Contestație decizie de sancționare. Decizia 635/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 635/R-CM
Ședința publică din 31 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1460/CM din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.10/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș și consilier juridic pentru intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, în baza împuternicirii de reprezentare juridică.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimată.
Reprezentanții părților, având cuvântul, arăt că nu mai au cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat pentru recurentul-contestator susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic pentru intimata Direcția Generală pentru Protecția Copilului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că a data de 01.10.2008 contestatorul a chemat în judecată pe intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie anulată dispoziția nr.1105/16.09.2008.
În motivarea contestației s-a arătat că din conținutul dispoziției nu au reieșit concret abaterile pentru care a fost sancționat.
În fapt, s-a făcut referire la răspunsurile date de acesta la întrebările adresate în timpul cercetării disciplinare.
Intimata cunoștea situația existentă în Complexul de Servicii pentru Copilul cu Dizabilități Câmpulung, în sensul că doi tineri erau folosiți de alți colegi, în afara orelor de program, la cerșit, iar tânărul menționat în dispoziție a plecat în familie la rugămintea mamei sale, cu bilet de voie pe toată perioada vacanței de vară, aspect de care contestatorul nu a avut cunoștință.
Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aas olicitat respingerea contestației ca neîntemeiată motivat de faptul că în urma unui control efectuat în cadrul instituției conduse de contestator, s-a întocmit un raport de constatare în care au fost consemnate deficiențele întâlnite în cadrul centrului, iar prin dispoziția nr.1035/02.09.2008 a directorului executiv a s-a constituit comisia pentru efectuarea anchetei administrative în vederea stabilirii situației de fapt din cadrul Câmpulung.
Cu această ocazie s-a constatat că există lacune în coordonarea activității acestui centru, motiv pentru care s-a propus sancționarea contestatorului conform art.264 lit.e Codul muncii, cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 3 luni cu 10%.
La aplicarea sancțiunii s-a avut în vedere faptul că acest contestator a mai fost sancționat în anul 2008 cu avertisment, ca urmare neregulilor constatate în cadrul centrului în urma unui control inopinat.
Prin sentința civilă nr.1460/CM/15.12.2008, Tribunalul Argeșa respins contestația.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin dispoziția nr.1005/16.09.2008 contestatorul a fost sancționat în baza de art.264 alin.1 lit.e Codul muncii cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 3 luni cu 10%, începând din data de 01.10.2008.
În raportul de constatare au fost consemnate deficiențele întâlnite în cadrul centrului, iar prin dispoziția nr.1035/02.09.2008 a directorului executiv a As -a constituit comisia pentru efectuarea anchetei administrative în vederea stabilirii situației de fapt din cadrul Câmpulung.
Cu această ocazie s-a constatat că există lacune în coordonarea activității acestui centru, situație de fapt arătată și în conținutul dispoziției de sancționare.
Susținerile contestatorului, în sensul că nu avea cunoștință de situația reală existentă în centrul pe care îl coordona au fost privite ca nefondate, atâta timp cât situația de fapt arătată în cuprinsul dispoziției de sancționare nu a fost infirmată de probele administrate în dosar.
În conformitate cu fișa postului, contestatorul avea atribuții de a conduce, coordona și verifica activitatea tuturor angajaților din centru, de a răspunde în fața reprezentanților A pentru întreaga activitate a unității și pentru administrarea acesteia, de a monitoriza și a analiza situația persoanelor din complex, respectând drepturile acestora, de a urmări și a răspunde în fața conducerii A de activitatea angajaților care vin în contact cu persoanele instituționalizate.
Comisia de anchetă constituită prin dispoziția directorului general al Aaa preciat că există lacune în coordonarea activității centrului condus de către contestator, iar consemnările acesteia reținute și în decizia de sancționare nu au fost infirmate de către contestator.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
Critica adusă dispoziției de sancționare disciplinară a constat în aceea că a lipsit din conținutul său descrierea abaterilor pentru care a fost sancționat.
Pentru această lacună partea a invocat nulitatea absolută a dispoziției, nulitate prevăzută de art.268 alin.2 lit.a, b și c din Codul muncii.
De altfel, susține recurentul-contestator, motivele de nulitate absolută invocate în contestație nu au fost examinate în considerentele sentinței.
Descrierea faptei, datei la care a fost săvârșită și a modalității în care au fost încălcate atribuțiile de serviciu sunt necesare pentru a se verifica temeinicia sancțiunii disciplinare.
Dispoziția nu cuprinde aceste elemente, aceasta menționează doar răspunsurile date în nota explicativă și atribuțiile enumerate în fișa postului.
Un alt motiv de nulitate absolută a dispoziției este neprecizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, încălcate de către contestator.
Dispoziția nu arată nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui sancționat.
