Contestație decizie de concediere. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de SC SA împotriva sentinței civile nr. 913 din 18 VI 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind și SINDICATUL INDEPENDENT ÎNCREDEREA- PRIN PREȘEDINTE, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și, procuratorul intimatei. Lipsă reprezentantul intimatului Sindicatului Independent "Încrederea".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen de judecată.
Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și respingerea contestației. Consideră că au fost respectate dispozițiile legale la momentul concedierii contestatoarei. Postul nu mai există, modificarea schemei și organigramei a intervenit în noiembrie 2008. Atribuțiile de modificare a statelor de funcțiuni și organigramei societății revine Adunării Generale a Acționarilor care în noiembrie 2008 le-a aprobat.Ca urmare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Procuratorul intimatei precizează că la dosar s-au depus copii de pe statul de funcțiuni și de pe organigrama societății care au fost aprobate de Adunarea Generală a Acționarilor din 19 martie 2007. Aceste documente au fost valabile după data de 14 noiembrie 2008.Dacă recent, la 14 XI 2008 AGA a aprobat alte documente acestea încep să producă efecte juridice de la data validării lor dar nu retroactiv. Pentru perioada 19 martie 2007 - 14 noiembrie 2008 au fost valabile organigrama și statul de funcțiuni validate la 19 martie 2007, ceea ce înseamnă că după concedierea intimatei, la 31 decembrie 2007 recurenta nu a făcut dovada desființării efective a locurilor de muncă, potrivit organigramei în vigoare pe anul 2008. Situația a fost confirmată chiar de directorul general al societății care în răspunsul la interogatoriu a precizat că nu a desființat locuri de muncă. Solicită să se constate nulitatea deciziei de concediere, concedierea s-a făcut cu încălcarea art.166 și 175 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008 în sensul că organizația de sindicat din unitate nu a fost consultată cu privire la disponibilizarea salariaților.
De asemenea, din conținutul decizie de concediere lipsește atât mențiunea cu privire la data de desfacerii contractului individual de muncă, mențiunile referitoare la lista locurilor de muncă vacante în unitate și termenul în care salariata putea să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant. Solicită respingerea recursului ca nefundat, depune concluzii scrise.
În replică, avocat ține să precizeze că instanța a fost investită cu un recurs formulat de unitate iar prima instanță a admis contestația intimatei pe motive că nu s-a făcu dovada scoaterii locului de muncă.
Declarând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la nr. 560/99/05.08.2008, contestatoarea, cu domiciliul în sat, comuna a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr.296 din 31.12.2008 emisă de " I", solicitând anularea deciziei, reintegrarea in munca pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la concediere.
În motivarea contestației se arată ca aceasta decizie de desfacere a contractului individual de munca pentru motivele menționate in art. 65 din Codul muncii este netemeinica si nelegala, deoarece desființarea locului de munca nu a avut o cauza reala si serioasa, ci dimpotrivă, aceasta desființare este fictivă.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată. Se arată că la data de 31.12.2007 societatea, având in vedere procesul -verbal al Consiliului de Administrație precum si hotărârea nr. 14din 17.12.2007, a emis decizia nr. 296 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca al salariatei.
Precizează ca masurile dispuse au fost prezentate si sindicatului independent Încrederea al in cadrul ședinței Comitetului Director din data de 11.01.2008 la care au participat si reprezentanții. La data de 28.01.2008, in urma unei sesizări, Iaf ost supusa unui control din partea Inspectoratului Teritorial d e Munca I, insa nu s-a constatat încălcarea prevederilor Legii 53/2003.
Prin sentința civilă nr.913/18.06.2008, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatoarea, a anulat decizia de concediere nr.296/31.12.2007 emisă de " I ", a obligat intimata să o reintegreze pe contestatoare în funcția deținută anterior concedierii și să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 296 din 31.12.2007, " I " a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a transformărilor tehnologice, reorganizării întregii activități, precum si ca urmare a desființării locului de muncă.
S-au avut în vedere la emiterea deciziei dispozițiile art. 55 lit. c), art. 58, art. 65, art. 73 si următoarele Codul muncii, prevederile art. 43, 44 si următoarele din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2007/2008, statutul societății, regulamentul intern si Legea nr. 31/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Angajatorul nu a dovedit că desființarea locului de munca al contestatoarei este efectivă si ca postul nu se mai regăsește in organigrama societății ori in statul de funcții.
Deși acestuia îi revenea sarcina probei, potrivit disp. art. 287 Codul muncii, prima instanță a reținut că nu au fost depuse dovezi privind transformările tehnologice invocate în decizia contestată și în hotărârea nr. 14 din 17.12.2007 a Consiliului de administrație de la ( art.3).
Mai mult, s-a mai reținut că din decizia contestată nu rezultă data la care încetează contractul individual de muncă al contestatoarei și dacă salariata a beneficiat efectiv de preaviz. La art. 2 în decizia contestată, se menționează că durata preavizului este de 15 zile lucrătoare, fără a se preciza în ce perioadă contestatoarea a beneficiat de dreptul prevăzut de art. 73 din Codul muncii.
Pentru considerentele arătate, s-a reținut că acțiunea este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC I I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta susține, citând dispozițiile art. 75 Codul muncii, că în decizie este menționată durata preavizului, de 15 zile lucrătoare, și că aceasta produce efecte de la data comunicării. a primit decizia la data de 12.01.2008, dată de la care curge termenul de preaviz, astfel că, în perioada 12.01-1.02.2008 a beneficiat de toate drepturile cuvenite.
A mai susținut recurenta că măsurile dispuse au fost prezentate și Sindicatului Independent Încrederea, în cadrul ședinței Comitetului Director din 11.01.2008, la care au participat și reprezentanții.
În cadrul ședinței Consiliului de Administrație a fost prezentată situația economică, precum și transformările tehnologice ce vor avea loc în perioada următoare, în condițiile în care societatea se confruntă cu greutăți financiare importante.
Astfel, recurenta a arătat că rezultatele economice obținute trebuie privite prin prisma datoriilor pe care societatea le are la diverși parteneri contractuali, întrucât trebuie avut în vedere întregul activ și pasiv al societății.
Potrivit acestor situații, recurenta susține că desființarea locului de muncă a fost efectivă, având cauze reale și serioase.
Mai mult, s-a mai arătat că dispozițiile art. 65 Codul muncii oferă agenților economici posibilitatea de a-și organiza activitatea și de a dimensiona numărul de angajați potrivit nevoilor lor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art. 163 Cod proc. civilă, primind excepția de litispendență, Tribunalul Iașia trimis Curții de Apel contestația formulată de Sindicatul Independent "Încrederea" I, în numele și pentru, împotriva aceleiași decizii de concediere.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit deciziei nr. 296 din 31.12.2007, " I " a dispus concedierea contestatoarei, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, ca urmare a desființării locului său de muncă, în baza procesului- verbal din data de 07.12.2007 al Consiliului de administrație și hotărârii Consiliului de administrație nr.14/07.12.2007.
Astfel cum rezultă din contractul de muncă nr.115/31.01.2001 și din decizia contestată, intimata era salariata recurentei, în calitate de avicultor- crescător păsări-la Ferma nr.3 a societății.
Potrivit disp.art.65 din Codul muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin nr.OUG55/2006, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat,din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
În situația concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului angajatorul trebuie să probeze, potrivit disp.art. 287 și 65 alin.2 din Codul muncii că desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
În speță, se reține că, deși prin nota privind rezultatele economico- financiare la Ferma 3, cu situația centralizatoare a pierderilor totale din modulul de creștere a puilor de carne pe 11 luni ale anului 2007(fila nr.37 dosar de fond) și înscrisurile depuse la filele nr.29-31 privind discuțiile purtate în cadrul Comitetului director al societății la data de 11.01.2008 privind situația Fermei nr.3, angajatorul a dovedit că desființarea locului de muncă este reală și serioasă, acesta nu a reușit prin probele administrate în cauză să dovedească că suprimarea postului intimatei a fost efectivă.
Astfel, se reține că singura organigramă depusă la dosar ce putea fi avută în vedere de către angajator la momentul luării măsurii de concediere este cea depusă la fila nr.32 dosar de recurs, aprobată de din 19.03.2007, în care Ferma nr.3 a societății nu apare ca fiind desființată.
De asemenea, angajatorul nu a reușit să dovedească că statul de funcții depus la fila nr.33 dosar de recurs, aprobat de din 19.03.2007, care prevedea un număr de 28 de crescători de păsări în cadrul Fermei nr.3, ar fi suferit modificări anterior luării măsurii concedierii, prin suprimarea unor posturi, printre care și cel ocupat de către intimată.
Mai mult, se reține că angajatorul, abia prin înscrisurile depuse la filele nr.116-127 dosar recurs, respectiv hotărârea nr.5/14.11.2008 a, procesul-verbal de ședință din aceeași dată și hotărârea nr.6/14.11.2008, a dovedit aprobarea desființării Fermei nr.3 și modificarea organigramei și a statului de funcțiuni al societății în acest sens.
Pentru aceste considerente, având în vedere că nu s-a dovedit desființarea efectivă a locului de muncă al intimatei prin înscrisurile existente la data concedierii sale, se reține că în mod corect prima instanță a anulat decizia contestată în prezenta cauză.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, urmează să se respingă recursul formulat de SC I SA și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC I SA împotriva sentinței civile nr.913/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-26.01.2009;
Jud. fond- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
| ← Conflict de muncă. Decizia 1121/2008. Curtea de Apel Timisoara | Conflict de muncă. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
