Contestație decizie de concediere. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 540
Ședința publică din 18 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr. 3665 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație la decizia de concediere.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă SRL T, avocat, și reclamanta intimată personal și asistată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar fotocopiile confirmării de primire, susținând că cele două înscrisuri reprezintă recomandata față verso xeroxat pe două file.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru greșita reținere a excepției nulității deciziei de concediere, câtă vreme aceasta conține toate elementele care au dus la emiterea ei, iar în ce privește comunicarea deciziei, susține că nu este culpa societății recurente, fiind comunicată la adresa indicată chiar de către contestatoare. Susține în continuare tardivitatea contestației și solicită respingerea acțiunii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, cerând a se avea în vedere procesul-verbal încheiat și plicul care s-a întors la societate cu mențiunea că adresa este incorectă, decizia fiindu-i comunicată intimatei doar în fața instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3665/PI din 10 noiembrie 2008 Tribunalului Timișs -a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei, în contradictoriu cu pârâta SRL T, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei c/v indemnizației pentru incapacitate de muncă cuvenită acesteia pentru luna decembrie 2007, constatându-se nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.52/28.02.2008 emisă de pârâtă și dispunând reintegrarea reclamantei pe postul și funcția deținută anterior concedierii.
Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri, o sumă egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi salariale de care a beneficiat aceasta, începând cu data concedierii, și până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeași hotărâre, s-au respins capetele de cerere având ca obiect comunicarea deciziei de concediere, plata drepturilor salariale pentru lunile noiembrie 2007 și ianuarie - februarie 2008 și plata daunelor morale, precum și excepția tardivității introducerii contestației, iar pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 433 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că decizia de concediere nr.52/28.02.2008 a fost încheiată cu ignorarea condițiilor de formă, la care se referă art.62 alin.2 și art.268 alin.2 din Codul muncii, nefiind indicate motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă și nici temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică.
Ca o consecință firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere, potrivit art.78 din Codul muncii, instanța a dispus reintegrarea reclamantei pe postul și funcția deținută anterior concomitent cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamanta dacă nu s-ar fi emis decizia nelegală.
Pretențiile reclamantei privind plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru luna decembrie 2007 prin efectul art.12 și următoarele din OUG nr.158/2005 precum și cererea de acordare a daunelor morale au fost respinse ca fiind nedovedite.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a excepției tardivității formulării contestației, considerând că adresa unde poate fi găsită a fost indicată de aceasta, așa cum reiese din adresa din 31.10.2007 a contestatorului către societate, precum și certificatul de concediu medical din 12 decembrie 2007, sens în care unitatea s-a conformat dispoziției nr.268 alin.4 din Codul Muncii.
Un alt motiv de recurs l-a constituit greșita reținere a excepției nulității deciziei de concediere, pentru lipsa mențiunilor privind prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, și a motivelor pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, având în vedere că în decizia de concediere se menționează în preambul că prin adresa nr.43/22 februarie 2008 s-a comunicat angajatei să se prezinte la sediul societății pentru clarificarea situației în data de 28 februarie 2008 și aceasta nu s-a prezentat, făcând astfel imposibilă efectuarea cercetării prealabile.
De asemenea s-a reținut eronat și temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată angajatei sancțiunea desfacerii contractului de muncă.
În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat.
Astfel, conform art.62 alin11Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art.61 lit.a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art.263 - 268.
Articolul 62 instituie obligația angajatorului de a dispune concedierea printr-o decizie scrisă, motivată în fapt și în drept, situație ce nu se regăsește în speța de față, căci referirea generică doar la emiterea deciziei de concediere în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, nu poate acoperi mențiunile concrete, stipulate în art.62 din același act normativ, în mod corect tribunalul reținând că această decizie nu este motivată în drept, necuprinzând care dispoziții din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă au fost încălcate.
Pe de altă parte, reținându-se ca motiv al concedierii, absentarea nemotivată a reclamantei din data de 01.02.2008, până la data de 28.02.2008, și încadrarea dată de unitate (art.61 lit.a din Codul muncii ), în temeiul disp.art.63(1) din același cod, această concediere poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile, procedură prevăzută și de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național(art.76).
Ori, prin probele depuse la dosar, pârâta - recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute la art.63 alin.1 din Codul muncii.
Articolul 62 din Codul muncii prevede că decizia se emite în scris, motivată în fapt și în drept și trebuie să cuprindă precizări cu privire la termenul și instanța la care poate fi contestată.
Lipsa din decizie a uneia din mențiunile enumerate de text se sancționează cu nulitatea absolută a acesteia, așa cum corect a sancționat-o tribunalul, potrivit art.268 alin.2 din Codul muncii, pârâta fiind nevoită să suporte consecințele ce decurg din reținerea acestei excepții, referitoare la drepturile salariatului, reglementate de art.78 din Codul muncii.
Apărările recurentei în sensul greșitei respingeri a excepției tardivității formulării contestației, ca urmare a faptului că această decizie a fost comunicată la adresa indicată, nu pot fi reținute, observând că pe scrisoarea recomandată nu se atestă confirmarea primirii acesteia, de către reclamantă.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică, sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SRL, declarat împotriva sentinței civile nr. 3665/PI/10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei-intimate suma de 595 lei cheltuieli de judecată din recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./23.04.2009
Thred./23.04.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 270/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1857/2009. Curtea... → |
|---|
