Contestație decizie de concediere. Decizia 199/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 199
Ședința public de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
Judector - - -
Judector -
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de munc privind recursul declarat de
recurenta - - împotriva sentinței civile nr. 2593 din 12 XI 2009 Tribunalului Vaslui intimați fiind și - - I.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint avocat pentru recurenta - - și intimata - I și avocat pentru intimata.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c dosarul este la al doilea termen de judecat, nu s-au depus înscrisuri.
Aprtorul intimatei depune la dosar un set de înscrisuri reprezentând copia crții de munc a intimatei, extras din baza de date ECRIS prin care face dovada c pe rolul Tribunalului Iași exist o cauz similar, cu termen la 19.05.2010.
Susține c în cazul recurentei s-a dat rezoluția de neîncepere a urmrii penale sub aspectul svârșirii infracțiunii prev. de art. 214 Cod penal.
Aprtorul recurentei precizeaz c nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul prților la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicit admiterea recursului și precizeaz c instanța de fond nu a procedat în mod corect dispunând anularea c deciziei de suspendare a contractului individual de munc a contestatoarei deși a constatat c decizia suspendrii s-a dat in mod legal.prin faptul c exist o plângere penal formulat de angajator.
Mai precizeaz aprtorul recurentei c prin anularea acestei decizii, instanța de fond lipsește angajatorul de o prerogativ legal, aceea de emite acte prin care suspend activitatea salariaților.
Avocat precizeaz c societatea a emis decizia de sancționare a salariatei dup ce societatea si-a retras plângerea penal prealabil. Aceast decizie a fost contestat de salariat, contestația fiind respins de instanța de fond.
Pentru motivele invocate în cererea de recurs, avocat solicit admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca netemeinic și nelegal, fr cheltuieli de judecat.
Avocat solicit respingerea recursului ca neîntemeiat și precizeaz c intimata a formulat contestație împotriva deciziei prin care s-a suspendat contractul de munc motivat de faptul c împotriva ei s-a formulat plângere penal. Susține c prin rezoluția de neîncepere a urmrii penale se constat nevinovția intimatei, angajatorul nu a fcut nici un demers de notificare pentru care salariata s prezinte la locul de munc în vederea relurii activitții suspendate. Aprtorul intimatei precizeaz c angajatorul a adoptat o practic abuziv prin suspendarea contractelor de munc a cinci salariate împotriva crora a formulat plângere penal pentru svârșirea infracțiunii prev. de art.214 pen. La trei dintre angajate le-a desfcut contractul de munc prin acordul prților.
Susține c recurenta a fcut referire c exist o situație similar cu angajata.
La momentul când instanța de fond s-a pronunțat, rezoluția de neîncepere a urmrii penale nu era dispus înc.
Aprtorul intimatei precizeaz c își solicit dreptul de reluare a activitții, dar societatea d dovad de rea - credinț prin nerespectarea disp. art.52 Codul Muncii.
Mai precizeaz aprtorul intimatei c recurenta a fcut referire la sentința civil 539/01.04.2009 a Tribunalului Iași prin care s-a respins excepția nulitții absolute invocat de contestatoarea si s-a respins contestația formulat de aceasta, dar cauza nu este rmas irevocabil și se afl pe rolul Curții de APEL IAȘI.
Pentru motivele inovate, avocat solicit respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legal și temeinic, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecat Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rmâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de faț, constat:
Prin sentința civil nr. 2593 din 12 noiembrie 2009, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Vasluia hotrât:
A respins excepția nulitții absolute a Deciziei nr. 4904/19 decembrie 2008.
A admis acțiunea formulat de reclamanta, cu domiciliul ales în mun. I, str. -, nr. 1, județul I, în contradictoriu cu pârâtele - "" -, cu sediul în mun. B, sector 1, Calea, nr. 53,. 1, B, și - "" - I, cu sediul în mun. I,-, -. 1-1,. A, parter, județul I și, în consecinț:
A dispus anularea Deciziei nr. 4904 din 19 decembrie 2008 privind suspendarea contractului individual de munc.
A dispus repunerea reclamantei în situația anterioar emiterii Deciziei nr. 4904 din 19 decembrie 2008.
A obligat pârâtele s plteasc reclamantei despgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada suspendrii.
A obligat pârâtele s plteasc reclamantei cheltuieli de judecat în cuantum de 1.200 lei.
