Contestație decizie de concediere. Decizia 1862/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1862
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de pârâta SC 22 SA L împotriva sentinței civile nr. 1566/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă consilier juridic și reclamantul intimat, personal și asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărâri recurate respingerea contestației formulată de contestator și menținerea deciziei de concediere.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată că:
Prin Sentința civilă nr. 1566/10.06.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC 22 SA L, a anulat decizia de concediere nr. 10/13.02.2009, a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cuvenite reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit în conformitate cu art. 62 alin. 2 Codul muncii și art. 268 Codul muncii, că din cuprinsul deciziei de concediere nu rezultă mențiunile obligatorii prevăzute de lege, și anume termenul legal și instanța competentă să soluționeze contestația.
În consecință s-a stabilit că decizia de concediere atrage sancțiunea nulității absolute pentru nerespectarea dispozițiilor legale menționate, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 284 Codul muncii și art. 78 Codul muncii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, iar în subsidiar respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 5,6, 7, 8, și 9 Cod procedură civilă, se arată că hotărârea este nelegală întrucât excepția de nulitate absolută nu a fost invocată nici din oficiu și nici la cererea vreuneia din părți pentru a fi pusă în discuție, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 108 Cod procedură civilă.
A fost invocat și motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, în sensul că instanța a soluționat greșit cauza pe excepție și nu a intrat în cercetarea fondului, decizia de concediere fiind legală întrucât mențiunile din art.2 al acestui act juridic sub precizarea că "decizia poate fi contestată în termenul legal la instanța competentă" respectă dispozițiile legale referitoare la conținutul și elementele obligatorii prevăzute de Codul muncii pentru o astfel de decizie.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului cu motivarea că, în mod corect, Tribunalul Timișa constatat că încălcarea dispozițiilor din Codul muncii atrage după sine nulitatea absolută a deciziei de concediere, iar vătămarea s-a produs prin însăși emiterea deciziei de concediere care este nelegală.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale invocate, se constată că este întemeiat, însă cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă și anume:
Decizia de concediere nr. 10/13.02.2009 nu este nulă absolut, cum greșit a stabilit prima instanță, întrucât nu pot fi aplicate prevederile art. 284 Codul muncii raportat la art. 62 alin. 2 Codul muncii și art. 268 Codul muncii, nefiind vorba despre omisiunea unor elemente din conținutul deciziei respective care să atragă aplicarea sancțiunii nulității.
Astfel, împrejurarea că nu a fost menționată denumirea instanței competente și nici termenul prevăzut de lege, aceste elemente existând în conținutul deciziei contestate sub forma: "instanța competentă" și "termenul legal", nu pot fi considerate omisiuni în înțelesul legii deoarece instanța competentă este prevăzută de lege, termenul de formulare a contestației este prevăzut de lege și niciuna dintre părți nu poate invoca necunoașterea legii.
Pe de altă parte, cele invocate de către recurentă, că ar constitui motive de casare pe temeiul art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate întrucât instanța nu a încălcat nicio formă de procedură prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, iar soluționarea cauzei cu analiza dispozițiilor legale care prevăd sancțiunea nulității absolute, nu era obligatoriu a fi pus în discuția părților nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 108 Cod procedură civilă.
Așa fiind, instanța de recurs constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală stabilind că decizia este nulă absolut pentru cele arătate mai sus, impunându-se o judecată în fond a contestației, ceea ce implică casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, care va analiza temeinicia deciziei de concediere contestate pentru motivele invocate în fapt de către reclamant, cu administrarea probelor care se impun în condiții legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC 22 SA L împotriva sentinței civile nr. 1566/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza pentru rejudecare în fond aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.01.2010
Tehnored / 05.01.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1958/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 621/2009. Curtea de... → |
|---|
