Contestație decizie de concediere. Decizia 1996/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

Secția Litigii de Muncă

și Asigurări Sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1996

Ședința publică din 8 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf

JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu

JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Primăria Comunei Biled împotriva Sentinței Civile nr. 1582/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat, precum și reclamantul intimat personal și asistat de avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei depune la dosar copia adresei nr. 6111/08.12.2008 prin care reclamantul a fost convocat în vederea cercetării disciplinare prealabile, copia Referatului conducătorului de muncă nr. 6359/18.12.2008, copia dispoziției nr. 336/19.12.2009 și copia Sentinței Civile nr. 1581/Pi din 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-.

Instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării sentinței civile recurate.

Reprezentantul recurentei învederează instanței că nu poate depune la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 500 lei, întrucât instituția pe care o reprezintă nu dispune de fondurile necesare pentru plata acestei sume.

Reclamantul intimat, prin apărător, solicită respingerea cererii de suspendare a executării, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de lege privind plata cauțiunii.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul instituției pârâte solicită admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Se arată că instanța de fond a motivat sentința civilă recurată în baza unor declarații de martori, or în litigiul pendinte nu au fost audiați martori, ceea ce echivalează cu o gravă eroare din partea tribunalului. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Reclamantul intimat, prin apărător, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, arătând că pe rolul Tribunalului Timiș au existat două cauze identice, respectiv litigiul de față și dosarul nr-, astfel încât s-a apreciat că nu mai este necesară audierea martorilor în prezentul dosar. Mai mult, motivarea sentinței civile recurate nu se bazează doar pe martori, ci și pe înscrisurile depuse în probațiune. Se mai susține că reclamantul nu s-a prezentat la locul de muncă și la convocarea efectuată de Primăria Biled, întrucât nu a fost primit și nu pentru că nu și-ar fi dorit să fie prezent. Se solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, în cuantum de 900 lei.

CURTEA,

Deliberând, constată următoarele:

Prin Sentința Civilă nr. 1582/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-,a fost admisă in parte contestația formulata de contestatorul, in contradictoriu cu parata Primăria Comunei Biled, și-n consecință a fost anulata dispoziția nr.336/19.12.2008, de desfacere a contractului individual de munca, emisa de către parata.

Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a dispus repunerea parților in situația anterioara desfacerii contractului individual de munca, in sensul reintegrării reclamantului pe același loc de munca, cu obligarea paratei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. A fost obligată parata la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.

In fine,au fost respinse pretențiile privind acordarea de daune morale.

Pentru a pronunța aceasta sentință,Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.268 alin.2 lit.c din muncii,sub sancțiunea nulității absolute decizia de desfacere a contractului individual de munca trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu, intre altele si motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile.

Din lecturarea deciziei de concediere nr.336/19.12.2008, a rezultat nerespectarea de către parata a acestei cerințe in emiterea deciziei de concediere disciplinara prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute.

Cu atât mai mult cu cat din probele administrate, cat si din declarațiile testimoniale ale martorilor audiați rezulta fara echivoc ca reclamantul s-a prezentat la locul de munca pentru a fi reîncadrat in funcția deținuta anterior dar primarul comunei Biled, nu i-a permis accesul in instituție.

A mai reținut instanța de fond că,din declarațiile martorilor ar mai rezulta ca acesta s-a prezentat la locul de munca, si la convocarea făcuta de către parata, dar acesta nu a fost audiat, pentru a-si prezenta apărările.

Privitor la daunele morale solicitate de contestator,acestea au fost privite ca neîntemeiate, pe considerentul că însăși anularea deciziei de concediere cu toate consecințele ce decurg reprezintă o reparație morală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta angajatoare Primăria Comunei Biled,recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.09.2009, solicitând admiterea căii de atac și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.

Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,Curtea constată că acestea s-au referit in esență la împrejurarea că in mod nereal prima instanță a reținut neîndeplinirea exigențelor ce țin de precizarea in decizia de concediere a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului invocate in cursul cercetării disciplinare prealabile, in contextul in care in Dispoziția nr. 336/2008 s-a precizat că angajatul nu s-a prezentat la cercetarea prealabilă,cu toate că a fost anunțat despre data,ora și locul unde aceasta avea să se desfășoare. În opinia recurentei,sunt incidente normele art. 267 alin.3 din Codul Muncii, potrivit cărora neprezentarea salariatului la convocarea făcută in condițiile legale fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea,fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Pe de altă parte,recurenta a mai precizat că sentința recurată este criticabilă și sub aspectul incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.7/pr. civ.,cu argumentul că proba testimonială la care face referire instanța de fond,in justificarea soluției pronunțate,nu a fost administrată in cursul procesului.

Poziția procesuală a reclamantului a fost formulată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 9-11,prin care acesta a solicitat respingerea recursului,cu motivarea că,pe de-o parte,recurenta a omis să precizeze că cercetarea disciplinară a reclamantului a inclus atât convocarea din 28.10.2008, cât și pe cea din 12.12.2008,situație in care pârâta avea obligația de a menționa acest aspect in dispoziția de concediere, la fel ca și apărările sale și motivul obiectiv pentru care nu a dat curs celei de-a doua convocări.

Pe de altă parte,dispoziția atacată a fost emisă de angajatoare in contextul in care reclamantul obținuse printr-o hotărâre judecătorească anterioară,obligarea unității să dispună reintegrarea sa pe post.

Printr-o cerere separată,înregistrată pe rolul acestei instanțe la 15.10.2009, uzând de facultatea recunoscută prin art.300 alin.3/pr.civ., recurenta a solicitat instanței de recurs să dispună suspendarea sentinței recurate până la soluționarea căii de atac,cu argumentul că plata către reclamant a despăgubirilor stabilite in sarcina sa ar perturba iremediabil activitatea unității administrativ teritoriale.

Asupra cererii de suspendare a executării silite,văzând că recurentei i s-a pus in vedere la termenul de judecată din 17.11.2009 să achite o cauțiune de 500 ron,stabilită după criteriile art. 403 alin.3 /pr.civ.,la care fac trimitere normele art. 300 alin.3 /pr.civ.,iar aceasta nu s-a conformat, precum și faptul că achitarea prealabilă a cauțiunii este o condiție necesară soluționării in fond a cererii de suspendare,așa cum rezultă din economia alin.1 al art. 403 din același cod, solicitarea in discuție urmează a fi respinsă,fără a mai fi cercetată in fond.

Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in primă instanță, cu aplicarea corespunzătoare a art. 312 alin.1,art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 7/pr.civ.,Curtea reține următoarele:

Intr-adevăr, anterior prezentului demers judiciar al reclamantului,intre părți a mai existat un litigiu similar,finalizat prin pronunțarea Sentinței Civile nr. 3747/PI /2008 a Tribunalului Timiș,rămasă irevocabilă, prin care a fost anulată Dispoziția de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr. 113/07.05.2008,precum și Dispoziția nr. 230/19.09.2008, de revocare a primea, privindu-l pe angajatul iar angajatoarea a fost obligată la reintegrarea reclamantului și plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat salariatul.

Cu aproximativ o lună înainte de soluționarea definitivă a primului litigiu,pârâta a emis o convocare la cercetare disciplinară prealabilă pentru data de 28.10.2008,reproșându-i contestatorului că a lipsit nemotivat de la serviciu 23 de zile ( fila 6 dosar fond). In procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării primei cercetări prealabile,s-a consemnat prezența reclamantului care a declarat că nu s-a prezentat la serviciu întrucât a așteptat rezultatul procesului in care a contestat prima decizie de concediere( fila 7 dosar fond).

După soluționare primului litigiu având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere, la aproximativ 15 zile și fără a-l notifica in prealabil despre intenția de executare a sentinței ce o obliga la reintegrare ( pentru că la dosar nu există o dovadă in acest sens), Primăria Comunei Biled emite o nouă convocare prin care fixează data de 12.12.2008,pentru desfășurarea unei noi cercetări disciplinare prealabile, pentru pretinse absențe nemotivate ale reclamantului in perioada 22.09.2008-28.11.2008.( fila 8 dosar fond).

