Contestație decizie de concediere. Decizia 3285/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3285
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata SC SA împotriva sentinței civile nr.5918 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-contestatoare prin consilier juridic și intimatul-contestator asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu judecarea cauzei în fond, precizând că instanța de fond soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și a dispus anularea deciziei prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului cu motivarea că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispoz.art.267 alin.2 Codul muncii.
Totodată arătat că instanța apreciat greșit că din cuprinsul convocării lipsește obiectul cercetării și că astfel contestatorului i-a fost încălcat dreptul la apărare, precizând că nici nu susținut că nu cunoscut învinuirea contestatorul, pentru că s-a apărat în raport de aceasta, considerând astfel că dreptul la apărare nu i-a fost încălcat.
Avocat, pentru intimatul-contestator, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr.5918 din 31 octombrie 2008, admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata
A constatat nulitatea deciziei 5089/09.05.2008 emisă de intimată
A dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior emiterii deciziei
A obligat pe intimată la plata drepturilor salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate începând cu data emiterii deciziei până la reintegrarea pe post, precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia nr.5089/09 05 2008 intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 09 05 2008.
Obiectul contestației îl reprezintă anularea deciziei de concediere,invocându-se atât motive de nulitate absolută ( de formă) ale deciziei contestate, cât și motive de netemeinicie ( de fond ale acesteia )
Analizând cu prioritate condițiile de formă a căror nerespectare conduce la constatarea nulității absolute a deciziei contestate, instanța a constatat că prin dispozițiile art 267 s-a instituit ca prealabil emiterii deciziei de concediere să se efectueze in mod obligatoriu cercetarea administrativă prealabilă, ca o concretizare a dreptului la apărare consacrat de art 24 din Constituția României și de art 6 din CEDO.
Codul muncii reglementează în mod expres modalitatea în care se efectuează cercetarea disciplinară prealabilă, dispozițiile cuprinse în art 267 fiind imperative.
In speță, decizia de concediere nr 5089/09 05 2008 în baza căreia a fost desfăcut contractul individual de muncă al contestatorului a fost emisă fără ca angajatorul intimat să facă dovada îndeplinirii cercetării prealabile în condițiile alin 2 din art 267, în conformitate cu care "în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Astfel, s-a constatat că prin adresa nr 6770/07 05 2008( fila 17 din dosar ) intimata l-a convocat pe contestator la Serviciul Resurse Umane " joi 08 05 2008,ora 9,00 în vederea unei cercetări disciplinare prealabile".
Din conținutul acestei adrese se observă faptul că lipsește precizarea privind obiectul cercetării, respectiv ce anume abatere disciplinară urmează să fie cercetată; în aceste condiții,contestatorului nu i-a fost respectat dreptul la apărare consacrat de dispozițiile legale susmenționate, nefiindu-i aduse la cunoștință motivele și împrejurările pentru care este convocat,
Mai mult, deși convocarea s-a făcut pentru ziua de 08 05 2008, din înscrisurile depuse de intimată rezultă că procedura administrativă a cercetării prealabile s-a desfășurat în ziua de 07 05 2008, zi care coincide cu data la care contestatorul a primit adresa de convocare, or și din acest punct de vedere, dreptul la apărare a fost încălcat,salariatul neavând la dispoziție timp pentru a-și pregăti apărarea.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, fiind emisă fără îndeplinirea prealabilă a cercetării disciplinare în modalitatea cerută de legiuitor și care este imperativ prevăzută în conținutul art 267 Codul muncii, această excepție făcând inutilă examinarea motivelor privind fondul litigiului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata SC SA, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei și a dispus anularea deciziei prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului, cu motivarea că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 267 alin. 2 din Codul muncii, în condițiile în care contestatorul a fost convocat pentru cercetarea prealabilă și că deși s-a prezentat mai înainte de data fixată, acesta a fost audiat împreună cu colegiul său și și-a formulat toate apărările în cauză.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Art. 267 alin. 1 din Codul muncii prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, nici măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
2 din art. 267 Codul muncii prevede că, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Instanța de fond a reținut că au fost încălcate aceste dispoziții legale, ce reprezintă o concretizare a dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituția României și de art. 6 din CEDO întrucât din adresa de convocare lipsește precizarea privind obiectul cercetării și deși convocarea s-a făcut pentru 08.05.2008, rezultă că procedura administrativă a cercetării prealabile s-a desfășurat mai devreme, la 07.05.2008, astfel încât salariatul nu avut timp la dispoziție pentru a-și pregăti apărarea.
Dispozițiile art. 267 alin. 2 din Codul muncii, privind conținutul convocării scrise în vederea desfășurării cercetării prealabile trebuie analizate prin coroborare și cu celelalte dispoziții legale privind această cercetare administrativă prealabilă, respectiv art. 267 alin. 4 din Codul muncii.
Conform art. 267 alin. 4 Codul muncii, în cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Într-adevăr, contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile în data de 08.05.2008, ora 9,00, fără a se detalia obiectul întrevederii, așa cum prevăd dispozițiile art. 267 alin. 2 Codul muncii.
Contestatorul s-a prezentat, însă, din proprie inițiativă, pentru efectuarea acestei cercetări disciplinare prealabile la 07.05.2008, dată la care s-a efectuat cercetarea prealabilă și pentru numitul (ambii fiind menționați în procesul verbal al Jandarmeriei C din 05.05.2008), neinvocând că ar fi fost constrâns de către intimată în vreun fel să se prezinte mai devreme pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
In aceste condiții, se reține că acesta a renunțat practic la dreptul său de a se efectua cercetarea disciplinară prealabilă la data de 08.05.2008, fiind de acord să se efectueze această cercetare la data de 07.05.2008.
In cadrul cercetării disciplinare prealabile din 07.05.2008, referitor la fapta precizată în procesul verbal al Jandarmeriei C din 05.05.2008, contestatorul răspuns la întrebările comisiei, neformulând obiecții cu privire la data la care ar trebuie să se efectueze această cercetare, precum și obiectul acesteia, nu a solicitat acordarea unui termen pentru a se prezenta însoțit de un apărător sau de un reprezentant al sindicatului, asumându-și astfel consecințele realizării cercetării prealabile la acest termen.
Curtea apreciază că, în aceste condiții, dreptul la apărare al contestatorului a fost respectat în integralitate, acesta având dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, cu privire la obiectul cercetării prealabile, care i-a fost adus la cunoștință înainte de începerea efectuării acestei cercetări (conform declarației de la fila 18 dosar fond).
Se reține, astfel, că au fost respectate dispozițiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile înaintea adoptării unei sancțiuni disciplinare, sancționată de lege cu nulitate absolută, iar dreptul la apărare al contestatorului a fost și acesta respectat în integralitate, cu privire la obiectul și data întrevederii prevăzut de art. 267 alin. 2 Codul muncii, din prisma dispozițiile art. 267 alin. 4 Codul muncii.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără a examina motivele privind fondul litigiului, în baza art. 312 alin. 1 și 2 cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi casată sentința și va fi trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, în vederea soluționării pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata SC SA împotriva sentinței civile nr.5918 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/17.06.2009
Red.jud.
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1661/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1771/2009. Curtea... → |
|---|
