Contestație decizie de concediere. Decizia 1900/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.7026/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A VII A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 1900/
Ședința public de la 25 martie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECTOR -
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.4053 din data de 14.05.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.4091/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC""SA prin Administrator Judiciar CC, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
Dezbaterile în cauz au avut loc în ședința public de la 18.03.2009 fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, care face parte integrant din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.03.2009, când a dat urmtoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecții, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr. 4053/14.05.2008, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a respins captul de cerere privind anularea deciziei de concediere nr. 285/11.12.2006 a contestatorului, emis de intimata SC SA, prin administrator judiciar CC și a disjuns soluționarea celuilalt capt de cerere privind obligarea angajatorului la plata de despgubiri, în temeiul art. 78 Codul muncii, pentru judecarea cruia a dispus formarea unui nou dosar.
Pentru a pronunța aceast soluție, prima instanț a reținut urmtoarea situație de fapt și de drept:
Critica adus deciziei de concediere privește aspectul necompetenței semnatarului acestei decizii, respectiv a noului președinte al Consiliului de Administrație.
Astfel în cauz, a fost contestat revocarea contestatorului din funcția de președinte al Consiliului de Administrație și numirea în aceast funcție a unei alte persoane, susținându-se c hotrârea Consiliului de Administrație din 22.09.2006 prin care au fost luate aceste msuri, este nelegal.
Tribunalul a reținut c, în speț, contestatorul nu a înțeles s conteste aceast hotrâre în fața instanței comerciale, astfel încât hotrârea Consiliului de Administrație din 22.09.2006, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lâng Tribunalul Constanța îi este opozabil.
Întrucât, conform actelor statutare ale societții, președintele Consiliului de Administrație este și director general, prin revocarea sa din funcția de președinte al Consiliului de Administrație, reclamantul a pierdut și calitatea de director general.
În privința legalitții deciziei de concediere, instanța de fond a reținut c aceasta este întemeiat pe dispozițiile art. 65 Codul muncii.
S-a apreciat c desființarea locului de munc al reclamantului, în calitate de salariat al intimatei, a avut o cauz real și serioas, reorganizarea societții fiind dispus prin hotrârea AGEA din 31.08.2006, prin care au fost stabilite criteriile de disponibilizare și, în consecinț, s-a stabilit c decizia de concediere este legal.
Tribunalul a dispus u salariul de care a fost lipsit contestatorul, întrucât aceast cerere are caracter patrimonial și, cum intimata se afl în procedura insolvenței, devin incidente dispozițiile Legii nr. 85/2006, referitoare la suspendarea judecții.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat recurs motivat contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. contestatorul a artat, în esenț urmtoarele:
1) Natura raporturilor juridice dintre contestator și intimat este una mixt: pe de o parte este vorba despre un raport juridic de munc, stabilit în baza contractului individual de munc, pentru funcția de director, iar pe de alt parte este vorba despre un raport juridic comercial, întemeiat pe mandatul încredințat de societate contestatorului, prin numirea sa în funcția de președinte al Consiliului de Administrație și Director General. Cum recurentul nu a fost revocat din funcția de președinte al Consiliului de Administrație printr-o hotrâre a AGA, în condițiile prevzute de Legea nr. 31/1995, nu a operat, implicit, nici revocarea sa din funcția de director general al societții.
2) Dispozițiile cuprinse în Codul muncii se aplic numai cu privire la calitatea de director general a contestatorului, iar decizia nr. 285/11.12.2006, luat de noul președinte al Consiliului de Administrație reprezint o modificare a contractului individual de munc și a fost dat cu înclcarea art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
În plus, hotrârea AGEA din data de 31.08.2006, pe care s-a întemeiat decizia de concediere nu prevede revocarea contestatorului din funcția de președinte al Consiliului de Administrație.
3) Actul adițional la contractul individual de munc din 27.10.2007 reprezint, de asemenea, o modificare a contractului individual de munc, în privința creia instanța s-a pronunțat în dosarul nr-, în sensul anulrii actului adițional, soluție care se impune și în privința Deciziei nr. 285/11.12.2006.
În concluzie, a artat recurentul, atât vreme cât nu a operat o revocare a sa din funcția de președinte al Consiliului de Administrație, care s atrag, în mod firesc, o revocare din funcția de director general, decizia de concediere este nelegal, fiind înclcate dispozițiile Codului muncii, care guverneaz raportul juridic stabilit între prți cu privire la funcția de director general.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând sentința atacat, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041. pr. civ. Curtea constat c recursul este nefondat și urmeaz a-l respinge ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. 258/11.12.2006, având în vedere hotrârea AGEA din data de 31.08.2006, prin care s-a aprobat disponibilizarea individual a salariaților și hotrârea Consiliului de Administrație din data de 22.09.2006, prin care au fost stabilite și aprobate criteriile de disponibilizare, angajatorul SC SA a dispus încetarea raporturilor de munc dintre societate și salariatul, în temeiul art. 65 lit. a) din Codul muncii, începând cu data de 15.12.2006, ca urmare a dificultților economice care au determinat reorganizarea activitții și faț de împrejurarea c salariatul cumuleaz pensia cu salariul.
Contestatorul a atacat aceast decizie, solicitând anularea ei cu motivarea c hotrârea Consiliului de Administrație din 22.09.2006, invocat în preambulul deciziei de concediere, a fost luat cu nerespectarea dispozițiilor legale, așa încât, faț de împrejurarea c recurentul-contestator nu a pierdut calitatea de președinte al Consiliului de Administrație, acesta și-a pstrat-o și pe aceea de director general, iar semnatarul deciziei de concediere nu avea mandatul necesar pentru a semna menționata decizie.
