Contestație decizie de concediere. Decizia 739/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 739
Ședința public de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
Judector - -
Judector - -
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de munc privind recursul declarat de
recurenta " I " împotriva sentinței civile nr.632 din 10 04 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint intimata și procuratorul su.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c dosarul este la primul termen de judecat, nu s-a depus întâmpinare.
Președintele completului d citire raportului asupra recursului potrivit cruia acesta este declarat în termen și motivat.
Procuratorul intimatei precizeaz c nu are probe de formulat și nici alte cereri.
Instanța constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul procuratorului intimatei.
Procuratorul intimatei solicit respingerea recursului ca neîntemeiat, fr cheltuieli de judecat.
Instanța rmâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faț,
Prin contestația înregistrat la Tribunalul Iași sub nr.554/99/05.02.2008, contestatoarea a chemat în judecat pe intimata " I", solicitând desființarea deciziei de concediere nr. 293/31.12.2007, reintegrarea sa pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata unei despgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În motivarea contestației sale, contestatoarea a susținut c decizia de desfacere a contractului de munc este netemeinic și nelegal, desființarea postului neavând o cauz real și serioas.
În dovedirea contestației, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 293/31.12.2007.
Intimata " I" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut c prin decizia nr. 293/31.12.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de munc al contestatoarei motivat de desființarea locului de munc al acesteia ca urmare a transformrilor tehnologice și reorganizrii întregii activitți. Mai susține intimata c msurile dispuse au fost prezentate Sindicatului Independent "Încrederea" în cadrul ședinței Comitetului Director din 11.01.2008. De asemenea, la data de 28.01.2008 a avut loc un control din partea I, neconstatându-se înclcarea dispozițiilor Codului muncii.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, contractele individuale de munc ale contestatoarei și actele adiționale la aceste contracte, decizia nr. 293/31.12.2007, procesul verbal de control din 28.01.2008, procesul verbal întocmit cu ocazia ședinței Comitetului Director din 11.01.2008.
La termenul de judecat din 07 mai 2008, contestatoarea a invocat excepția nulitții deciziei de concediere raportat la prevederile art. 142 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 18 din regulamentul de organizare și funcționare al pârâtei.
De asemenea, la termenul de judecat din 02.04.2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția nulitții deciziei, raportat la disp. art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
Prin sentința civil nr. 1446/01.10.2008 pronunțat de Tribunalul Iașia fost respins excepția nulitții deciziei invocat de contestatoare, a fost admis contestația și s-a constatat nulitatea deciziei nr. 293/31.12.2007, fiind obligat intimata la reintegrarea contestatoarei, la plata drepturilor salariale cuvenite și la plata cheltuielilor de judecat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata. Prin decizia nr. 63/27.01.2009 pronunțat de Curtea de APEL IAȘIa fost admis recursul, casat în parte sentința, respins excepția nulitții deciziei raportat la disp. art. 74 alin. 1 Codul muncii și trimis cauza spre rejudecare. De asemenea, prin aceeași sentinț civil a fost menținut dispoziția de respingere a excepției nulitții deciziei invocat de contestatoare.
Cauza a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 554/99/25.02.2009.
Prin sentința civil nr.632 din 10.04.2009 Tribunalul Iași admite contestația formulat de contestatoarea în contradictoriu cu intimata " I"
Anuleaz decizia nr. 293/31.12.2007 emis de intimat. Oblig intimata s o reintegreze pe contestatoare pe postul deținut anterior concedierii.
Oblig intimata s achite contestatoarei o despgubire egal cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetrii contractului de munc și pân la reintegrarea efectiv.
Oblig intimata s achite contestatoarei suma de 293,4 lei, cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast soluție prima instanț reține urmtoarea situație de fapt:
Contestatoarea a fost salariata intimatei " I" pe postul de "femeie de serviciu" la Ferma nr. 3, conform actului adițional la contractul individual de munc nr. 154/01.06.2005.
Prin decizia nr. 293/31.12.2007 emis de intimat s-a dispus încetarea contractului individual de munc al contestatoarei în temeiul disp. art. 55 lit. c, art. 58, art. 65 și art. 73 și urm. Codul muncii, ca urmare a transformrilor tehnologice, reorganizrii întregii activitți și a desființrii locului de munc.
