Contestație decizie de concediere. Decizia 791/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.791/2009
Ședința public din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria judector
- - - judector
- - judector
- - grefier
Pe rol se afl soluționarea contestației în anulare formulat de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr.753/2008 pronunțat de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal fcut în cauz se prezint contestatoarea asistat de av.,lips fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei dup care mandatarul contestatoarei depune la dosar copia crții de munc și solicit admiterea contestației așa cum a fost formulat și rejudecarea recursului și admiterea acțiunii.
În subsidiar solicit admiterea recursului,modificarea sentinței fr obligarea la cheltuieli de judecat. Depune practic judiciar și precizeaz c nu este vorba de tardivitate. Cu cheltuieli de judecat justificate la dosar.
Dup dezbaterea cauzei se prezint pentru intimat și solicit respingerea contestației pentru motivele din întâmpinare. Cu cheltuieli de judecat.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecat pe pârâta Compania Național " Poșta Român" - Direcția Regional Poșta T solicitând ca prin hotrârea judectoreasc ce se va pronunța:
- s se dispun anularea deciziei de sancționare nr.290/8747/17.10.2007 emis de pârât;
- s fie obligat pârâta s îl reintegreze pe reclamant postul deținut anterior concedierii și s-i plteasc acestuia drepturile salariale care i se cuvin începând cu data concedierii și pân la data reintegrrii efective pe post, drepturi care s fie indexate, majorate și reactualizate;
- s fie obligat pârâta la plata de daune morale în cuantum de 5000 RON și a cheltuielilor de judecat ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii sale, a artat c prin decizia a crei anulare o solicit pârâta i-a desfcut disciplinar contractul individual, începând cu data de 24.10.2007, și c neprezentarea sa la unitate, în vederea efecturii cercetrii disciplinare prealabile, a fost una justificat și s-a datorat faptului c în perioada 24.09.2007 - 12.10.2007, fost plecat în concediu de odihn.
A mai susținut c, la individualizarea sancțiunii, comisia de cercetare disciplinar a aplicat altor colegi ai si, pentru fapte asemntoare, sancțiuni mai ușoare și nu sancțiunea cea mai grea cu atât mai mult cu cât reclamanta este angajata unitții din anul 1982.
Sub aspectul gravitții abaterii, reclamanta a susținut c fapta sa de a ridica pensia cumnatului ei și de aot rimite acestuia nu poate fi considerat ca reprezentând a abatere deosebit de grav deoarece în cauz nu fost produs nici un prejudiciu companiei.
În drept, au fost invocate art.76-78, art.266-267 și art.269 alin.1 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depus, pârâta " Poșta Român" - Direcția Regional de Poșt Tas olicita respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nefondat, cu motivarea c fapta svârșit de reclamant este foarte grav, constând în achitarea în fals a unui mandat de pensie, în valoare de 1016 lei, iar pensia a trimis-o titularului fracționat și nu integral, cu mandat.
A mai învederat c aceast fapt a fost sesizat brigzii de control din cadrul companiei și a fost cercetat disciplinar de ctre comisia constituit în acest scop, prin decizia directorului nr.260/24.08.2007.
În ce privește modul de efectuare a procedurii cercetrii disciplinare prealabile, pârâta a artat c a convocat-o pe reclamant la sediul instituției, conform prevederilor art.144 din pe anii 2005-2009, pentru a da explicații în legtur cu cele întâmplate, și c, deși reclamanta a semnat de primire convocatorul, nu s-a prezentat la unitate și nici nu a prezentat un temei justificat pentru aceast absenț.
Prin urmare, decizia de concediere a fost emis cu respectarea prevederilor art.264-268 Codul muncii, astfel încât nu exist motive de anulare a msurii.
Referitor la daunele morale, pârâta a solicitat respingerea și a acestui petit, deoarece posibilitatea acordrii acestor despgubiri nu este prevzut expres în încheiat la nivel de companie.
În drept, a invocat art.115 și urm. Cod proc.civ. art.257, art.263-264 și art.267-269 din Codul muncii.
Prin sentința civil nr.97/LM/25.01.2008 pronunțat de Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de munc și asigurri sociale, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulat de reclamanta împotriva deciziei de concediere nr.290/8747/17.10.2007 emis de pârâta " Poșta Român" - - Direcția Regional de Poșt
Pentru hotrî în acest mod, prima instanț reținut, dup examinarea actelor și lucrrilor dosarului, c prin decizia de sancționare nr.290/8747/17.10.2007 emis de pârât, s-a dispus concedierea reclamantei în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii, coroborat cu art.264 alin.1 lit. f din Codul muncii, începând cu data de 24.10.2007.
Ca stare de fapt, în motivarea deciziei, s-a reținut c în urma controlului efectuat de brigada de control a companiei s-a întocmit un referat prin care s-a constatat c reclamanta a achitat în fals mandatul de pensie nr.70512, în valoare de 1016 RON, titularului, dup care a trimis acestuia lunar pensia lunar, fracționat, și nu integral, cu mandat. În același mandat s-a reținut c reclamanta a recunoscut fapta.
În raport de probatoriul administrat în cauz, instanța de fond a constatat c decizia de sancționare a fost întocmit de angajator cu respectarea cerințelor de form și de fond prevzute de dispozițiile art.265-268 Codul muncii și c nu exist temei pentru desființarea acestei sancțiuni.
Susținerile reclamantei potrivit crora aceasta nu a cauzat nici un prejudiciu pârâtei din moment ce pensia a ajuns în posesia titularului ei și c în raport cu fapta msura dispus este mult prea sever urmeaz s fie înlturate ca nefondate deoarece acest incident nu a fost singular, reclamanta derulând activitți de natura celor pentru acre a fost sancționat mai multe luni la rând.
De asemenea s-a constatat c cercetarea disciplinar prealabil s-a derulat cu respectarea prevederilor legale, deoarece reclamanta a fost convocat în scris, în condițiile art.267 Codul muncii, prin adresa nr.290/9621/26.09.2007, pentru data de 5.10.2007, ora 10,00 la sediul pârâtei, adresa fiind semnat de reclamant.
În consecinț, nu are relevanț c reclamanta se afla în concediu de odihn în momentul primirii convocrii, deoarece potrivit avea la dispoziție un termen de 5 zile, în care ca s comunice faptul c nu se poate prezenta la unitate în vederea efecturii cercetrii disciplinare la data fixat deoarece va fi în Italia unde își efectueaz o parte din concediul de odihn. În plus, efectuarea cercetrii disciplinare în perioada în care angajatul se afl în concediu de odihn nu este sancționat de Codul muncii.
Prin urmare, în lipsa unei astfel de înștiințri din partea reclamantei, pârâta a procedat corect desfcând disciplinar contractul individual de munc al reclamantei, conform art.267 alin.3 Codul muncii.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând ca în urma admiterii recursului s se dispun modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, reclamanta a susținut c soluția primei este greșit, întemeindu-se pe o interpretare și aplicare greșit a dispozițiilor legale în materie.
În acest context, a susținut c nici angajatorul și nici prima instanț nu au avut în vedere faptul c recurenta s-a aflat în concediu de odihn în perioada 24.09.2007 - 15.10.2007, concediu care nu poate fi întrerupt decât în condițiile prevzute de art.146 alin.2 din Codul muncii.
Cum concediul reclamantei nu a fost întrerupt nici la solicitarea salariatului și nici la cea a angajatorului, pârâta nu putea efectua cercetarea disciplinar decât dup întoarcerea reclamantei din concediu de odihn.
În consecinț, a învederat c decizia este nul, pentru faptul c la data efecturii cercetrii prealabile și la data emiterii deciziei, reclamanta se afla în concediu legal de odihn.
Referitor la controlul efectuat de brigada " Poșta Român" - Oficiul județean de poșt H, reclamanta a susținut c cele cuprinse în conținutul lui nu sunt conforme cu realitatea. Astfel, a artat c nu a comis nici un fals, așa cum greșit se reține și c pensionarul, titularul pensiei de 1016 RON, locuiește în mun., într-o zon în care este factor poștal numita și c pe mandatul de plat a pensiei nu apare semntura reclamantei.
Prin urmare, reclamanta susține c instanța de fond trebuia s verifice cine a semnat mandatul poștal și s dispun efectuarea unei expertize grafologice.
Legat de recunoașterea reclamantei din cuprinsul referatului întocmit de brigada de control, recurenta a susținut c s-a aflat în eroare asupra identitții persoanei pensionare și c simpla recunoaștere a reclamantei, necoroborat cu alte probe, nu constituie prin ea însși o prob cu caracter absolut, în dovedirea vinovției sale.
În aprare, intimata pârât a depus întâmpinare, conform art.308 Cod proc.civ. prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant.
Referitor la prima critic adus de reclamant soluției pronunțate, pârâta a artat c susținerile acesteia sunt nefondate deoarece angajatorul a luat toate msurile necesare pentru ca reclamanta s afle despre convocarea sa, în vederea efecturii cercetrii disciplinare.