Pentru a hotrî astfel, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea înregistrat sub nr- la ribunalul Iași, reclamanta a chemat în judecat pârâții B și Isolicitând anularea deciziei nr. 4904/19.12.2008 prin care i-a fost suspendat contractul individual de munc, repunerea în situația anterioar emiterii deciziei menționate, plata despgubirilor egale cu salariul și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada suspendrii și cheltuieli de judecat ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentința civil nr. 373/04.03.2009 Tribunalul Iașia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui motivat de faptul c, raportat prevederilor art. 284 alin. 2 Codul Muncii, la data investirii instanței, domiciliul reclamantei era în mun. Bârlad, jud.
La ribunalul Vaslui, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta arat c a fost angajat cu contract individual de munc (nr. 627/18.10.2007) în funcția de farmacist în cadrul farmaciei
precizeaz c contractul su de munc a fost suspendat conform dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii motivat de faptul c s-a formulat împotriva sa plângere penal pentru svârșirea infracțiunii de gestiune frauduloas.
Reclamanta susține c decizia de suspendare a contractului individual de munc este lovit de nulitate absolut întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 268 lit. b, c, e, f Codul Muncii. Aceasta menționeaz c deși s-a efectuat cercetarea disciplinar, în decizia nr. 4904/19.12.2008 nu sunt indicate care prevederi din statut, regulamentul intern, contractul colectiv de munc, fișa postului, au fost înclcate, motivele cercetrii disciplinare, termenul în care poate fi atacat decizia și instanța competent la care sancțiunea poate fi contestat.
Pe fondul cauzei, reclamanta apreciaz c sancțiunea este nelegal și netemeinic motivat de faptul c angajatorul nu a fcut dovada plângerii penale întrucât în decizia de sancționare nu este specificat un numr de înregistrare a plângerii.
Prin întâmpinarea formulat, Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat întrucât suspendarea contractului individual de munc nr. 627/18.10.2007) s-a efectuat în mod legal.
Arat pârâta c decizia nr. 4904/19.12.2008 întrunește condițiile de legalitate și este întemeiat.
De asemenea, pârâta consider c acțiunea reclamantei a rmas fr obiect deoarece decizia atacat nu mai produce efecte juridice, având în vedere c prin decizia nr. 260/19.01.2009 s-a dispus încetarea contractului individual de munc al reclamantei.
Considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotrârea instanței de fond au fost urmtoarele:
În ce privește excepția nulitții absolute a deciziei nr. 4904/19.12.2008 invocat de reclamant, motivat de faptul c nu au fost respectate prevederile art. 268 lit. b, c, e, f, Codul Muncii, instanța apreciaz c aceasta este neîntemeiat pentru urmtoarele considerente:
Decizia nr. 4904/19.12.2008 de suspendare a contractului individual de munc nu reprezint o sancțiune disciplinar, așa cum greșit a înțeles reclamanta, ci un act unilateral al angajatorului îndeplinit cu respectarea art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii ca urmare a faptului c societatea pârât a formulat împotriva lui plângere penal în data de 19.12.2008.
Instituția suspendrii contractului individual de munc în baza dispozițiilor art. 52 alin. 1 litera c Codul Muncii este total diferit de instituția suspendrii contractului individual de munc prevzut ca sancțiune disciplinar de art. 52 alin. 1 litera b și art. 264 alin. 1 litera b Codul Muncii.
Raportat celor expuse Tribunalul a respins excepția nulitții absolute a deciziei nr. 4904/19.12.2008 întrucât aceasta este o decizie de suspendare a contractului individual de munc și nu o decizie de sancționare, decizie care într-adevr ar fi trebuit s respecte cerințele art. 268 alin 2 Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat c, la data emiterii deciziei nr. 4904/19.12.2008 îndeplinea funcția de farmacist diriginte în cadrul Farmaciei I, în baza contractului individual de munc nr. 627/18.10.2007 a crui copie este depus la filele nr. 10 - 11 din dosarul nr-.
Prin decizia nr. 4904/19.12.2008 reclamantei i-a fost suspendat contractul individual de munc întrucât s-a apreciat c faptele svârșite de aceasta și care au constat în nesupravegherea și necontrolarea activitții personalului farmaceutic din subordine, întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni. Conducerea societții a formulat plângere penal împotriva salariatei pentru svârșirea infracțiunii de gestiune frauduloas sau de delapidare, plângere ce a fost înregistrat la Poliția Sector 1 - Serviciul Investigații Fraude.
Persoana suspendat din funcție se bucur de prezumția de nevinovție pân la pronunțarea unei hotrâri judectorești irevocabile de condamnare.
