Contestație decizie de concediere. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.182
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.03.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul contestator și recurenta-intimată - - - prin administrator, împotriva sentinței civile nr.678/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta-intimată consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind recurentul-contestator.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul recurentei-intimate depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei intimate precizează că recursul declarat de contestator nu a fost motivat și că prin cererea din 17.01.2008 acesta a renunțat la judecarea recursului, instanța urmând a proceda în consecință.
Referitor la recursul declarat de recurenta-intimată arată că potrivit art.274 pct.3 pr.civ.se putea micșora onorariul avocatului numai în situația în care se constata motivat că onorariul este nepotrivit de mic sau de mare față de valoarea pricinii sau prestația avocatului, instanța de fond nemotivând micșorarea acestuia, acest onorariu fiind stabilit pentru mai multe dosare în care au fost administrate probe, instanța intervenind și cenzurând convenția încheiată între client și avocat încălcându-se disp.art.57 din Legea nr.51/1995 potrivit căreia avocații sunt liberi ca prin înțelegere cu clienții lor să stabilească onorarii superioare. Mai menționează că potrivit deciziei nr.1479/1996 a Curții Supreme de Justiție se stabilește că, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit de nici un organ al statului, onorariul stabilindu-se prin negociere, instanța neputând modifica cuantumul lui.
Solicită admiterea recursului recurentei-intimate modificarea cuantumului cheltuielilor de judecată în sensul acordării lor integrale, respectiv a sumei de 4500+ 1500 lei, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.678/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - -, având ca obiect contestație decizie de concediere.
În temeiul art.274 pct.3 pr.civilă a fost obligat contestatorul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata - -.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.882/91/22.03.2007 contestatorul a chemat în judecată pe pârâta -,"- jud.V pentru a se constata nulitatea absolută a deciziei nr.285/28 august 2006 pentru fraudă la lege, motivat de faptul că emiterea acesteia s-a făcut după intentarea acțiunii ce face obiectul dosarului nr- iar acordul său la încetarea contractului de muncă a fost folosit abuziv pentru distrugerea drepturilor sale.
Ulterior la termenul din 05 aprilie 2007 reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând a fi obligată pârâta să emită o nouă decizie de încetare a contractului de muncă începând cu data de 01 mai 2007 și să o înregistreze la ITM V, să fie obligată să-i achite drepturile bănești pentru perioada 04.05.2005 și până la data înregistrării noii decizii de încetare a contractului de muncă și să-i achite despăgubiri constând în diferența dintre cuantumul ultimului salariu din aprilie 2005 și pensia efectiv încasată care nu a mai fost calculată și actualizată, despăgubiri pe care le apreciază ca fiind în sumă de 10.000 lei RON.
Prin cererea înregistrată la nr- a chemat în judecată pe pârâta - -, solicitând ca aceasta să fie obligată să depună la ITM V decizia de desfacere a contractului de muncă începând cu 01 ianuarie 2007, să îi achite drepturile salariale rămasă neachitate, să respecte sentința civilă nr.475/14 octombrie 2005 Tribunalului Vrancea în sensul corectei întocmiri a statelor de plată pentru perioada 01.11.2003-01.10.2004, acordarea concediului legal de odihnă pe anul 2004 cu achitarea drepturilor bănești cuvenite, achitarea drepturilor salariale pe perioada 05 mai-25 mai 2005 rămase neachitate, achitarea drepturilor salariale pe perioada 01 octombrie 2004 - 05 mai 2005, achitarea la zi a obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat până la depunerea la ITM a deciziei de desfacere a contractului de muncă și achitarea de penalități până la acoperirea sumei cu care este prejudiciat prin nerecalcularea pensiei ca urmare a nedepunerii la ITM a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
La termenul din 05 aprilie 2007, în această cauză, reclamantul a depus completare a cererii de chemare în judecată solicitând a fi obligată pârâta să emită o nouă decizie de desfacere a contractului de muncă începând cu data de 01 mai 2007 și înregistrarea acesteia la ITM; obligarea pârâtei la plata salariilor neîncasate începând cu 01 septembrie 2006; achitarea de despăgubiri bănești constând în diferența între cuantumul ultimului salariu acordat de societate - august 2006 și pensia efectiv încasată care nu a mai fost calculată și reactualizată, apreciind valoarea despăgubirilor la suma de 10.000 lei RON.
Cele două cauze au fost conexate.
Reclamantul, în dovedirea acțiunii sale a depus la dosar copia deciziei nr.285 din 28 august 2006 emisă de - -, biletul de externare din 15 august2007, copia notificării și a dovezii de comunicare formulată de expertul, copia cererii datată 17 mai 2006, copia cererii datată 21.05.2006, copia cererii datată 29 mai 2006, copia adresei nr.250/09.12.2005 emisă de intimată cu dovada de comunicare și confirmarea de primire, chitanța din 19.02.2004 eliberată de BEJ, copia notificării din 19.02.2004 adresată intimatei, copia chitanței din 23.01.2004 a BEJ, copia adresei nr.13997/22.09.2005 a ITM V, copia tranzacției din 08.11.2005 și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei și efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea drepturilor ce i se cuvin.
Intimata a depus întâmpinare, separat, pentru fiecare acțiune în parte solicitând respingerea acestora, motivat de faptul că raporturile dintre ei au încetat la data de 05.05.2005, dată de la care reclamantul nu a mai lucrat și deci nu se justifică pretențiile sale. A mai arătat că toate drepturile cuvenite reclamantului i-au fost achitate acestuia, împrejurare ce rezultă din tranzacția încheiată la data de 08.11.2005.
A depus la dosar acte.
Expertiza contabilă a fost întocmită în cauză de expert, cu respectarea regulilor procedurale și nu a fost contestată de părți.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a lucrat la societatea pârâtă până la data de 05 mai 2005 iar la 01 septembrie 2006 raporturile de muncă au încetat prin acordul ambelor părți ( a se vedea cererea aflată la fila 21 din dosarul nr- devenit ulterior -), sens în care s-a emis decizia nr.285 din 28 august 2006.
Cum din cererea formulată de reclamant rezultă consimțământul său expres de încetare a raporturilor de muncă, înțelegerea părților de a înceta contractul de muncă și-a produs efectele, neputându-se susține că acordul dat de reclamant a fost folosit pentru încălcarea drepturilor sale fără a se face nici o dovadă a acestor susțineri.
În ce privește înregistrarea deciziei la ITM, de reținut este faptul că angajatorului nu-i incumbă nici o obligație în acest sens, reclamantul fiind cel interesat de a comunica această situație și de a-și valorifica drepturile. În acest sens atât literatura cât și practica judiciară s-a pronunțat în mod constant: consimțământul ambelor părți trebuie să fie serios și explicit, să excludă orice echivoc, iar dacă are aceste caracteristici exprimarea lui în formă scrisă nu este neapărat necesară, ținându-se seama că însuși contractul de muncă este consensual.
Reclamantul, deși a invocat nulitatea absolută a deciziei nr.285/28 august 2006 și frauda la lege, nu a precizat nici motivele și nici dispozițiile legale fraudate, și nici nu a făcut nici o dovadă a acestor susțineri, deși, potrivit art.1169 cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
În ce privește drepturile salariale pretinse de către reclamant, se reține că, astfel cum a recunoscut la interogatoriul luat de intimată, acesta nu a mai lucrat începând din data de 05 mai 2005, astfel că solicitarea sa nu are suport legal, salariul reprezentând forma de remunerare pentru munca prestată.
Nici în ce privește diferența dintre venitul realizat și pensia încasată acțiunea nu este întemeiată, neexistând nici o culpă a intimatei în ce privește recalcularea și reactualizarea pensiei, reclamantul fiind cel interesat de a face demersurile necesare în acest sens.
Referitor la respectarea sentinței civile nr.475/14 octombrie 2005 Tribunalului Vrancea, acest capăt de cerere este neîntemeiat, reclamantul având la îndemână procedurile executării silite, de care de altfel a și uzat.
De altfel, între părți au mai existat litigii care s-au rezolvat prin încheierea unei tranzacții la data de 08.11.2005.
Cât privește drepturile cuvenite pentru concediul de odihnă pe anul 2004, acestea au fost achitate de către pârâtă prin mandat poștal la data de 13 martie 2007, în cuantum de 1053 lei (fila 18 dosar - devenit ulterior dosar -).
Ca urmare a tranzacției încheiată la 08.11.2005, din care rezultă că au fost achitate reclamantului drepturile bănești pentru perioada octombrie 2004 - mai 2005, cererea reclamantului de achitare în prezent a acestor sume apare ca nefondată.
Nu se justifică nici cererea de achitare la zi a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, deoarece în ce-l privește pe reclamant aceste drepturi au fost achitate pentru perioada în care acesta a lucrat, împrejurare ce rezultă de asemenea din tranzacția încheiată între părți.