Potrivit disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii, "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezint încetarea contractului individual de munc determinat de desființarea locului de munc ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fr legtur cu persoana acestuia", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "desființarea locului de munc trebuie s fie efectiv și s aib o cauz real și serioas". Desființarea locului de munc este efectiv atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. De asemenea, desființarea locului de munc are o cauz real când prezint un caracter obiectiv, adic este impus de dificultți economice sau transformri tehnologice, și este serioas când are la baz studii temeinice vizând îmbuntțirea activitții și nu disimuleaz realitatea.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de munc revine angajatorului, acesta fiind obligat s depun dovezile în aprarea sa pân la prima zi de înfțișare.
Or, în speț, se reține de ctre instanț c intimata, creia îi revenea sarcina probei, nu a fcut dovada desființrii efective a postului ocupat de contestatoare, respectiv nu a depus la dosarul cauzei organigrama sau statul de funcții din care s rezulte c acest post a fost efectiv suprimat din structura sa. Astfel, se reține de ctre instanț c singura organigram depus la dosar, ce putea fi avut în vedere de ctre angajator la momentul lurii msurii de concediere este cea aprobat de din 19.03.2007, organigram în care Ferma nr. 3 nu apare ca desființat. În același sens, și în statul de funcții aprobat de din 19.03.2007 figureaz Ferma nr. 3 cu un numr total de 32 de salariați. Or, intimata nu a dovedit c acest stat de funcții ar fi suferit modificri anterior lurii msurii concedierii, prin suprimarea unor posturi printre care și cel ocupat de contestatoare. Mai mult, instanța reține c angajatorul, abia prin înscrisurile depuse la filele 17 - 27 dosar recurs, respectiv Hotrârea nr. 5/14.11.2008 a A, procesul verbal de ședinț din aceeași dat și Hotrârea nr. 6/14.11.2008 a, a dovedit aprobarea desființrii Fermei nr. 3 și modificarea organigramei și statului de funcțiuni în acest sens.
În consecinț, având în vedere faptul c intimata nu a fcut dovada desființrii efective a locului de munc al contestatoarei, instanța constat c decizia nr. 293/31.12.2007 este nelegal.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constat c este întemeiat contestația formulat de contestatoarea în contradictoriu cu intimata " I"
În consecinț, instanța a anulat decizia nr. decizia nr. 293/31.12.2007 și, în temeiul dispozițiilor art. 78 Codul muncii, a obligat intimata s o reintegreze pe contestatoare pe postul deținut anterior concedierii și s-i achite acesteia o despgubire egal cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetrii contractului de munc și pân la reintegrarea efectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata SC I SA.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc.civil, recurenta susține c încetarea raporturilor de munc cu contestatoarea, prin concediere,a fost determinat de situația economic critic în care se afla societatea datorit reducerii producției și prin urmare pierderilor financiare. Concedierea avut loc în urma unei analize riguroase a întregii activitți, aceasta fiind cât se poate de real și de serioas.
Mai motiveaz recurenta c locul de munc și postul contestatoarei a fost desființat, societatea nu a avut la acel moment și nici în prezent posibilitatea de a-i oferi alte locuri de munc, ceea ce face ca imposibil reintegrarea.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine public.
Intimata nu a formulat întâmpinare. Nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrrile dosarului, precum și hotrârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constat c recursul este fondat pentru considerentele ce urmeaz:
Încetarea contractului individual de munc al contestatoarei, postul de "femeie de serviciu" la Ferma nr. 3 (în baza actului adițional din 17.10.2005 la contractul individual de munc nr.154/2005), s-a fcut pe temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, având ca fundament hotrârea nr.14 din 17.12.2007.
Codul muncii, în scopul asigurrii stabilitatii raporturilor de munca, prevede numeroase garanții, menite sa împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte important este stricta reglementare a condițiilor de încetare a contractului individual de munca. Acesta poate înceta și pentru motive legate de funcționarea în bune condiții a unitții, și anume "ca urmare a dificultților economice, a transformrilor tehnologice sau a reorganizrii activitții" astfel cum se prevede în art. 65(1).
În aceast situație al.(2)al aceluiași articol arat c "Desființarea locului de munca trebuie sa fie efectiv și sa aib o cauza real și serioas".
Curtea noteaz și dispozițiile Curtea art. 24 lit. a) din Carta social european revizuit, dispoziții care prevd posibilitatea concedierii salariaților pentru "un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau a serviciului".