În mod corect instanța de fond a reținut c la nivelul societții intimate a avut loc o reorganizare a activitții, ca urmare a dificultților economice, reorganizare dispus prin hotrârea AGEA din 31.08.2006, prin care au fost stabilite criteriile de disponibilizare, ce au fost respectate și în privința recurentului-contestator.
În prezent, societatea este supus procedurii insolvenței, în dosarul nr- (1816/COM/2005) al Tribunalului Constanța (fila 98 dosarului fond), la data de 29.04.2008 fiind dispus intrare în faliment și dizolvarea acesteia (fila 184 dosarului instanței de fond).
De asemenea în mod corect prima instanț a reținut c decizia de concediere a fost criticat numai sub aspectul necompetenței semnatarului - noul președinte al Consiliului de Administrație, numit în locul contestatorului prin hotrârea Consiliului de Administrație din 22.09.2006, hotrâre considerat nelegal de recurent atât în ceea ce privește revocarea sa din funcția de președinte al Consiliului de Administrație, cât și în ceea ce privește numirea noului președinte al Consiliului de Administrație.
Curtea constat c în mod just instanța de fond a reținut c nu s-a fcut dovada contestrii la instanța comercial a hotrârii Consiliului de Administrație din 22.09.2006 și, prin urmare, menționata hotrâre își produce efectele juridice, astfel încât noul președinte al Consiliului de Administrație - director general avea competența de a semna decizia de concediere.
Deși este real susținerea recurentului potrivit creia, în privința funcției de director general, între prți s-a stabilit un raport juridic de munc, izvorând din contractul individual de munc înregistrat cu nr. 9894/07.02.2005 (fila 19 din dosarul instanței de fond), Curtea reține c acest raport juridic are un caracter accesoriu faț de raportul comercial izvorât din contractul de mandat, în sensul c, așa cum însuși recurentul-contestator a recunoscut în mod constant, potrivit actelor constitutive ale societții, președintele Consiliului de Administrație îndeplinește, pe durata mandatului, și funcția de director general.
Nu poate fi primit susținerea recurentului în sensul c nu a fost revocat din funcția de președinte al Consiliului de administrație și, implicit, nici din aceea de director general, cât timp contrariul rezult din procesul-verbal al ședinței Consiliului de Administrație din 22.09.2006 (fila 27 dosarului instanței de fond).
Astfel, instanța de dreptul muncii nu a fost învestit și nici nu are competența de a verifica dac revocarea contestatorului se putea face prin hotrâre a Consiliului de Administrație, respectiv prin hotrârea din 22.09.2006, ori prin hotrârea adunrii generale a acționarilor, astfel cum a susținut recurentul sau dac semnatarii hotrârii Consiliului de Administrație din 22.09.2006 aveau sau nu mandatul necesar pentru angajarea societții.
Cum legalitatea hotrârii Consiliului de Administrație din 22.09.2006, prin care s-a dispus revocarea recurentului-contestator din funcția de președinte al Consiliului de Administrație și numirea în aceeași funcție a semnatarului deciziei de concediere, nu putea fi examinat de instanța de dreptul muncii, în mod corect Tribunalul a reținut c, atâta vreme cât nu s-a fcut dovada contestrii la instanța comercial a menționatei hotrârii, iar aceasta a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, efectele sale se produc, actul fiind opozabil contestatorului.
Prin urmare, în mod just instanța de fond a constatat c, prin revocarea din funcția de președinte al Consiliului de Administrație, recurentul-contestator a pierdut și calitatea de director general.
Referitor la ultima critic, se reține c Tribunalul, cu respectarea principiului disponibilitții, a analizat decizia contestat prin prisma motivelor invocate de contestator, care nu s-au subsumat nici dispozițiilor art. 65 din Codul muncii și nici celor ale art. 41 alin. 1 din Codul muncii, acest din urm text fiind invocat pentru prima dat în recurs.
Or, în conformitate cu prevederile art. 316 și 294. pr. civ. în recurs nu pot fi formulate cereri noi și nici nu pot fi schimbate cauza (temeiul juridic) sau obiectul cererii de chemare în judecat.
De altfel, în raport de obiectul prezentei contestații, este lipsit de relevanț împrejurarea c, prin sentința civil nr. 2017/26.03.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr-, irevocabil prin nerecuare (filele 166-169 din dosarul instanței de fond), a fost anulat actul adițional nr. 12/27.10.2006 la contractul individual de munc, prin care contestatorul a fost numit în funcția de consilier al directorului general.
În ce privește susținerile orale ale recurentului din ședința public de la termenul din 18.03.2009, în sensul c hotrârea Tribunalului nu poate fi pus în executare, având în vedere disjungerea celui de al doilea capt de cerere, se reține c în motivele de recurs nu a fost formulat o astfel de critic și aceasta nu este de ordine public.
Pentru considerentele expuse, Curtea constat c prima instanț a pronunțat o hotrâre legal și temeinic, pe care o va menține, astfel încât, vzând și dispozițiile art. 312. pr. civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.4053 din data de 14.05.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.4091/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC""SA prin Administrator Judiciar CC
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 25.03.2009
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact:
2 ex.
27.04.2008
Jud.fond:
.
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 5250/2009. Curtea... → |
|---|