Cu toate că, din probele administrate in primul ciclu procesual,a rezultat că reclamantul nu s-a prezentat la sediul unității la 12.12.2008, el a transmis Adresa nr. 29/2008,primită de pârâtă la 11.12 2008,conform confirmării de primire de la fila 20,prin care îi aduce la cunoștință că, in lipsa unei intenții de a executa Sentința Civilă nr. 3747/PI /20.11.2008 a Tribunalului Timiș privind reîncadrarea sa,efectuarea unei noi cercetări disciplinare este abuzivă.

Ori,așa stând lucrurile,Curtea observă că reaua credință a angajatoarei,constând in încercarea de a se sustrage obligațiilor dispuse prin Sentința Civilă nr. 3747/PI /20.11.2008 a Tribunalului Timiș și concedierea cu orice chip a reclamantului este evidentă. Ea rezultă cu certitudine și din împrejurarea că in convocarea din data de 05.12.2008,la fel ca și in decizia de concediere contestată in prezentul dosar i se impută angajatului absențe nemotivate din perioada 22.09.2008- 28.11.2008,in condițiile in care cel puțin până la 20.11.2008 părțile erau in litigiu,iar reclamantul a obținut o hotărâre judecătorească prin care au fost lipsite de efecte atât decizia de concediere din mai 2008,cât și cea din septembrie 2008,de revocare a concedierii. Absența de la serviciu in perioada menționată se datorează exclusiv pârâtei si constă in emiterea unor dispoziții constatate a fi nelegale.

Ca o consecință a celor mai sus reținute,Curtea apreciază că motivele pentru care reclamantul a refuzat să dea curs convocării din 05.12.2008 sunt perfect justificate,iar prevederile art. 267 alin.3 din Codul Muncii,invocate in susținerea recursului nu sunt incidente in cauză.

In afara unei conduite șicanatorii din partea pârâtei,nu există nici o rațiune pentru care salariatul să fi fost convocat de două ori in vederea cercetării disciplinare pentru aceeași faptă și,cu toate că cercetarea prealabilă din 28.10.2008 a avut loc,despre ea să nu se fi menționat in dispoziția de concediere.

Pentru argumentele de mai sus,Curtea conchide că in cazul particular in care pârâta a înțeles să declanșeze răspunderea disciplinară a angajatului,prima instanță a apreciat in mod corect că nu au fost respectate exigențele art. art.268 alin.2 lit.c din muncii.

In fine,cu toate că sunt reale criticile recurentei referitoare la inserarea unor considerente ce țin de aprecierea unor probe testimoniale neadministrate, acestea nu au avut un caracter determinant la pronunțarea soluției, astfel ca nu pot conduce la modificarea sentinței. constatată poate fi remediată in recurs,ca efect al substituirii parțiale a considerentelor hotărârii atacate.

Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept mai sus reținute, Curtea va face aplicarea art. 304 ind. 1 și art. 312 alin.1/pr.civ. sens in care va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei.

Ca o consecință firească a soluției pronunțate in recurs și respectând criteriul culpei procesuale la care se referă art. 274 /pr.civ.,recurenta va fi obligată la plata sumei de 900 lei cu titlul de cheltuieli de judecată avansate in recurs de către intimată, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de suspendare a executării sentinței atacate, formulată de recurenta Primăria Comunei Biled.

Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Comunei Biled împotriva Sentinței Civile nr. 1582/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.

Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 900 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. / 22.01.2010

Tehnored.//22.01. 2010/2 ex

Prima instanță: și

Tribunalul Timiș

Președinte:Aurelia Schnepf
Judecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu

← Contestație decizie de sancționare. Decizia 635/2009. Curtea...		Conflict de muncă. Decizia 2012/2009. Curtea de Apel Timisoara →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii: