Contestație decizie de concediere. Decizia 1857/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1857
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 665/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Orașului, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat, consilier juridic, care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat în cauză și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele
Prin Sentința Civilă nr. 665/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- Respinge contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Primăria, împotriva Dispoziției de concediere nr.394/18.03.2009 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut in esență că prin Hotărârea Consiliului Local nr.19/17.03.2009, s-a decis desființarea unui număr de 25 de locuri de muncă din cadrul aparatului de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor publice de specialitate ale Consiliului Local al orașului, așa cum s-a prevăzut în anexa ce face parte integrantă din hotărâre.
La baza adoptării acestei măsuri a stat situația economico-financiară prezentată de șeful serviciului economic în cadrul raportului de specialitate la proiectul de hotărâre. Astfel, în urma unei analize economico-financiare, s-a constatat că este necesară reducerea cheltuielilor de personal care poate fi realizată numai prin reorganizarea activității desfășurată în cadrul aparatului de specialitate al primarului și din cadrul serviciilor publice de specialitate ale Consiliului local al orașului, prin desființarea unui număr de 25 de locuri de muncă.
De asemenea, s-a făcut și o analiză a activității pe sectoare de către persoanele cu atribuții de coordonare care au întocmit referate prin care au stabilit locurile de muncă propuse pentru desființare, cât și persoanele care ocupă aceste locuri, motivând de la caz la caz soluția aleasă.
În cauza de față, reclamanta a fost angajata primăriei în cadrul Serviciului Public de Gospodărie Comunală la de, ca muncitor necalificat.
Referatul întocmit de coordonatorul activității din acest sector înregistrat sub nr.1777/25.02.2009 a stat la baza adoptării hotărârii consiliului local privind desființarea locurilor de muncă, printre care și locul de muncă al reclamantei, precizând că se impune desființarea unui număr de 5 locuri de muncă din acest sector ca urmare a diminuării activității de la de, datorită imposibilității achiziționării de material săditor și semințe, din lipsa mijloacelor financiare, și menționând că reclamanta lucra efectiv la de și la plantări spații verzi.
Prin urmare, a fost respectată procedura prevăzută de Codul muncii la art.65 alin.1 și 2, respectiv încetarea contractului individual de muncă este determinată de desființarea locului de muncă ocupat de reclamanta, ca urmare a dificultăților economice și a reorganizării activității Serviciului de Gospodărie Comunală din cadrul Consiliului local.
Cu privire la respectarea dispozițiilor legale menționate s-a pronunțat și Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, care în urma controlului efectuat la data de 16.04.2009, nu a constatat vreo încălcare a dispozițiilor prevăzute de art.65 Codul muncii.
Tribunalul a înlăturat motivele invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, respectiv că nu au fost stabilite criterii de concediere, cu argumentul că măsura dispusă este motivată de dificultățile economice prin care trece instituția; angajările făcute la nivelul anului trecut au fost luate în calcul la reorganizarea activității din momentul actual; în cadrul ședinței consiliului local s-a prezentat consilierilor locali situația reală a locurilor de muncă ce s-au desființat, anexa la proiectul de hotărâre fiind în fapt un extras din statul de funcții vizând locurile de muncă efectiv desființate.
De asemenea, lipsită de temei legal este și motivarea că s-a procedat la demiterea reclamantei întrucât nu a fost printre cei care l-au votat pe actualul primar, întrucât un asemenea criteriu nu a stat la baza desființării locului de muncă al reclamantei și nici al celorlalte persoane, neexistând vreo dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamanta, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 20.07.2009, prin care aceasta a solicitat casarea sentinței supusă reformării,in sensul admiterii contestației sale, așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei, care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea reține că acestea au vizat in esență faptul că judecătorii fondului nu au luat in considerare că angajatorul nu a respectat la emiterea deciziei de concediere prevederile art. 69 alin 2 din Codul muncii,referitoare la obligația de a iniția consultări cu sindicatul ori reprezentanți salariaților înainte de efectuarea concedierilor colective.
De asemenea, reclamanta susține că decizia nu cuprinde mențiunea obligatorie prevăzută de art. 74 alin.1 lit.c) din Codul muncii, referitoare la criteriile de stabilire a ordinii de priorități in cazul concedierilor colective.
Poziția procesuală a intimatei a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 7-9 prin care aceasta a solicitat respingerea recursului,reiterând argumentele de fapt și de drept invocate in fața instanței de fond.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamantei,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este intemeiat, cu următoarele argumente:
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect, prin raportare la probele administrate, dispozițiile legale in materie de concediere la care se referă art. 65 alin.1 și 2 din Codul muncii, înlăturând in mod judicios argumentele reclamantei menite să susțină nelegalitatea dispoziției de concediere a angajatorului.
Recurenta nu poate susține cu succes incidența in cauză a normelor art. 69 alin 2 din Codul muncii și nici pe cele ale art. 74 alin.1 lit.c) din același act normativ,deoarece exigențele legale in discuție se cer a fi îndeplinite de angajator doar in cazul concedierilor colective,nu și a celor individuale, cum este situația speței de față.
Curtea observă că,pentru a putea vorbi de o concediere colectivă ar trebui îndeplinite condițiile prevăzute de art. 68 din Codul muncii, care raportează numărul salariaților concediați la numărul total de angajați ai unității,impunând o anumită pondere a primilor din efectivul celei de-a doua categorii. Ori in speță,deși unitatea recunoaște că a concediat 25 de angajați, ea a făcut aplicarea concedierii individuale la care se referă art. 65 alin.1 și 2 din Codul muncii și nu există nici un înscris la dosarul cauzei din care să rezulte numărul total al salariaților pârâtei, dovadă contrarie care ar fi trebuit procurată la solicitarea reclamantei,de vreme ce pârâta a depus toate actele ce au stat la baza emiterii deciziei de concedere, îndeplinindu-și sarcina procesuală impusă de art. 287 din Codul muncii.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse,Curtea va face aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ., sens in care va respinge ca neîntemeiat recursul reclamantei.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 665/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.01.2010
Tehnored //05.01.2010/2 ex
Prima instanță:Tribunalul C -
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 540/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