Faptul c aceasta s-a aflat la acea dat în concediu nu are relevanț deoarece aceasta avea posibilitatea s anunțe unitatea despre aceast împrejurare și despre lipsa unei astfel de încunoștințri angajatorul s-a aflat în imposibilitatea de a afla despre motivul absenței sale de la convocarea care i-a fost fcut.
În ce privește netemeinicia motivelor reținute în sarcina reclamantei cu titlu de abateri, pârâta a învederat c din cuprinsul probelor administrate în cauz rezult în mod clar c reclamanta a expediat lunar, în mai multe rânduri, mandate poștale numitului, astfel c nu putem vorbi de pre un episod accidental.
Mai mult, însși reclamanta a recunoscut, atunci când revizorul i- prezentat mandatul de pensie cu numr de dosar 70512, în valoare de 1016 RON, pe numele, c l-a achitat în fals.
Prin urmare, pârâta a artat c decizia de concediere este legal deoarece abaterile svârșite de reclamant sunt deosebit de grave și aduc atingere prestigiului instituției pârâte.
Faptul c anterior, reclamanta nu a mai fost sancționat disciplinar nu are în opinia pârâtei nici o relevanț în cauz, angajatorul fiind cel acre apreciaz gravitatea faptei în raport cu normele legale înclcate și cu consecințele produse.
Prin decizia civil nr. 753/2008 pronunțat de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- recursul a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de recurs a reținut urmtoarele:
Potrivit art.267 alin.3 din Codul muncii, neprezentarea salariatului la convocarea fcut în condițiile prevzute la alin.2, fr un motiv obiectiv, d dreptul angajatorului s dispun sancționarea, fr efectuarea cercetrii disciplinare prealabile.
Din conținutul acestei norme legale rezult c dac absența salariatului la cercetarea prealabil se întemeiaz pe un motiv obiectiv angajatorul nu poate dispune sancționarea sa disciplinar.
În speț, reclamanta a fost convocat în scris, cu adresa nr.290/9621/26.09.2007, s se prezinte la sediul unitții pârâte, în data de 5.10.2007, orele 10,00 în vederea efecturii cercetrii disciplinare, semnând de primire cu mențiunea c aceast convocare i-a fost înmânat la data de 27.09.2007 (6-7 și Art.101 alin. 1n 18).
În momentul în care reclamanta a luat cunoștinț de aceast adres trebuia ca în termen de 5 zile, conform art.144 din pe anii 2005-2009, s înștiințeze angajatorul care sunt motivele pentru care nu se poate prezenta la data, ora și locul fixat și s solicite amânarea efecturii procedurii la o alt dat, dup revenirea ei din concediu.
În consecinț, culpa aparține reclamantei și nu pârâtei, care și-a îndeplinit obligațiile prevzute la art.267 alin.2 Codul muncii.
În absența unei justificri din partea reclamantei, angajatorul a procedat corect constatând absența salariatei de la convocarea fcut și aplicând sancțiunea disciplinar a desfacerii disciplinare a contractului individual de munc. Împrejurarea c reclamanta s-a aflat la data stabilirii cercetrii disciplinare în concediu de odihn nu are relevanț deoarece Codul muncii nu sancționeaz acest fapt, ci interzice concedierea salariatului în perioada în care acesta se afl în concediu de odihn ( art.60 alin.1 lit. i Codul muncii ).
În consecinț, pârâta a procedat corect desfcând disciplinar contractul individual de munc al reclamantei și nu exist temeiuri legale pentru constatarea nulitții acestei msuri.
În ceea ce privește netemeinicia faptelor reținute în sarcina reclamantei ca abateri, Curtea constat c aspectele critice invocate de recurent nu pot fi primite și c în cauz s-a demonstrat atât vinovția salariatei cât și gravitatea faptelor comise de aceasta.
Art.101 alin.2 poziția 9 din Regulamentul intern al Companiei Naționale "Poșta Român", prevede c " falsificarea de ctre salariații a unui act generator de drepturi necuvenite".
Din cuprinsul referatului întocmit de brigada de control ( 23-24) și din nota explicativ dat de reclamant în data de 30.08.2007, rezult în mod clar gravitatea faptelor comise de aceasta precum și împrejurarea c a luat împrumutat de la pensionarul, în luna decembrie 2006, suma de 9000 RON, pe care achitat-o integral în luna august 2007 și c în tot acest interval a achitat în fals mandatul d pensie nr.70512 în valoare de1016 RON.
Susținerile reclamantei, potrivit crora pârâta a comis o eroare cu ocazia controlului confundând evidențele și documentele a doi pensionari cu numele de, din care unul domiciliaz în str. - și altul tot în dar pe str. -, ultimul aparținând de factorul poștal, urmeaz s fie înlturate ca nefondate deoarece reclamanta a recunoscut împrumutul și faptul c pensionarul care îi este rud și-a schimbat domiciliul, cunoscând noua adres.
În consecinț, nici din acest punct de vedere nu se impune modificarea soluției pronunțate.
Cât privește înclcarea criteriilor de stabilire a sancțiunii disciplinare, se constat c acest atribut aparține exclusiv angajatorului, care aplic sancțiunea pe care o consider, funcție de criteriile enumerate la art.266 lit. a-e din Codul muncii.
În raport de cele ce preced s-a constatat c soluția instanței de fond este la adpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta.
Împotriva acestei hotrâri a formulat contestație în anulare contestatoarea, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului.
În expunerea de motive arat c i-a fost desfcut contractul de munc ca urmare a svârșirii unei abateri disciplinare constând în faptul c a achitat în fals un mandat de pensie în valoare de 1016 lei, sum pe care a achitat-o prin mandat poștal în intervalul decembrie 2006-iunie 2007.
Dând eficienț prevederilor art. 268 alin.1 Codul muncii, instanța de fond trebuia s anuleze decizia de sancționare ca efect al prescripției extinctive.
Instanța de recurs a omis din greșeal s cerceteze acest motiv de recurs, motiv pentru care în virtutea art. 18 din Decretul 167/1958 se impunea a fi cercetat din oficiu, situație în care ne aflm sub incidența prevederilor art. 318 ind.1 teza II Cod procedur civil.
În cauz, apreciaz contestatoarea, sunt incidente și prevederile tezei I din art. 318 alin.1 Cod procedur civil, în sensul c necercetând intervenția prescripției extinctive, dezlegarea dat cauzei este rezultatul unei greșeli materiale. De asemenea, instanța nu a observat c intimata nu a artat, în cuprinsul deciziei de sancționare, motivele pentru care nu fost efectuat cercetarea disciplinar prealabil, motiv de recurs asupra cruia instanța de recurs nu s-a pronunțat.
Instanța de fond nu a verificat respectarea de ctre intimat a prevederilor art. 266 Codul muncii care statueaz c angajatorul stabilește sancțiunea disciplinar în raport de gravitatea abaterii, iar instanța de recurs a efectuat un control judiciar formal, preluând în totalitate susținerile intimatei din întâmpinare. Nu au fost verificate împrejurrile în care au fost achitate cele 7 mandate și nu s-a ținut cont de faptul c în perioada în care a fost angajat a avut o atitudine ireproșabil și nu a suferit sancțiuni disciplinare. Alți colegi ai si au fost sancționați pentru fapte identice cu sancțiuni mai blânde, iar pentru egalitate de tratament se impunea aceeași sancțiune și în cazul contestatoarei.
Deliberând asupra contestației în anulare de faț prin prisma actelor și lucrrilor dosarului și prevederilor legale incidente, Curtea constat urmtoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 Cod procedur civil, hotrârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dat este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, a omis din greșeal s cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În sensul textului citat, "greșeal material" înseamn greșeal de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinț darea unei soluții greșite.
Astfel, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fond și nu de judecat, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare prevzut de art. 318 Cod procedur civil este o contestație special care urmrește neregularitțile evidente privind actele de procedur și nu cele privitoare la problemele de fond.
În speț, contestatoarea invoca greșeli de judecat, de stabilire a situației de fapt și de interpretare a probatoriului administrat în cauz și a dispozițiilor legale incidente, aspecte ce nu pot fi puse în discuție pe aceast cale potrivit art. 318 Cod procedur civil, întrucât prin contestația în anulare nu s-a urmrit s se deschid prților recursul la recurs.
În conformitate cu principiul disponibilitții, instanța de control judiciar a analizat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de casare a sentinței atacate cu care a fost investit, astfel încât nu pot fi puse în discuție în contestația în anulare motive care au format obiectul de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dac soluția pronunțat ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau unei înclcri a legii, deoarece contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a hotrârii date în recurs, ci de retractare, admisibil numai pentru motivele limitativ prevzute de lege.
În consecinț, reținând c în speț nu sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod procedur civil, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulat de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.753/2008 pronunțat de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar -.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 18.06. 2009.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.CV, 2 ex.IM 08.07.2009
Jud.rec-,A,
Jud.- A,
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 199/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1022/2009. Curtea... → |
|---|
