Contestație decizie de concediere. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.185/2010
Ședința publică din 8 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pop Mirela JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC împotriva sentinței civile nr.538/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru pârâta recurentă și cu procură pentru reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul pârâtei recurente depune la dosar copia chitanței privind onorariu de avocat.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar copia cărții de muncă a reclamantului și copia cuponului emis de AJOFM prin care face dovada că a început reținerea sumelor plătite cu titlu de șomaj întrucât reclamantul a fost reintegrat în muncă în baza sentinței Tribunalului Sibiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea contestației reclamantului, menține toate motivele de recurs așa cum au fost formulate. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și executarea sentinței Tribunalului Sibiu întrucât pârâta nu trebuia să emită nici un act de reintegrare în muncă dacă nu era de acord cu sentința pronunțată de Tribunalul Sibiu.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu intimata s-a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 163/09.02.2009 emisă de intimată, reintegrarea contestatorului în drepturi și repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în funcție, precum și la plata de daune morale în sumă de 5000 lei către contestator, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că decizia de concediere ca urmare a reducerii activității este netemeinică și nelegală, întrucât nu ar fi existat o reorganizare reală a societății, nu a fost înștiințat în prealabil despre necesitatea reorganizării activității, nu i s-a comunicat lista posturilor vacante și nu s-a analizat ordinea de prioritate la concediere. De asemenea nu i s-a redus programul de lucru în perioada de preaviz pentru a-și căuta alt loc de muncă.
Consideră că intimata a procedat la concedierea sa cu vădită rea- credință, dat fiind că deținerea funcția de gestionar la depozitul de materiale de construcții, iar desființarea acestui post duce la imposibilitatea desfășurării activității comerciale societății raportat la obiectul de activitate și cineva trebuia să preia postul de gestionare pentru continuarea activității.
Susține că măsura luată i-a afectat grav încrederea în sine, cu atât mai mult cu cât din august 2006 de când ocupă funcția de gestionar nu avut probleme sau abateri pe linie de serviciu și gestionat un depozit cu marfă în valoare de peste 3.000.000 euro fără lipsuri în gestiune.
Intimata prin întâmpinare s-a opus admiterii contestației, arătând că procedura de concediere nu a fost viciată, iar reducerea postului avut o cauză reală și serioasă. Precizează că dorește să reia raporturile de muncă cu contestatorul, sens în care l-a căutat telefonic și i- trimis o scrisoare prin care-l invită să-și reia postul.
Prin sentința civilă nr.538/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata și în consecință s-a anulat decizia nr. 163 /09.02.2009 de desfacere contractului de muncă al contestatorului și s-a dispus reintegrarea contestatorului în locul de muncă avut anterior încheierii raportului juridic de muncă. A fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de la data desfacerii raportului de muncă și până la data reintegrării efective în locul de muncă deținut anterior și suma de 750 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată. Au fost respinse celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin decizia nr. 163/09.02.2009 emisă de intimata Sibiu s-a desfăcut contractul individual de muncă al contestatorului începând cu data de 09.02.2009, în baza art. 65 al.1 din muncii, ca urmare a reducerii activității societății și desființării locului de muncă ocupat. Din adresa de preaviz și decizia nr. 3593/2008 rezultă că măsura a fost luată în condițiile macro- economice nefavorabile cu care se confruntă în prezent mediul de afaceri, care se suprapun peste scăderea vânzărilor în perioada de extrasezon.
Potrivit contractului de muncă și fișa postului aflate la dosar, contestatorul deținea funcția de gestionar depozit.
Chiar dacă din organigrama valabilă până la sfârșitul anului 2008 rezultă că depozitul funcționa cu 2 gestionari, intimata nu făcut dovada că activitatea depozitului a fost redusă la un singur schimb și putea fi asigurată de un singur gestionar.
vânzărilor considerăm că nu poate justifica desființarea efectivă unui astfel de post în condițiile în care depozitul a continuat să funcționeze în același program de lucru. Activitatea comercială societății nu se putea desfășura fără gestionar/schimb, astfel că postul deținut de contestator era absolut necesar pentru continuarea activității.
Dat fiind specificul postului, în speță apare mai puțin relevantă situația economico - financiară în descreștere a societății la un moment dat și apreciază că odată ce activitatea în depozit nu a fost redusă ca timp, acest post nu putea fi desființat efectiv, ci trebuia preluat de un alt angajat.
Cum nu s-au probat asemenea măsuri organizatorice, s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de art. 65 al.1 și 2. muncii pentru concedierea salariatului pentru motive care nu țin de persona acestuia, chiar dacă decizia a fost emisă cu respectarea procedurii prevăzută de lege.
Găsind întemeiată contestația sub acest aspect, a fost anulată decizia atacată ca netemeinică și nelegală, iar în baza art. 78.muncii a fost obligată intimata la reintegrarea contestatorului în postul avut și la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data încetării raportului de muncă până la reintegrarea efectivă.
Pretențiile constând în plata de daune morale în sumă de 5000 lei nu au fost primite întrucât concedierea deși nelegală, a fost dispusă pentru motive care nu țin de persoana salariatului,așa încât ele nu sânt de natură a-i afect în vreun fel onoarea, demnitatea sau integritatea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SRL Sibiu, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și în rejudecare respingerea ca neîntemeiată a contestației.
Invocând art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, niciodată în cursul procesului nu s-a vorbit despre un program de lucru în schimburi, deoarece nu acesta este modul de lucru al societății. Contestatorul nu lucra în schimb cu vreun alt gestionar, astfel cum recunoaște și prin răspunsul la interogatoriul aflat la dosar. Raportat la același aspect, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul său vădit lămurit al actului juridic denumit organigramă, din care nu reiese în vreun fel că cei doi gestionari ar lucra în schimburi.
În plus, motivează că instanța nu poate interveni în deciziile manageriale ale unei societăți comerciale, modul de desfășurare optim al activității acesteia fiind atributul exclusiv al administratorilor acesteia.
Concedierea reclamantului s-a datorat dificultăților financiare prin care trece firma datorită crizei economice, ceea ce a determinat ca anumite posturi din organigramă să se desființeze, reorganizarea având în consecință o cauză reală și serioasă.
Ordinea de prioritate pretins nerespectată, invocată de reclamant, se referă numai la concedierile colective, iar nu și la cele individuale. Nu sunt reale de asemenea nici afirmațiile că în perioada de preaviz nu ar fi beneficiat de 4 ore libere, acestea i s-au acordat de câte ori a solicitat.
Prin cerere înregistrată separat, recurenta a solicitat suspendarea executării sentinței civile atacate, iar prin încheierea de ședință din data de 25.01.2010 instanța a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 538/209 a Tribunalului Sibiu până la soluționarea prezentului recurs.
Intimatul a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia pentru următoarele considerente:
În perioada 2006-jumătatea anului 2008 modul de lucru al societății a fost de a avea gestionari în schimburi, apoi până la sfârșitul anului 2008 fost singura persoană care administra gestiunea. Consideră că, deși la începutul lunii ianuarie 2010 în organigramă apare un singur gestionar, prin procesul verbal de predare a gestiunii aceasta apare predată unui manipulant -, trăgând concluzia că acesta prestează activitate, în fapt, ca și gestionar.
După pronunțarea sentinței Tribunalului pârâta a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior, astfel încât consideră că recursul a rămas fără obiect.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă a reținut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Art. 65 din Codul Muncii definește concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca fiind acea încetare a contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
A 2 al aceluiași articol condiționează legalitatea unei astfel de concedieri de efectivitatea desființării și de existența unei cauze reale și serioase care să fi determinat luarea unei astfel de măsuri.
Art. 76 din Codul Muncii sancționează cu nulitatea absolută concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în structura acestuia sau în statul de funcții.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice, independent de buna sau reaua credință a angajatorului.
Cauza este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Făcând aplicarea în speță a acestor principii, se reține că reclamantului intimat, gestionar la depozitul societății pârâte, i-a încetat contractul individual de muncă prin decizia nr. 163/9.02.2009, conform art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, motivată prin desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a reducerii activității societății ( fila 4 dosar de fond).
La originea luării acestei măsuri a stat decizia nr. 3593/29.12.2009 a administratorului SC SRL Sibiu, prin care, motivat de situația în scădere a vânzărilor în societate și lipsa comenzilor care să asigure atingerea obiectivelor de vânzări stabilite, s-a decis desființarea unui număr de 5 posturi din organigrama societății, respectiv cele de contabil, asistent director, gestionar, lucrător gestionar și manager achiziții.
Ca urmare a acestei decizii reclamantul, care ocupa postul de gestionar, a fost înștiințat despre desființarea postului său.
Instanța apreciază că reducerea posturilor din organigrama societății a avut o cauză reală și serioasă, întrucât datorită consecințelor crizei economice vânzările SC SRL Sibiu erau în scădere. Dealtfel, prin însăși acțiunea introductivă de instanță reclamantul recunoaște că "s-a optat pentru optimizarea cheltuielilor prin concedierea unor angajați neproductivi care nu își mai justificau activitatea" - fila 2 dosar fond.
Reducerea postului ocupat de reclamant a fost serioasă, întrucât din organigrama aferentă lunii decembrie 2006 reiese că firma avea 16 angajați, inclusiv 2 gestionari, și, iar din organigrama depusă în dosarul de recurs la fila 10 reiese că în ianuarie 2009 mai avea 11 angajați, deci cele 5 posturi la care se referă decizia nr. 3593/29.12.2009 a administratorului SC SRL Sibiu au fost desființate efectiv, nemaifigurând în schemă.
Din analiza comparativă a celor 2 organigrame reiese că au fost desființate exact acele posturi menționate în decizie, respectiv: contabil -, asistent director -, gestionar -, lucrător gestionar - și manager achiziții -, posturile și persoanele care le ocupau nemaiapărând în noua organigramă. Reiese astfel că decizia a fost aplicată în concret întocmai, prin desființarea posturilor menționate în cuprinsul acesteia.
În consecința, instanța de recurs a apreciat că recurenta a făcut dovada că desființarea locului de muncă ocupat de salariat a fost efectivă, având în vedere decizia nr. 3593/29.12.2009 a administratorului SC SRL Sibiu și organigrama angajatorului ulterior concedierii, care evidențiază reducerea efectivă a unui număr de posturi.
Apărările reclamantului legate de faptul că atribuțiile sale au fost preluate de altă persoană care are o altă calificare nu se confirmă.
Chiar reclamantul recunoaște prin întâmpinarea depusă în recurs că numitul era angajat ca și gestionar, că au lucrat pe același post, dar că de le jumătatea anului 2008 acesta a fost mutat fără decizie scrisă la alt compartiment. Din noua organigramă a societății reiese că această persoană este în continuare angajat ca și gestionar. Nu este obligatoriu ca gestiunea să fie predată celui de al doilea gestionar, cu atât mai mult cu cât angajatorul a considerat de cuviință să fie preluată de către o comisie formată din trei persoane.
Aspectul privind necesitatea existenței în continuare a postului reclamantului în societate urmează a fi înlăturat, întrucât legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului selecția acelor posturi pe care să le desființeze, în cazul în care se apreciază că această măsură duce la eficientizarea activității. Instanța nu poate decât să verifice dacă desființarea locului de muncă este efectivă, adică dacă postul este suprimat din statul de funcții, dacă are caracter obiectiv, fiind independentă de factori subiectivi care au legătură cu persoana angajatului. Instanța de recurs nu poate cenzura modalitatea în care angajatorul înțelege să-și reorganizeze gestionarea și administrarea patrimoniului.
În ceea ce privește nerespectarea ordinii de prioritate, invocată de reclamant, se reține că art. 69 alin. 1 litera d din Codul Muncii este situat în secțiunea a 5, referindu-se la concedierea colectivă, iar nu la concedierea individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului, cum este cazul în speță.
Nici afirmația privitoare la refuzul angajatorului de a i se permite în perioada de preaviz să lipsească din unitate nu poate fi reținută, întrucât prin răspunsul la interogatoriu - întrebarea 16, reclamantul a recunoscut că nu a cerut timp liber în această perioadă.
Societatea pârâtă nu avea posibilitatea să le ofere angajaților concediați posturi rămase libere în societate, întrucât din organigrama depusă la dosar rezultă că în luna ianuarie 2009 nu mai exista nici un post liber.
Reintegrarea reclamantului ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.538/15.06.2009 a Tribunalului Sibiu nu are semnificația achiesării recurentei la soluția pronunțată în primă instanță, ci aceea a respectării dispozițiilor art. 289 Codul Muncii, potrivit cu care hotărârile pronunțate în fond în materia dreptului muncii sunt definitive și executorii de drept, și, în plus, nerespectarea unei hotărâri judecătorești executorii constituie infracțiune.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel reține că la emiterea deciziei de concediere nr. 163/2009 pârâta recurentă a respectat dispozițiile art. 65 din Codul Muncii, iar hotărârea instanței de fond de anulare a deciziei atacate a fost dată cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt, motiv pentru care, conform art. 312 alin 3 Cod de procedură civilă va admite ca fondat recursul declarat de pârâta - SC SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr.538/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- și va modifica sentința atacată în sensul respingerii în întregime a contestației formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SRL Sibiu.
Ca urmare a respingerii capătului principal de cerere privind anularea deciziei de concediere se vor respinge și celelalte cereri accesorii primei, privind reintegrarea contestatorului în drepturi și repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în funcție, precum și la plata de daune morale în sumă de 5000 lei.
Conform art. 274 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții adverse, să plătească cheltuielile de judecată. Întrucât intimatul a căzut în pretenții, calea de atac formulată fiind admisă, va fi obligat să plătească recurentului SC Sibiu suma de 499, 8 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat, recursul declarat de pârâta - SC SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr.538/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii în întregime a contestației formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SRL Sibiu.
Obligă intimatul să plătească recurentului SC Sibiu suma de 499, 8 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.PM
Tehnored.PM/ ex/16.02.2010
Jud. M,
Președinte:Pop MirelaJudecători:Pop Mirela, Stoica Manuela, Doriani Ana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 58/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1218/2009. Curtea... → |
|---|
