Contestație decizie de concediere. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 19
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr. 1338 din 17 09 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind SPITALUL MUNICIPAL P, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimat, lipsă recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, părțile au avut termen în cunoștință.
Reprezentantul intimatului precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părți prezente în recurs.
Consilier jr., având cuvântul pentru intimatul Spitalul mun. P, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 197 din 24.06.2008 solicitând anularea acesteia, reintegrarea în muncă și obligarea angajatorului Spitalul Municipal P la plata drepturilor salariale pentru perioada cât contractul de muncă a fost desfăcut, conform art. 78 Codul muncii.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că nu a săvârșit fapta reținută ca abatere disciplinară, constând în consumul de băuturi alcoolice în timpul orelor de program sau în afara orelor de program, dar în incinta unității. În noaptea precedentă zilei de 13.06.2008, a fost nevoit să stea lângă tatăl său, care este foarte bolnav. La data de 13.06.2008, pe fondul oboselii, având figura marcată de orele de nesomn, s-a prezentat la lucru, unde a fost acuzat în mod abuziv că a consumat băuturi alcoolice. Deși a solicitat să i se recolteze probe biologice, în condițiile în care lucrează într-un spital, a fost refuzat.
A mai susținut contestatorul că nu a beneficiat de posibilitatea de a se apăra. A fost convocat pentru efectuarea anchetei disciplinare la data de 23 iunie 2008, însă, deși s-a prezentat la lucru în mod normal, nu a fost chemat în cursul zilei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a arătat că susținerile contestatorului, care ocupă postul de fochist, sunt neîntemeiate. La data de 13.06.2008, s-a prezentat la serviciu în stare avansată de ebrietate și a consumat băuturi alcoolice și în incinta unității, în timpul orelor de program. Contestatorul, care nu s-a prezentat nici la audierea pentru cercetarea disciplinară, este cel care a refuzat recoltarea de probe biologice.
A mai arătat intimatul că nu este la prima abatere de acest gen și a mai fost sancționat disciplinar, punând în pericol siguranța unității și a personalului.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1338 din 17 septembrie 2008, Tribunalul Iașia respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Spitalul Municipal
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 197/24.06.2008, intimatul, în calitate de angajator, a dispus concedierea disciplinară a salariatului începând cu data de 24.06.2008, conform art. 61 lit. a Codul muncii, reținându-se că salariatul s-a prezentat la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, a consumat alcool în timpul programului, fapt constatat de prin referatul nr. 6343/13.06.2008, și că fapta constituie o încălcare a Regulamentului intern, art. 30 și art. 41.
Din declarația salariatului rezultă că, la data de 13.06.2008, contestatorul, fochist la centrala termică a spitalului, s-a prezentat la serviciu în stare de ebrietate, a refuzat să meargă la cabinet în vederea recoltării probelor biologice și a părăsit unitatea, aspect constatat și de directorul administrativ al spitalului, G.
Potrivit dispozițiilor art. 267 Codul muncii, contestatorul a fost convocat cu adresa nr. 6452/17.06.2008, la data de 23.06.2008, ora 10, în vederea efectuării cercetării disciplinare, însă acesta nu s-a prezentat și nu și-a justificat absența, conform procesului verbal nr. 6643 încheiat la data de 23.06.2008.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că susținerile contestatorului, privind inexistența posibilității de a se apăra și de a dovedi că nu este vinovat în cadrul cercetării disciplinare, sunt neîntemeiate. Contestatorul nu a făcut dovezi privind locul unde se afla în momentul în care directorul administrativ al spitalului l-a căutat în data de 13.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, se susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică, întrucât nu a respectat principiul potrivit căruia, în litigiile de dreptul muncii, sarcina probei revine angajatorului.
Astfel, deși intimatul a solicitat și i s-a admis administrarea probei cu martori, ulterior a renunțat la administrarea ei.
De asemenea, probatoriul depus la dosar este fictiv și redactat pro causa, sens în care sunt menționate cele două declarații semnate de.
Recurentul reia prezentarea situației de fapt din cererea de chemare în judecată, precizând că nu a săvârșit fapta imputată.
A mai susținut recurentul că instanța de judecată nu a reținut corect faptele învederate de el, în ceea ce privește convocarea la ancheta disciplinară, care nu a avut loc în prezența sa.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Spitalul Municipal Paa rătat, în esență, că a produs în fața instanței de fond dovezi în susținerea poziției sale procesuale.
Nu s-au invocat motive de ordine publică și nu au fost administrate noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, invocate de recurent, în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Hotărârea instanței de fond este întemeiată tocmai pe probatoriul administrat de intimat, în calitate de angajator, respectiv pe înscrisurile depuse de acesta, înscrisuri la care prima instanță face trimitere în considerentele sentinței. În acest sens, nu constituie motiv de netemeinicie a hotărârii împrejurarea că intimatul a solicitat și i s-a admis proba cu martori, la care a renunțat ulterior, așa cum susține recurentul. De altfel, prima instanță nici nu a încuviințat proba cu martori, ci a amânat discutarea ei după depunerea înscrisurilor.
De asemenea, împrejurarea că sunt două declarații semnate de, dar cu scrisuri diferite, una fără număr de înregistrare, nu conduce la concluzia susținută de recurent, a "fabricării" lor ca acte "pro causa" pentru susținerea învinuirii, și nu constituie motiv de netemeinicie a hotărârii.
Fapta săvârșită de recurent, care constituie abatere disciplinară, a fost reținută de prima instanță tot pe baza probatoriului administrat de intimat. Recurentul a depus acte medicale din care rezultă doar starea de sănătate a lui Celelalte susțineri ale recurentului, care privesc starea sa de oboseală și nesomn, solicitările sale exprese și repetate de a i se recolta probe biologice, nu sunt dovedite. Mai mult, în declarația dată de, se menționează că recurentul a refuzat să meargă la cabinet pentru a i se recolta probe biologice, nefiind necesar să se fi încheiat un proces verbal, care să consemneze refuzul său, așa cum pretinde recurentul.
În ceea ce privește privarea recurentului de posibilitatea de a formula și susține apărări în favoarea sa și de a oferi persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, potrivit art. 267 alin. 4 Codul muncii, se constată că, în conformitate cu prevederile art. 267 alin. 3 Codul muncii, neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Prima instanță nu putea reține "faptele învederate" de recurent, ci situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, respectiv convocarea în scris a recurentului în vederea efectuării cercetării disciplinare și neprezentarea acestuia la convocarea făcută, fără un motiv obiectiv. Recurentul nici nu susține că, la data de 23.06.2008, ora 10, s-a prezentat în sala de referate a unității, unde a fost convocat, ci că s-a prezentat la lucru în mod normal. Nu menționează identitatea persoanei pe care ar fi întrebat-o despre procedură și nici cine i-a "precizat" că va fi chemat în cursul zilei de către director. De altfel, din declarația lui G, președintele comisiei de cercetare disciplinară, rezultă că recurentul a refuzat în mod direct să se prezinte la comisie, menționând că nu mai dorește să lucreze la intimat.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1338/ 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. /
02 ex.
26.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1552/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 306/2009. Curtea de... → |
|---|
