Conflict de muncă. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 108
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - împotriva sentinței civile 1496 din 27.11.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind SC " " SA (fostă SC " " Bârlad.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -, lipsă fiind reprezentantul intimatei SC " " SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Recurenta - arată că intimata nu a depus întâmpinare și solicită acordarea de daune pentru amânarea judecății în temeiul art. 1083Cod procedură civilă. Precizează că nu are de formulat alte cereri.
Instanța arată recurentei - că prezenta cauză nu se va amâna și respinge cererea acesteia de acordare daune. Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurenta - solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea hotărârii primei instanțe ca netemeinică și legală în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă. Arată că instanța de fond nu a pus în discuție considerentele în baza căreia a respins acțiunea și că nu s-a respectat principiul contradictorialității. Consideră că hotărârea nu cuprinde temeiul pentru care a fost respinsă acțiunea, cererea fiind respinsă doar pe motivul că pârâta nu poate să fie obligată să emită o adeverință. Dar, conform Codului Muncii, angajatorul este obligat să elibereze adeverințe conform registrelor unității. Mai arată că nu se spune nicăieri că angajatul trebuie să mai fie activ pentru a i se putea elibera aceste adeverințe și că fișa postului este mai concisă și nu detaliază toate activitățile desfășurate. Precizează că a depus la dosar toate actele și că instanța de fond s-a pronunțat asupra dreptului de a profesa și nu dacă a profesat activitatea. A propus mai multe interogatorii cu o singură întrebare, dar prima instanța nu a ajutat-o și nu a pus în vedere societății să spună cine a ținut auditul.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr- și ulterior, urmare a declinării de competență, pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, reclamanta solicitat obligarea pârâtei Bârlad să-i elibereze o caracterizare și un document care să ateste activitatea desfășurată, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 5 Codul muncii.
Pe parcursul procesului a mai solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 20.000 și a daunelor materiale în sumă de 5.000 lei, prin aplicarea dispozițiilor art. 108 ind. 5 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că cele două documente îi sunt necesare angajării pe un post similar, iar carnetul de muncă nu-i poate conferi aceste dovezi, aflându-se ca probă într-un proces civil și penal cu pârâta.
A mai arătat reclamanta că, la solicitarea sa, pârâta i- eliberat doar o adeverință privind vechimea în muncă, nu și celelalte elemente prevăzute de art. 34 alin. 5 Codul muncii, astfel producându-i-se prejudicii materiale și morale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Bârlad (fostă Bârlad) a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, considerând că și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 34 alin. 5 Codul muncii, având în vedere că la data încheieri raporturilor de muncă cu reclamanta, respectiv 05.06.2006, aceasta primit:
- adeverință cu vechimea în muncă înregistrată sub nr. 1070/05.06.2008;
- adeverință cu contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj înregistrată sub nr. 1058/02.06.2008;
- carnetul de muncă, în original, în care este înregistrată perioada lucrată în cadrul societății;
- nota de lichidare înregistrată sub nr. 1891/05.06.2008, în cuprinsul căreia au fost trecute toate actele înmânate salariatei și pentru care aceasta a semnat de primire.
Prin sentința civilă nr. 1496/27 noiembrie 2008, Tribunalul Vaslui respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Bârlad (fostă A Bârlad) ca neîntemeiată, precum și restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata societății pârâte în perioada 08 septembrie 2003 - 05 iunie 2006, îndeplinind funcția de Responsabil managementul calității, respectiv Reprezentant managementul calității.
Art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, prevedere în vigoare, dispune:
"(1) Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta."
Referitor la eliberarea actului prevăzut de articolul 34 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, instanța a reținut că, la data încetării contractului de muncă dintre părțile litigiului, actul pe care era dator să-l elibereze angajatorul era carnetul de muncă.
După cum rezultă din nota de lichidare (filele 12 - 13), carnetul de muncă a fost predat reclamantei, iar aceasta a depus o copie după file din acest document (filele 113 - 116 din dosar).
Atribuțiile ce trebuiau îndeplinite de reclamantă se regăsesc în fișa postului, act care a fost emis în data de 01 octombrie 2003 (filele 51 - 53), modificată în 01 iunie 2004 (filele 54 - 56), respectiv 13 martie 2006 (59 - 62). În esență, în pofida modificării denumirii funcției, sarcinile au rămas aceleași.
În sarcinile stipulate în fișa postului nu se regăsește cea de auditor intern, ci doar cea de elaborare a programelor anuale de audit intern (punctul 3.5 din fișa postului, în toate cele trei variante). De altfel, din lucrările dosarului nici nu rezultă că reclamanta avea calificarea de auditor. Mai mult, la fila 18 din documentația privind standardul de calitate IS 9001 (fila 104 din dosar) se prevede la punctul 8.2.2 auditorul nu își poate audita propria activitate, întrucât astfel nu se va asigura obiectivitatea procesului de audit. Ori, în conformitate cu prevederile art. 8.2.2 (secțiune ce reglementează domeniul auditului intern) din de management al calității se stipulează că auditul intern determină dacă sistemul de management al calității este implementat. Ori de implementarea sistemului de management al calității se ocupa reclamanta, după cum rezultă din fișa postului.
Procedura generală de audituri interne (fila 106 din dosar) este redactată de către reclamantă, care are ca atribuții planificarea și organizarea auditurilor interne și întocmește planul anual de audit (pct. 5.4 - fila 107 din dosar), iar efectuarea auditului cade în sarcina auditorului șef (pct. 5.5.2 - fila 107).
Instanța a reținut că nici afirmațiile privind exercitarea funcției de operator calculator nu pot fi primite. Cu toate că reclamanta a urmat un astfel de curs, activitatea desfășurată de aceasta nu era specifică acestei ocupații. După cum rezultă din fișa postului, cunoștințe minime de operare pe computer, referitoare la redactarea de texte în aplicația erau doar o condiție pentru desfășurarea activității de Responsabil MQ.
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că pretențiile reclamantei prin care solicită instanței a obliga pârâta de a elibera un act prin care se constata că a efectuat activitatea de auditor, respectiv operator calculator sunt neîntemeiate.
Eliberarea unei caracterizări nu este o obligație a angajatorului sau un drept corelativ al fostului angajat. Eliberarea unei caracterizări sau conținutul acesteia este o opțiune a angajatorului, fără a fi o obligație legală.
Cu privire la eroarea materială referitoare la data angajării strecurată în cuprinsul adeverinței privind vechimea în muncă, aceasta poate fi remediată printr-o cerere adresată emitentului sau printr-o acțiune având acest obiect. Este de remarcat că nu există nici o dovadă că pretinsele cereri manuscrise adresate SC "" SA Bârlad, aflate în original la filele 3 - 6 din dosarul Judecătoriei Bârlad, au fost și trimise acestei societăți. După cum se poate observa, nu există nici un număr de înregistrare, rezoluție, dovadă a trimiterii unei corespondențe prin poștă.
Nereținându-se în sarcina pârâtei o faptă culpabilă cauzatoare de prejudiciu sau o neexecutare culpabilă a contractului de muncă, a fost respins și capătul de cerere privind acordarea sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea și sancționare unei pretinse fapte contravenționale de către instanța de judecată (fila 27), instanța a respins- întrucât, chiar și din cuprinsul nr.OG 2/2001 invocate de reclamantă, rezultă că nu cad în sarcina instanței aceste atribuții.
Instanța a respins și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri în temeiul art. 108 indice 3 Cod procedură civilă, întrucât la termenul stabilit de către instanță pârâta a depus și duplicate după înscrisurile depuse, îndeplinind obligația prevăzută de art. 108 indice 1 pct. 2 lit. e Cod procedură civilă.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră recurenta că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, întrucât nu a pus în discuția părților considerentele în baza cărora i-a respins cererea și a aplicat greșit prevederile art. 34 alin. 5 Codul muncii.
Mai arată recurenta că în mod greșit a constatat prima instanță că nu poate fi obligată pârâta să elibereze un act prin care să se constate efectuarea activității de auditor intern, respectiv operator pe calculator.
Astfel, în fișele postului este stipulat că efectuat audituri în societatea - pârâtă, fiind și singurul auditor intern calificat. În acest sens dovadă sunt și adeverințele de auditor intern, certificatul de auditor intern, certificatul de operator pe calculator, diploma de inginer, sentința civilă nr. 1860/2007 Judecătoriei Bârlad și decizia civilă 36/R/2008 a Tribunalului Vaslui.
De asemenea, arată recurenta, din fișa postului rezultă că trebuia să aibă cunoștințe în domeniul managementului calității, auditului intern și operării pe calculator, iar activitatea de management și de auditor se desfășoară numai pe calculator.
Se mai susține că instanța a reținut greșit motivul pentru care a solicitat eliberarea actului în temeiul art. 34 alin. 5 din Codul muncii. Acest document nu a fost solicitat pentru că nu i-a fost eliberat carnetul de muncă la concediere, ci pentru că societatea nu i-a recunoscut activitatea efectuată pe perioada executării contractului.
Mai arată recurenta că instanța de fond nu i-a solicitat dovada trimiterii cererilor pentru emiterea caracterizării și a documentului privind activitatea desfășurată, iar societatea nu a contestat această împrejurare iar eroarea materială din adeverința privind vechimea în muncă se impunea a fi corectată, deoarece într-un proces separat s-ar putea ridica excepția tardivității. Instanța de judecată interpretând în mod greșit probele depuse la dosar și care nu au fost supuse dezbaterilor în ședință publică a concluzionat că societatea pârâtă nu i-a adus nici un prejudiciu. Drepturile contractuale se referă la acordarea tuturor drepturilor stipulate în contractele încheiate la nivel individual, colectiv și național și legislației muncii. Nerecunoașterea unei activități pe care un angajat a desfășurat-o pe perioada executării contractului de muncă, mai ales într-un domeniu nou, poate atrage neremunerarea acelei activități și implicit ascunderea adevăratului proprietar al dreptului intelectual ce emană din dezvoltarea acestei activități. De altfel, instanța de judecată, analizând lipsa de interes în judecată al societății pârâte ar fi trebuit să privească cu suspiciune declarațiile acesteia și să purceadă la a solicita în mod explicit să demonstreze cine a efectuat auditul intern din această societate.
Nerespectarea art. 34 alin 5 Codul muncii se pedepsește contravențional iar instanța de judecată, constatând nerespectarea acestui articol de lege, este obligată să anunțe agentul constatator, care în acest caz sunt inspectorii de muncă ai, care sunt în măsură să încheie procesul verbal de contravenție potrivit OG 2/2001.
Cât privește cererea de daune în temeiul art. 108 ind. 3 Cod procedură civilă, susține recurenta că această cerere are la bază neefectuarea de către pârâtă a actelor de procedură la termenele impuse de instanță, lipsa dovezilor în dublu exemplar, atașarea dovezilor la concluziile scrise, iar această situație i-a adus prejudicii întrucât a trebuit să studieze concluziile și probele în arhivă pentru a-și face apărări și astfel s-a determinat amânarea judecății.
În consecință, solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului a depus înscrisuri.
Intimata nu formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, dar în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Ori, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze o caracterizare și un document care să ateste activitatea desfășurată, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 5 Codul muncii.
Art. 34 alin. 5 Codul muncii dispune: "La solicitarea salariatului, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate".
Ori, în speță, pârâta - ce a avut calitatea de angajator reclamantei - a eliberat acesteia adeverința nr. 1070/5.06.2006, ce atestă doar vechimea în muncă, de 20 ani, 8 luni și 4 zile.
Se impune, așadar, ca în temeiul dispozițiilor legale enunțate, pârâta - intimată să elibereze reclamantei - recurente un document care să ateste activitatea desfășurată de aceasta, vechimea în meserie și în specialitate.
În mod greșit instanța de fond procedat la analizarea sarcinilor stipulate în fișa postului, concluzionând că reclamanta nu avea calificarea de auditor, iar activitatea desfășurată de aceasta nu este specifică funcției de operator pe calculator, întrucât, raportat la obiectul acțiunii, trebuia, în primul rând, să verifice dacă angajatorul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în textul de lege indicat ca și temei de drept al cererii.
Ori, în condițiile în care angajatorul nu a eliberat fostei salariate documentele solicitate în baza art. 34 alin. 5 Codul muncii (aspect necontestat de pârâtă), instanța nu era îndreptățită să verifice dacă reclamanta desfășurat sau nu activitățile de auditor ori operator pe calculator.
Cât privește eliberarea unei caracterizări, aceasta, într-adevăr, nu reprezintă o obligație a angajatorului, întocmirea, forma și conținutul acesteia fiind la latitudinea sa.
Ca atare, în mod corect a fost respinsă cererea reclamantei privind eliberarea unei caracterizări.
Eroarea materială din cuprinsul adeverinței privind vechimea în muncă nu a făcut obiectul cauzei, ci a fost invocată prin concluziile la fond, astfel încât nici nu se impunea a fi analizată de prima instanță.
Constatarea contravenției prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. b din Codul muncii nu este în atribuția instanței de judecată, ci a inspectorilor de muncă, potrivit alin. 2 al art. 276 Codul muncii, care pot aplica și sancțiunile prevăzute de lege la sesizarea persoanei interesate.
Ca urmare, în mod corect a fost respinsă această cerere formulată de reclamantă prin memoriul de la fila 27 dosar fond.
Daunele morale solicitate de reclamantă nu pot fi acordate, reținându-se că aceasta nu a motivat ori dovedit prejudiciul moral produs prin neeliberarea documentului prev. de art. 34 alin. 5 Codul muncii.
Art. 108 ind. 5 Cod procedură civilă invocat de reclamanta - recurentă în acordarea daunelor materiale în valoare de 5000 lei RON se referă la posibilitatea celui obligat la amendă sau despăgubiri de a formula cerere de reexaminare a încheierii emise în condițiile art. 108 ind. 4 Cod procedură civilă.
Reclamanta a dorit să invoce, probabil, dispozițiile art. 108 ind. 3 Cod procedură civilă, care prevăd posibilitatea instanței de a obliga, la cererea părții interesate, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin arătarea de către cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării prin una dintre faptele prevăzute în art. 108 ind. 1 sau 108 ind. 2 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a reținut în mod corect, însă, că prevederile art. 108 ind. 3 Cod procedură civilă nu pot fi aplicate, deoarece pârâta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 108 ind. 1 pct. 2 lit. e Cod procedură civilă la termenul stabilit în acest sens.
Mai mult, nu există dovezi privind prejudiciul cauzat prin amânarea judecății cauzei de la 6 noiembrie 2008 la 20 noiembrie 2008 pentru comunicarea duplicatului actelor depuse de pârâtă.
Față de toate aceste considerente, constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă și art. 34 alin. 5 Codul muncii, Curtea de Apel va admite recursul reclamantei și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va admite în parte acțiunea formulată, urmând a obliga pârâta să elibereze reclamantei un documente care să ateste activitatea desfășurată de aceasta, vechimea în meserie și în specialitate.
Va respinge cererea reclamantei privind eliberarea de către pârâtă a unei caracterizări.
Va menține dispozițiile sentinței recurate privind respingerea celorlalte pretenții, respectiv a cererilor privind plata daunelor morale și aplicarea dispozițiilor art. 108 ind. 5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1496/27 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Bârlad (fostă Bârlad).
Obligă pârâta să elibereze reclamantei un document care să ateste activitatea desfășurată de aceasta, vechimea în meserie și în specialitate.
Respinge cererea reclamantei privind eliberarea de către pârâtă a unei caracterizări.
Menține dispozițiile sentinței recurate privind respingerea celorlalte pretenții, respectiv a cererilor privind plata daunelor morale și aplicarea dispozițiilor art. 108 ind. 5 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
08.03.2009 - 02 ex.
Tribunalul Vaslui: -
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 236/2009. Curtea de... → |
|---|
