul cererii de chemare în judecată îl formează solicitarea obligării pârâtului SA COMBINATUL la plata cuantumului indemnizației de concediere raportată la vechimea în muncă a acestuia.
Conform art. 304 pct. 7 cod pr.civ. se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri în situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.
În cauza de față, deși instanța a respins acțiunea nu a indicat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, fiind consemnată numai întâmpinarea pârâtei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 261 al. (1) pct. c cod pr.civ. conform căruia hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
In rejudecare contestatorul si-a precizat actiunea aratand ca temeiul juridic al actiunii il reprezinta art 50 alin 4 din ccm la nivelul pe anul 2007, ai art 11 alin 1 lit b din /1996.
In speta, stabilirea plăților compensatorii nu se face în funcție de vechimea în muncă ci de vechimea în societate, plățile compensatorii de care a beneficiat reclamantul-intimat fiind plătite din fondurile societății în baza contractului colectiv de muncă.
Este adevărat că art.50 din alin.1 din CCM prevede că pentru vechimea în muncă a salariaților se plătesc compensații în funcție de vechimea în muncă a acestuia, insa potrivit alin.4 al aceluiași articol aceste prevederi se completează cu prevederile planului social însușit de părți.
Potrivit acestui plan social în funcție de vechimea în angajații vor primi în cazul unei vechimi de peste 15 ani 15 salarii.
Reclamantul a primit într-adevăr, raportat la vechimea sa în, cele 15 salarii. În situația în care s-ar fi aplicat art.50 alin.1, așa cum reține instanța de fond acesta ar fi trebuit să primească doar 5 salarii, situație care era dezavantajoasă pentru el și nelegală în raport de prevederile art.50 alin.4 din CCM și planul social care însoțește contractul colectiv de muncă.
In consecință, fata de considerentele expuse, instanta urmeaza sa respinga contestatia formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând în principal casarea cu trimitere la Tribunalul Dolj, pentru rejudecarea cauzei, iar în subsidiar, obligarea intimatei la diferența dintre plățile compensatorii pe care era îndreptățit să le primească și cele primite efectiv.
Acesta arată în motivarea recursului că pe de-o parte, considerentele sentinței sunt contradictorii iar pe de altă parte, hotărârea nu cuprinde termenul de declarare a recursului - de 10 zile, fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin.1 pct.7 civ. A solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
La termenul sorocit pentru soluționarea recursului contestatorul nu s-a prezentat, astfel încât, în raport de faptul că, prin motivele de recurs contestatorul nu a precizat ce înscrisuri înțelege să folosească în recurs și cu privire la ce aspecte, iar partea prezentă a solicitat judecarea cauzei, Curtea a trecut la soluționarea cauzei, la dosar ne existând o delegație avocațială care ar fi putut determina, în condițiile legii, acordarea unui termen pentru lipsa apărătorului, Curtea a trecut la soluționarea cauzei.
Din cuprinsul deciziei de concediere a contestatorului, nr. 389/11 09 2007, rezultă că valoarea indemnizației de concediere -aspect în legătură cu care contestatorul a înțeles să critice această decizie - se stabilește în raport de prevederile Planului social ce completează contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul cu toate modificările intervenite până la data emiterii deciziei de concediere.
Potrivit art. 50 alin.1 din completat potrivit alin 4 cu Planul Social, la concedierile individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului angajatorul îi va plăti acestuia o indemnizație al cărei cuantum pentru tranșa de vechime în căreia îi aparține contestatorul - 6-15 ani, pentru o vechime în de 7 ani, 7 luni și 18 zile - respectiv 12 salarii medii nete. Calculând cuantumul acesteia și deducând cota de 16% impozit rezultă suma de 18104 menționată în decizia de concediere a contestatorului.
De precizat că susținerea contestatorului privind incidența OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă se vor desface urmare a unor concedieri colective. - referitoare la vechimea totală în muncă este înlăturată de instanță întrucât în cazul acestui act normativ plățile compensatorii se suportă de la bugetul de stat, iar nu din fondurile societății ca în cazul de față.
De altfel, în cuprinsul acestei ordonanțe de urgență, la art. 42 este prevăzut faptul că aceste compensații bănești individuale se vor acorda în condițiile și cuantumurile prevăzute în contractele colective de muncă ori, prevederile Planului Social conțin drepturi mai largi decât cele din - art. 50 alin. 1, respectiv12 salarii în loc de 5 salarii medii nete, aplicarea acestora fiind legitimată de posibilitatea prevăzută de lege angajatorilor de a acorda în cazul disponibilizărilor, facilități și drepturi superioare pragurilor minimale prevăzute în contractele colective de muncă la nivel național sau pe ramură.
Referitor la menționarea căii de atac și a termenului de declarare a acesteia, Curtea are în vedere că, dincolo de mențiunile existente în cuprinsul hotărârii judecătorești sub acest aspect, calea de atac este cea prevăzută de lege, astfel că, acest motiv de recurs ar fi putut fi valorificat în situația în care instanța de recurs ar fi apreciat tardiv recursul declarat în termenul arătat în hotărârea judecătorească, ceea ce nu este cazul, recursul constatându-se declarat în termenul prevăzut de lege.
Cât privește conținutul considerentelor, Curtea apreciază că soluția de respingere a contestației este corectă în raport de raționamentele juridice expuse, și de dispozițiile legale citate, iar reținerea unui număr de 15 salarii ca fiind încasate de contestator în mod efectiv în loc de 12, nu reprezintă decât o simplă eroare de tehnoredactare, dreptul cuvenit în mod legal contestatorului - și care a fost deja valorificat - neînregistrând nici o vătămare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza II civ. Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.6025/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA- COMBINATUL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu - - - | JUDECĂTOR 2: Marian Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Carmen - |
Grefier, |
Red. T/ 25 mai 2009
F și
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3285/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 769/2010. Curtea de... → |
|---|