Precizrile pârâtelor conform crora acțiunea a rmas fr obiect întrucât contractul individual de munc al reclamantei a încetat conform deciziei nr. 260/19.01.2009, nu au relevanț atâta vreme cât instanța de judecat a fost investit cu o contestație împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de munc și nu cu o contestație împotriva unei desfaceri a contractului individual de munc.
Din adresa nr. -/14.07.2009 (fila nr. 38 din dosarul nr-) Direcția General de Poliție a Municipiului B - Poliția sectorului 1 - Serviciul de Investigare a Fraudelor rezult c în cauz s-a propus neînceperea urmririi penale faț de.
Având în vedere aceast adres care certific faptul c împotriva reclamantei nu s-a dispus începerea urmririi penale, Tribunalul a dispus anularea deciziei nr.4094/19.12.2008, reintegrarea lui în situația anterioar emiterii acestei decizii, iar în baza prevederilor art. 52 alin. 2 Codul Munciia obligat pârâtele s-i plteasc reclamantei despgubiri egale cu salariul și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada suspendrii.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs, în termen și motivat, intimata- - B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esenț, sub urmtoarele aspecte:
Decizia de suspendare reprezint un act unilateral al angajatorului îndeplinit cu respectarea dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii, ca urmare faptului c, împotriva contestatarei, recurenta angajatoare a formulat plângere penal în data de 19.12.2008. Suspendarea contractului de munc a început s produc efecte din data de 20.12.2008, astfel cum este menționat în art. 1 al deciziei atacate în proces.
Susține recurenta c legiuitorul prevede îndeplinirea unei singure condiții - formularea în prealabil a unei plângeri penale de ctre angajator - pentru a putea fi dispus o asemenea msur. Angajatorul nu trebuie s motiveze decizia de suspendare dispus în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c altfel decât bazându-se pe argumentul formulrii plângerii penale, iar odat formulat plângerea penal nu poate fi dispus msura încetrii suspendrii înainte de finalizarea în orice mod a urmririi penale.
Consider recurenta c instanța de fond în mod incorect a dispus anularea deciziei nr. 4094/19.12.2008, atâta vreme cât aceeași instanț, pe baza analizei actelor dosarului, a constatat c decizia suspendrii a fost luat cu îndeplinirea condiției legale referitoare la existența plângerii penale, fiind astfel contradictorii considerentele sentinței recurate.
recurenta c neînceperea urmrii penale faț de contestatoarea s-a dispus în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. h Cod procedur penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile de ctre recurenta angajatoare, care înțeles s fac un act de clemenț, ceea ce nu echivaleaz îns cu lipsa de vinovție a salariatei.
Consider recurenta c, în chiar ipoteza constatrii nevinovției salariatei, instanța de fond nu putea dispune anularea deciziei de suspendare a contractului de munc, ci doar reînceperea activitții acesteia, cu obligarea angajatorului la plata unor despgubiri în temeiul rspunderii civile contractuale, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 2 Codul Muncii.
În drept, nu este indicat vreunul dintre motivele de recurs prevzute de art. 304 Cod procedur civil.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe care este legal și temeinic.
Nu au fost depuse înscrisuri noi în faza de judecat a recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, cât și din oficiu potrivit disp. art. 3041Cod procedur civil, Curtea apreciaz c recursul este fondat, pentru urmtoarele considerente:
ÎN FAPT
Astfel cum reține și instanța de fond, intimata-contestatoare a fost salariata recurentei, în funcția de farmacist diriginte în cadrul Farmaciei I, în baza contractului individual de munc nr. 627/18.10.2007.
La data de 19.12.2008, recurenta angajatoare a formulat împotriva salariatei plângere penal (înregistrat sub nr. 17801/P/2008 la Parchetul de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B), sub aspectul svârșirii infracțiunii de gestiune frauduloas prevzut de art. 214 Cod penal. Anterior fusese declanșat împotriva salariatei procedura cercetrii prealabile disciplinare, pentru nesupravegherea și necontrolarea activitții personalului farmaceutic din subordine.
La aceeași dat, 19.12.2008, recurenta angajatoare a emis decizia nr. 4904/19.12.2008, contestat în procesul de faț, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de munc începând cu data de 20.12.2008 și pân la rmânerea definitiv a hotrârii judectorești ce se va pronunța cu privire la plângerea penal formulat. Decizia de suspendare a contractului de munc este motivat în fapt pe împrejurarea c s-a formulat plângere penal împotriva salariatei și în drept pe dispozițiile art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii.
În dosarul de cercetare penal nr. 17801/P/2008 s-a dispus, prin referatul din data de 17.06.2009, neînceperea urmririi penale în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. h Cod procedur penal, urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de ctre
Ulterior, la data de 19.01.2009, a fost emis decizia nr. 260 privind încetarea contractului individual de munc al salariatei, în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a, art. 264 alin. 1 lit. f Codul muncii.