Dac oportunitatea desființrii unor locuri de munc este atributul exclusiv al angajatorului, efectivitatea, realitatea și seriozitatea desființrii locului de munc intr în competenta instanțelor judectorești sesizate prin contestația salariatului concediat.
Curtea reține c pentru a fi efectiv desființarea locului de munc, este necesar înlturarea acestuia din structura angajatorului, deci s nu se mai regseasc în organigrama și statul de funcții al angajatorului.
Analizând acest aspect în raport de momentul concedierii contestatoarei, Curtea reține c recurenta nu a dovedit c, la data de 31.12.2007, postul ocupat de intimat a fost desființat efectiv.
Curtea reține c prin Hotrârea nr. 14 din 17.12.2007 Consiliului de Administrație de la SC I SA, s-a aprobat "sistarea activitții și trecerea în conservare a capacitților de producție, a mijloacelor fixe din cele trei sectoare, respectiv Ferma nr. 3, 5 și 7- 8", precum și "concedierea individual a unui numr de 20 salariați din cadrul Fermei nr.3, ca urmare a transformrilor tehnologice, a reorganizrii întregii activitți și ca urmare a desființrii unor locuri de munc".
Curtea relev faptul c hotrârea nu vizeaz, în concret posturile ce sunt supuse desființrii, ci are un caracter general, menționându-se în conținutul acesteia doar hotrârea de a se dispune concedierea a 20 de salariați din cadrul Fermei nr. 3, crei activitate ar fi trebuit s fie sistat, în condițiile în care existau un post de șef de ferm, un post de contabil ferm, 2 posturi de tehnicieni zootehniști exploatare și 28 posturi de cresctori de psri.
Aceasta în condițiile în care singura organigram depus la dosar, ce putea fi avut în vedere de ctre angajator la momentul lurii msurii de concediere este cea aprobat de din 19.03.2007, organigram în care Ferma nr. 3 nu apare ca desființat, în integralitate. În același sens, și în statul de funcții aprobat de din 19.03.2007 figureaz Ferma nr. 3 cu un numr total de 32 de salariați.
Prin consecinț nu rezult c postul contestatoarei și nu unul similar ar fi fost desființat, ceea ce face ca decizia de concediere s fie anulabil.
Sancțiunea nulitții concedierii dispuse fr respectarea prevederilor legale este susținut și prin înscrisurile depuse la fond, din care rezult c sistarea activitții la punctul de lucru Ferma nr. 3, pân la accesarea fondurilor în vederea modernizrii, a fost aprobat abia prin Hotrârea nr. 6/14.11.2008 a AS. I Aceasta a depus și un nou stat de funcțiuni aplicabil în cadrul SC I SA, în care nu este menționat și Ferma nr. 3, îns schema de funcționare a recurentei și numrul maxim de posturi au fost aprobate prin Hotrârea nr. 5 din 14.11.2008 a A de la I
Dat fiind faptul c cele dou hotrâri sunt ulterioare deciziei de concediere nr.293din 31.12.2007, iar art. 77 Codul muncii prevede c, în caz de conflict de munc, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt decât cele precizate în decizia de concediere, msura încetrii contractului de munc pe temeiul art.65 din Codul muncii se vdește a fi nelegal și prin urmare, în mod corect a fost sancționat de prima instanț.
În aceast circumstanț, ca efect al anulrii deciziei, contestatoarea este îndreptțit la repunerea în situația anterioar msurii, în sensul plții drepturilor așa cum rezult din art.78 din Codul muncii.
Curtea constat îns, imposibilitatea reintegrrii contestatoarei, la momentul pronunțrii prezentei decizii, pe postul avut anterior concedierii, date fiind Hotrârea nr. 5 și Hotrârea nr. 6/14.11.2008 ale AIS. prin care activitatea la punctul de lucru Ferma nr. 3 fost sistat în integralitate.
Pentru a decide în acest sens, Curtea are în vedere c hotrârea judectoreasc trebuie s fie dat în sensul în care ea produce efecte.
O hotrâre de reintegrare pe un post desființat nu se va putea realiza decât scriptic, și va fi urmat de o nou procedur a concedierii pe temeiul art.65 din Codul muncii. În atare situație nu s-ar realiza decât o repunere formal în situația anterioar. Or, o hotrâre judectoreasc, chiar și în privința reintegrrii trebuie s aib un efect deplin în privința posibilitții sale de punere în executare.