- În subsidiar, recurentul-contestator formulează un alt motiv de recurs constând în pronunțarea unei hotărâri care nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
A se reține că susținerile contestatorului nu sunt fondate deoarece situația de fapt arătată în dispoziție nu a fost infirmată de probele administrate și că situația de fapt constă în existența unor lacune în coordonarea activității centrului, nu constituie o motivare a soluției date.
- În fine, se arată că hotărârea tribunalului este rezultatul greșitei aprecieri a probelor administrate.
În considerente se trimite la consemnările comisiei de anchetă, cu toate că o astfel de referire nu se regăsește în cuprinsul dispoziției de sancționare.
Nota de constatare nu are relevanță în cauză deoarece, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei trebuie să se facă în cuprinsul deciziei de sancționare.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6 și 7 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Dispoziția de sancționare disciplinară a fost întocmită în baza raportului nr. 12854/08.09.2008, la care face trimitere și pentru descrierea situației de fapt.
Aceasta înseamnă că raportul face parte integrantă din dispoziție.
Prin raport se reține în sarcina contestatorului că nu a vizat, nu a verificat planificările săptămânale conținând activitățile instructiv-educative, ceea ce demonstrează colaborarea defectuoasă dintre conducerea complexului și personalul de specialitate.
Aceeași colaborare defectuoasă se reține și în privința supravegherii copiilor/tinerilor prin aceea că personalul de specialitate nu a fost îndrumat să efectueze o verificare riguroasă la eliberarea biletelor de voie.
de domeniul și de activitatea concretă în care a fost constatată, colaborarea defectuoasă dintre conducerea complexului și personalul de specialitate poate fi privită ca o formulare generică.
În cazul de față însă lipsa de colaborare este explicitată pentru fiecare domeniu de activitate în sensul că nu s-au verificat planificările săptămânale și că nu au fost îndrumați supraveghetorii să examineze riguros eliberarea biletelor de voie.
Cercetarea comisiei de anchetă administrativă a vizat și vara anului 2008, față de care nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii disciplinare reglementat de dispozițiile art.268 alin.1 Codul muncii.
Rezultă prin urmare, așa cum s-a stabilit și prin sentință că nu operează sancțiunea nulității absolute, dispoziția cuprinzând descrierea faptei sancționate conform art. 268 alin.2 lit.a) Codul muncii.
S-a menționat în dispoziție că faptele constituie încălcări ale atribuțiilor din fișa postului constând în coordonarea și verificarea activității tuturor angajaților din centru, monitorizarea și analiza situației persoanelor din complex, astfel că s-a reținut corect îndeplinirea obligației prevăzute de dispozițiile art.268 alin.2 lit.b Codul muncii.
Deși a recunoscut că are obligația verificării planurilor săptămânale de activitate, în nota explicativă contestatorul arată cum se întocmesc aceste planuri, nu și motivele pentru care nu le-a verificat pe perioada vacanței de vară a anului 2008.
Practic partea nu a formulat apărări față de prima abatere, astfel că nici înlăturarea lor nu era necesară.
Contestatorul avea cunoștință, conform notei explicative, de faptul că anumiți copii din complex plecau la cerșit la insistența altor copii/tineri pentru ca aceștia din urmă să aibă bani pentru practicarea jocurilor de noroc alături de educatori din complex.
De asemenea, a aflat în ziua de 01.09.2008 că se eliberau frecvent bilete de voie pentru ca respectivii educatori să se eschiveze de la activitatea de supraveghere și educație.
A susținut conducătorul centrului că a avertizat și a sfătuit educatorii să supravegheze mai atent copiii și tinerii aflați în centru, să nu le mai elibereze bilete de voie cu ușurință. A constatat din nou absența pe timp de noapte a celor învoiți pe timpul zilei să meargă în oraș, a depistat completarea incorectă a registrului de învoiri cu privire la durata absenței permise, a aflat de fuga copiilor din centru.
Nu a arătat ce măsuri a dispus pentru înlăturarea deficiențelor care au făcut posibilă starea gravă de lucruri de la complex.
Cele afirmate de contestator în nota explicativă constituie recunoașterea deficiențelor în coordonare și monitorizarea activității centrului, nicidecum apărări față de care să se impună motivarea înlăturării lor.
Faptele au fost recunoscute iar dovezile contrare din care să rezulte instruirea educatorilor, eventual sancționarea acestora pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu cu scopul înlăturării stării de pericol cu privire la copiii și tinerii plecați din centru pentru a cerși sau a munci la alte persoane, unii dintre aceștia obligați spre a da colegilor bani în vederea practicării jocurilor de noroc, nu au fost propuse.
Contrar celor susținute în argumentarea ultimului motiv de recurs, dispoziția a avut în vedere mențiunile raportului comisiei de anchetă.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărâre cauzele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.1460/CM din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 17/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1996/2009. Curtea... → |
|---|