ÎN DREPT
Instituția suspendrii contractului individual de munc constituie una dintre modalitțile de protecție (ocrotire) a salariatului și rezultatul aplicrii și funcționrii a dou principii fundamentale - stabilitatea raporturilor de munc și caracterul sinalagmatic al contractului care presupune prestații succesive - fiind vorba despre o suspendare a principalelor efecte ale contractului, anume prestarea muncii și plata acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii"Contractul individual de munc poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în urmtoarele situații - în cazul în care angajatorul a formulat plângere penal împotriva salariatului sau acesta fost trimis în judecat pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținut, pân la rmânerea definitiv a hotrârii judectorești", iar potrivit dispozițiilor alin. 2"În cazurile prevzute la alin. 1 lit. a, b și c, dac se constat nevinovția celui în cauz, salariatul își reia activitatea anterioar, pltindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor rspunderii civile contractuale, o despgubire egal cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendrii contractului".
Întrucât cazul de suspendare sus-artat, ce se constituie în fundamentul deciziei nr. 4904/2008 contestat în procesul de faț, este diferit, ca natur și regim juridic, de cazul de suspendare a contractului individual de munc reglementat ca sancțiune disciplinar în cuprinsul art. 52 alin. 1 lit. b raportat la art. 264 alin. 1 lit. b Codul Muncii, Curtea apreciaz c în mod legal prima instanț a respins excepția nulitții absolute a deciziei de suspendare, argumentând judicios c nu sunt incidente condițiile de fond reglementat sub o atare pedeaps în cuprinsul dispozițiilor art. 268 alin. 2 Codul Muncii.
Curtea apreciaz îns c, pe fondul cauzei, sunt întemeiate criticile recurentei, încadrabile în drept pe motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil, referitoare la admiterea contestației pe baza interpretrii și aplicrii greșite prevederilor art. 52 alin. 1 lit. și art. 52 alin. 2 Codul Muncii, întrucât:
Fiind o reglementare de excepție, textul art. 52 alin. 1 lit. c este de strict interpretare și limitat aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevzut în mod expres. Or, condiția legal cerut a fi îndeplinit de textul citat este cea referitoare la"formularea plângerii penale",cerinț întrunit și dovedit pe deplin în cauza de faț.
Observ Curtea c este greșit raționamentul juridic al instanței de fond care condiționeaz valabilitatea deciziei de suspendare, de alte elemente, cum ar fi începerea urmririi penale, cât vreme textul art. 52 alin. 2 lit. c este clar și lipsit de echivoc.
Soluția de neîncepere a urmririi penale, ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile, nu se poate constitui într- cauz de nevalabilitate a deciziei de suspendare, care s antreneze sancțiunea nulitții actului, cum greșit a argumentat instanța de fond.
În plus, prezumția de nevinovție reținut în considerentele sentinței recurate, nu este nicidecum nesocotit prin decizia de suspendare. În acest sens sunt de amintit argumentele Curții Constituționale care a apreciat c facultatea de a lua msura suspendrii, acordat angajatorului, prin dispoziția legal sus-citat, nu încalc prezumția de nevinovție, consacrat de art. 23 din Constituție. Astfel, prin decizia nr. 24/2003 Curtea Constituțional a observat "în primul rând c luând msura suspendrii contractului individual de munc, angajatorul nu se pronunț asupra vinovției sau nevinovției angajatului și nici asupra rspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a cror soluționare intr în sfera de activitate organelor judiciare".
Prin urmare, Curtea constat c au fost respectate dispozițiile legale care reglementeaz condițiile de valabilitate deciziei de suspendare, astfel încât în mod greșit a reținut instanța de fond incidența sancțiunii nulitții absolute a actului contestat.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedur civil, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurat, în sensul c va respinge acțiunea reclamantei, menținând dispoziția referitoare la respingerea excepției nulitții absolute a deciziei nr. 4904/19.12.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de - - B împotriva sentinței civile nr.2593 din 12.11.2009 pronunțat de Tribunalul Vaslui, sentinț pe care o modific în parte.
Respinge acțiunea formulat de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - -
Menține dispoziția referitoare la respingerea nulitții absolute a deciziei nr.4904/19.12.2008.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 23 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Carmen Bancu - - | Judector, - - - | Judector, - |
Grefier, |
Red/Tehnored./C:
2 ex./ 31 03 2010
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 739/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 791/2009. Curtea de... → |
|---|