O alt interpretare ar duce la un paradox funcțional care const în aceea c un drept stipulat în favoarea prții într-o hotrâre s nu poate fi concretizat în practic și, astfel, acest drept devine o obligație vid de conținut și se reduce la un "nudum jus".
În susținerea acestei argumentri, Curtea are în vedere și dispozițiile art.37 al.1 din Legea 202/2002, cu modificrile ulterioare, care prevd "(2) Dac nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de munca a persoanei pentru care instanta judectoreasc a decis ca i s-au modificat unilateral și nejustificat, de ctre angajator, relațiile sau condițiile de munc, angajatorul va plati angajatului o despgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat".
Chiar dac aceast lege vizez o situația particular, aceea a sancționrii discriminrii între sexe, sub aspectul posibilitții de reintegrare, poate fi avut în vedere, prin analogie, în susținerea raționamentelor anterioare.
În atare situație salariatului concediat fr respectarea procedurii legale i se cuvin despgubiri, în sensul art.78 din Codul muncii, din momentul lurii msurii de ctre angajtor și pân la data pronunțrii hotrârii judectorești.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1 prciv combinart cu art.312 pr.civ va admite recursul și va modifica în parte sentința recurat în sensul celor reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta I împotriva sentinței civile nr.632 din 10.04.2009 pronunțat de Tribunalul Iași, sentinț pe care o modific în parte, în sensul c:
Respinge cererea contestatoarei privind reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii.
Oblig intimata I s plteasc contestatoarei o despgubire egal cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetrii contractului de munc și pân la data pronunțrii prezentei decizii.
Menține restul dispozițiilor ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, azi,19.06.2009.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Ptr. Jud. în semneaz Cu opinie separat,
Președintele instanței
Grefier,
Ptr. grefier în
/ - -
09.07.2009, 2 ex
Tribunalul Iași:,
OPINIE SEPARAT
a judectorului - -
Contrar opiniei majoritare, consider c, în speț, se impunea respingerea recursului declarat de pârâta I și menținerea sentinței civile nr.632 din 10.04.2009 pronunțat de Tribunalul Iași ca fiind temeinic și legal.
Astfel, deși instanța de recursa reținut, la fel ca și prima instanț, c încetarea contractului individual de munc al contestatoarei, postul de "femeie de serviciu" la Ferma nr. 3 s-a fcut pe temeiul dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, având ca fundament hotrârea nr.14 din 17.12.2007, îns recurenta nu a dovedit c, la data de 31.12.2007, postul ocupat de intimat a fost desființat efectiv, deoarece prin Hotrârea nr. 14 din 17.12.2007 a Consiliului de Administrație de la SC I SA, s-a aprobat "sistarea activitții și trecerea în conservare a capacitților de producție, a mijloacelor fixe din cele trei sectoare, respectiv Ferma nr. 3, 5 și 7- 8", precum și "concedierea individual a unui numr de 20 salariați din cadrul Fermei nr.3, ca urmare a transformrilor tehnologice, a reorganizrii întregii activitți și ca urmare a desființrii unor locuri de munc", iar hotrârea nu vizeaz, în concret posturile ce sunt supuse desființrii, ci are un caracter general, menționându-se în conținutul acesteia doar hotrârea de a se dispune concedierea a 20 de salariați din cadrul Fermei nr. 3, crei activitate ar fi trebuit s fie sistat, în condițiile în care existau un post de șef de ferm, un post de contabil ferm, 2 posturi de tehnicieni zootehniști exploatare și 28 posturi de cresctori de psri, și singura organigram depus la dosar, ceputea fi avut în vedere de ctre angajator la momentul lurii msurii de concediereeste cea aprobat de din 19.03.2007, organigram în care Ferma nr. 3 nu apare ca desființat, în integralitate (În același sens, și în statul de funcții aprobat de din 19.03.2007 figureaz Ferma nr. 3 cu un numr total de 32 de salariați),a concluzionatîn mod greșit imposibilitatea reintegrrii contestatoarei, la momentul pronunțrii prezentei decizii, pe postul avut anterior concedierii, date fiind Hotrârea nr. 5 și Hotrârea nr. 6/14.11.2008 ale AIS. prin care activitatea la punctul de lucru Ferma nr. 3 fost sistat în integralitate.
Din înscrisurile depuse chiar de recurent rezult c sistarea activitții la punctul de lucru Ferma nr. 3, pân la accesarea fondurilor în vederea modernizrii, a fost aprobat abia prin Hotrârea nr. 6/14.11.2008 a de la I.
Aceasta a depus și un nou stat de funcțiuni aplicabil în cadrul SC I SA, în care nu este menționat și Ferma nr. 3, îns schema de funcționare a recurentei și numrul maxim de posturi au fost aprobate prin Hotrârea nr. 5 din 14.11.2008 a A de la I
Dat fiind faptul c cele dou hotrâri sunt ulterioare deciziei de concediere nr.293din 31.12.2007, iar art. 77 Codul muncii prevede c, în caz de conflict de munc, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt decât cele precizate în decizia de concediere, s-a reținut de ctre instanța de control judiciar c msura încetrii contractului de munc pe temeiul art.65 din Codul muncii se vdește a fi nelegal și prin urmare, în mod corect a fost sancționat de prima instanț.
Ori, ceea ce a fcut I și a reținut greșit - în opinia noastr - instanța de recurs, a fost tocmai faptul c recurenta a încercat s acopere nelegalitatea deciziei de concediere din 31.12.2007 prin acte întocmite ulterior. Este îns inadmisibil a se desființa un post care - așa cum se susține - era deja desființat pentru aceleași motive și a se invoca ulterior imposibilitatea reintegrrii, cu atât mai mult cu cât legalitatea desființrii fcea obiectul unui proces în justiție. Presupunând c lucrurile ar fi stat așa, angajatorul ar fi trebuit sa-și anuleze propria decizie de concediere și s emit o alta la momentul în care desființarea postului a devenit efectiv și a avut o cauz real și serioas. Astfel, ar fi existat posibilitatea și pentru angajat s conteste - iar pentru instanț s analizeze - legalitatea și temeinicia desființrii postului prin hotrârile AGA nr.5 și 6 din 14.11.2008.
Neprocedând așa, s-a adus atingere stabilitții raporturilor de munc ale salariatului, care, deși a dovedit nelegalitatea concedierii sale din 31.12.2007, nu a fost repus în situația anterioar emiterii actului de concediere, conform art.78 alin 2 din Codul muncii, respectiv nu și-a pstrat calitatea de salariat (cu toate drepturile adiacente, inclusiv vechime în munc ), ci a primit doar despgubirile bnești prevzute de art.78 alin.1 din Codul muncii.
Practic, instanța de recurs, fiind în imposibilitate s analizeze legalitatea și temeinicia desființrii postului prin hotrârile AGA nr.5 și 6 din 14.11.2008 - care nu fceau obiectul judecții de faț -, a examinatformalorganigrama aprobat prin Hotrârea nr. 5 din 14.11.2008 a A de la I, concluzionând c postul nu mai exist și nu mai este posibil reintegrarea salariatului. Astfel, s-a acordat posibilitatea angajatorului s acopere o desființare nelegal a unui post, fr posibilitatea cenzurrii legalitții și temeiniciei acestei noi desființri în instanț, cu atât mai mult cu cât motivele invocate erau tot cele care au existat la data primei desființri.
Pe de alt parte, dac a constatat desființarea postului Hotrârea nr. 5 din 14.11.2008 a A de la I, instanța de recurs nu ar mai fi trebuit s dispun acordarea despgubirilor pân la data pronunțrii hotrârii, 19.06.2009. Procedând altfel, instanța a recunoscut implicit nelegalitatea concedierii și dup data de 14.11.2008.
În consecinț, apreciez c, prin modul în care a acționat, angajatorul a înclcat principiul securitții raporturilor juridice și principiul legalitții, astfel încât se impunea și repunerea prților în situația anterioar emiterii actului de concediere nelegal, conform art.78 alin.2 din Codul muncii.
Ca atare, consider c se impunea respingerea recursului declarat de pârâta I și menținerea sentinței civile nr.632 din 10.04.2009 pronunțat de Tribunalul Iași ca fiind temeinic și legal.
JUDECTOR,
- -
Red./Tehnored.
10.07.2009 - 02 ex.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2948/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 199/2010. Curtea de... → |
|---|
