Contestație decizie de concediere. Decizia 769/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 769
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata - CFR SA B, împotriva sentinței civile nr.2772/28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru recurenta intimată - CFR SA B, consilier juridic și intimatul contestator, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului, conform motivelor formulate, schimbarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a deciziei de sancționare nr. 1/2627/22.07.2009.
Avocat, pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2772/28.09.2009 Tribunalul Dolja admis contestația formulată de contestatorul, împotriva intimatei - CFR SA cu sediul în B,sector 1, bd. - -, nr.38.
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr-.
A obligat intimata la reîncadrarea contestatorului pe postul deținut, precum și la plata drepturilor salariale calculate conform art.78 (1) din codul muncii începând cu 23.07.2009 și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata la 1500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost angajat de către intimată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată pe postul de șofer, la data de 29.01.2008.
Prin decizia nr.1/2627/22.07.2009, intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de 23.07.2009, cu motivarea că salariatul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 33 primul alineat din Regulamentul Intern al - CFR SA, în sensul că a sustras combustibil destinat alimentării autovehiculului B 67, suma kilometrilor totali din foile de parcurs si nu corespunde cu kilometrajul total de la bordul autovehiculului, în foile de parcurs si sunt specificați la data de 30.06.2009 -104.048 km parcurși pe baza combustibilului alimentat de la unitate, iar kilometrajul de la bordul auto indică 92.986 km la data de 09.07.2009, necompletarea corespunzătoare a foilor de parcurs si a BCF-urilor primite, nerespectarea dispoziției 4/2007.
Contestatorul a susținut că decizia este nulă absolut întrucât lipsesc din conținutul acesteia motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în cursul cercetării disciplinare.
Înainte de analizarea fondului cauzei sub aspectul vinovăției sau nevinovăției contestatorului, instanța are obligația de se pronunța asupra motivului de nulitate invocat de contestator.
Astfel, potrivit art. 268 alin. 2 lit c din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu " motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile".
Examinând actele cauzei instanța a constatat că salariatul a fost convocat pentru cercetarea disciplinară la 07.07.2009 si 09.07.2009 ( filele 4 si 48 dosar ) si cu toate că, a formulat apărări în legătură cu faptele imputate ca abateri disciplinare ( filele 58, 64 dosar) prin decizia nr.1/2627/22.07.2009 intimata nu a oferit o motivație pentru înlăturarea acestor apărări.
Apărarea intimatei cum că această exigentă a fost satisfăcută prin actul de control nr.1/2594/21.07.2009(filele 17-32), premergător deciziei de sancționare, nu poate fi primită.
Intr-adevăr, în practica judiciară s-a statuat că lipsa din decizia de sancționare a elementelor prevăzute de art.268 alin. 2 din codul muncii se consideră suplinită dacă decizia trimite la acte externe, identificate prin număr, dată, și comunicate salariatului odată cu decizia de concediere sau anterior acesteia or, aceste cerințe nu sunt îndeplinite în speța de față.
Astfel, în decizie nu s-a făcut trimitere la actul de control, nu s-a făcut dovada comunicării acestui act contestatorului, relevante în acest sens fiind și mențiunile din cuprinsul acestuia, fila 32, potrivit cărora " prezentul act de control s-a întocmit în 2 exemplare din care un exemplar a fost lăsat la SE C, iar un exemplar a fost luat de organele de control".
De altfel, din perspectiva dispozițiilor art. 268 din codul muncii, acest act de control este lipsit de relevanță, câtă vreme nu menționează apărările formulate de contestator în faza cercetării disciplinare.
In acest context, nu s-ar putea susține că intimata efectuat un examen efectiv al argumentelor și eventualelor elemente de probă prezentate de contestator, ceea ce are drept consecință încălcarea dreptului la apărare al salariatului contestator și dispozițiilor imperative ale art. 268 alin. 2 lit. c din, concedierea dispusă cu nerespectarea acestor cerințe fiind lovită de nulitate absolută conform art. 76 din.
Prin urmare, instanța a constatat nulitatea absolută a deciziei, cercetarea fondului fiind de prisos, în considerarea prevederilor art. 137 alin.1 proc.civ.
Ca o consecință constatării nulității actului de sancționare, în temeiul dispozițiilor art.78 alin. 1 și 2 din, instanța repus părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, în sensul că a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu 23.07.2009 și până la reîncadrare.
În considerarea dispozitiilor art. 274.proc.civ instanța, reținând culpa procesuală a intimatei, a dispus obligarea acesteia la 1500 lei cheltuieli de judecată către contestator, cu titlul de onorariu avocat, conform actului justificativ atașat la dosar.
Împotriva sentinței, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța s-a aflat în eroare, contestatorul fiind în culpă pentru abaterile săvârșite, acesta neavând nici o apărare de susținut.
Astfel, nu i-a fost încălcat dreptul la apărare și s-a efectuat o examinare efectivă a argumentelor prezentate de contestator în faza cercetării prealabile.
Recurenta a precizat că prin Ordonanța din 30 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, a constatat vinovăția acestuia, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 Cod Penal, fiindu-i aplicată o amendă administrativă.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii recurate, având în vedere următoarele:
În cuprinsul deciziei contestate, sunt enumerate abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatorului, actul de control și legislația ce a stat la baza aplicării sancțiunii.
Nu există nici o referire la ce apărări și-a făcut contestatorul și nici motivele pentru care au fost înlăturate.
Nu poate fi primită susținerea că, în urma analizării notei de relații, s-a constatat că nu se putea extrage nevinovăția acestuia, ci neconcordanța în completarea actelor - foi de parcurs, iar la întrebarea nr. 8, contestatorul răspunde "nu", deoarece textul art. 268 alin. 2 lit. C, este destul de clar, fiind imperativ sub aspectul nulității absolute.
Conform acestor prevederi, se arată că, prin sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind obligatoriu - alin. 3- motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute la art. 267 al. 3, nu a fost efectuată cercetarea.
Împrejurarea că pârâta prin motivele de recurs expune motivele înlăturării apărărilor formulate de contestator, nu suplinește dispoziția imperativă arătată mai sus.
Nici împrejurarea că prin Ordonanța din 30 septembrie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a reținut vinovăția contestatorului, nu are relevanță juridică sub aspectul omiterii conținutul dispoziției de sancționare a obligației enunțate de art. 268 alin. 2 lit. c din Codul Muncii.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312C.Pr.Civ. va fi respins recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, va fi obligată recurenta - pârâtă la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de intimata - CFR SA B, împotriva sentinței civile nr. 2772/28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Obligă recurenta către intimat la 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
.Red. DO 2ex./01.03.2010
Jud.Fond.,
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1771/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 820/2010. Curtea... → |
|---|