Considerând aceste împrejurări, tribunalul a constatat că acțiunea formulată de reclamant cu toate capetele analizate mai sus, este neîntemeiată, fiind respinsă ca neîntemeiată.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art.274 pct.1 și 3 cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs contestatorul și intimata - -
Contestatorul a formulat cerere de recurs indicând doar obiectul acțiunii-contestație la decizia de concediere și pretenții bănești.
Intimata - - a criticat hotărârea primei instanțe doar sub aspectul cheltuielilor de judecată considerând nejustificată și fără o motivare reducerea cuantumului acestora de la 4500 lei onorariu de avocat la 1000 lei.
În cauză au fost formulate două acțiuni, pentru ambele fiind necesară angajarea unui apărător și plata onorariilor corespunzătoare fiecărei cauze.
A solicitat acordarea integrală a cheltuielilor de judecată.
Ulterior, prin cererea depusă la data de 17.01.2008 recurentul-contestator a solicitat anularea recursului invocând starea de sănătate.
Examinând recursurile astfel declarate de către părți, curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul intimatei - -, acesta privește exclusiv modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, urmare a reducerii acestora de către instanța de fond.
Potrivit art.274 al.3 pr.civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în onorariilor nominale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Rezultă așadar recunoașterea juridică a dreptului instanței de judecată de a mări sau micșora onorariilor avocaților motivat de faptul că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În ipoteza aplicării dispozițiilor art.274 al.3 pr.civilă, raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență se menține în integralitatea lui, ceea ce mărește ori micșorează instanța de judecată fiind cuantumul cheltuielilor de judecată pe care partea căzută în pretenții îl datorează.
În speță, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 al.3 pr.civilă, dispunând reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la 1000 lei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă valoarea cheltuielilor de judecată efectuate de recurenta-intimată - - în proces de 4500 lei reprezentând onorariu avocat.
Câtă vreme instanța a făcut trimitere la dispozițiile art.274 al.1 și 3 pr.civilă, este evident faptul că micșorarea cheltuielilor de judecată a fost dispusă fiind considerate nepotrivite față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Nu este prevăzut în lege vreun alt temei pentru micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată și, ca atare, instanța nu putea avea în vedere alte criterii pentru a dispune în acest sens.
În ceea ce-l privește pe recurentul -contestator, potrivit art.306 al.1 pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în al.2.
Motivarea recursului presupune, potrivit art.3021lit.c pr.civ. arătarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, fie și printr-un memoriu separat cu precizarea că, în condițiile art.3041pr.civilă, motivele ce pot fi invocate nu se rezumă la motivele de casare prevăzute de art.304 pr.civilă, părțile putând să solicite instanței examinarea cauzei sub toate aspectele.
În orice situație însă condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
În speță, recurentul-contestator nu a îndeplinit în mod corespunzător o atare obligație procesuală iar, din oficiu, nu s-au invocat motive de ordine publică care să fie puse în dezbaterea părților.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.306 al.1 pr.civilă se va constata ca fiind nul recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.678/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata - -, cu sediul în F,-, bloc 9,.1, jud.V, împotriva sentinței civile nr.678/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Constată ca fiind nul recursul declarat de contestatorul împotriva aceleiași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/ 8.05.2008
FOND:-
OPINIE SEPARATĂ
Am formulat opinie separată pentru următoarele motive:
Singura critică adusă de către recurentă sentinței civile nr. 678/28.11.2007 a Tribunalului Vranceaa fost faptul că instanța a diminuat cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la suma de 1000 lei, deși din actele depuse la dosar rezulta ca acestea se cifrau la suma de 4500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Prima instanță a redus acest cuantum fără nici o motivare, făcând doar referire la disp. art. 274 alin. 3.pr. civilă.
Consider că recursul este fondat, în temeiul disp. art. 312 alin. 1, 2 5.pr. civilă.
Astfel, instanța de fond a redus cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat contestatorul către intimata - V, de la suma de 4500 lei la suma de 1000 lei, indicând ca și temei de drept disp. art. 274 pct. 1 și 3.pr. civilă, fără nici o motivare.
Apreciez că, în acest mod, s-au încălcat disp. art. 274 alin. 3.pr. civilă care prevăd că judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Astfel, prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.pr. civilă.
Consider că s-a produs recurentei o vătămare prin faptul că nu s-a motivat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, încălcându-se și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul părții la un proces echitabil ce include, în jurisprudența Curții Europene, și obligația judecătorului de a motiva toate capetele de cerere.
Întrucât instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar, hotărârea nefiind motivată în ceea ce privește reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, apreciez că, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 3 și 5.pr. civilă, se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, cu menținerea celorlalte dispoziții.
JUDECATOR
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1802/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7120/2009. Curtea... → |
|---|
