Contestație decizie de concediere. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2/R/11.01.2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata - - B, cu sediul în B, str. C-tin nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 758/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în conflictul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatorul -, domiciliat în B,-, bloc 31,. 57, jud. B, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE DE CONCEDIERE" împotriva deciziei numărul 22/15.05.2009 emisă de societatea recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la primul termen de judecată în recurs, legal motivată și este scutită de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivele de recurs intimatul-contestator a depus întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare; totodată, intimatul a depus o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă; recurenta-intimată a solicitat apelarea cauzei după ora 10:00 motivat de faptul că reprezentantul legal se deplasează și în altă localitate, după care:
Față de cererea societății recurente - - B dispune apelarea cauzei după ora 10:00.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns: pentru recurenta-intimată - - B consilier juridic -, lipsă fiind intimatul-contestator -.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: procedura este legal îndeplinită cu părțile din cauza dedusă judecății, cererea fiind la primul termen de judecată în recurs, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru iar intimatul-contestator, prin cererea depusă la dosar, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea înmânează duplicatul întâmpinării depus de intimatul reprezentantului recurentei.
Reprezentantul societății recurente învederează instanței că a luat cunoștință de apărările contestatorului formulate prin întâmpinare, nu mai are cereri sau chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat solicitând cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul legal al societății recurente solicită admiterea recursului pentru motivele descrise în cerere, apreciind nelegală și netemeinică sentința recurată care a constatat nulă decizia de concediere, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului cauzei.
Apreciază că decizia de concediere emisă de societate respectă prevederile Codului muncii nefiind lovită de nulitate iar procesul-verbal atașat deciziei cuprinde elementele ce au stat la baza emiterii actului și face parte integrantă din decizia contestată. Instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile Codului muncii în sensul că procesul-verbal nu face parte din decizia contestată mai ales că în acest înscris se precizau detaliat toate aspectele care au concurat la emiterea deciziei. Aspectul că decizia a fost întocmită structurat a reprezentat o măsură luată de conducerea unității pentru o mai bună operativitate, contractul de muncă nefiind desfăcut de către societate în mod abuziv, faptele salariatului rezultând din actul final întocmit cu ocazia cercetării disciplinare, respectiv procesul-verbal.
Pentru motivele prezentate pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului și judecarea fondului la instanța competentă - Tribunalul Brăila.
Curtea, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 1863/113/28.05.2009 contestatorul - a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 22/15.05.2009 emisă de intimata - - B solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcția avută anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor bănești de care a fost lipsit, indexate și reactualizate, până la data reintegrării în funcție iar intimata să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat în esență că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, prevederile legale care au fost încălcate de contestator și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. În drept au fost invocate prevederile art. 74, art. 78, art. 268 Codul muncii și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 03.07.2009 intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. Dispozițiile art. 268 alin. 2 Codul muncii au fost respectate de către intimată astfel: fapta care a constituit abatere disciplinară este descrisă în mod amănunțit într-un proces-verbal care face parte integranta din decizia contestată; sunt precizate în mod clar prevederile încălcate de către contestator; considerentele pentru care nu s-au reținut apărările contestatorului de asemenea descrise cu lux de amănunte în acest proces-verbal, parte integrantă din decizia de sancționare; temeiul de drept, termenul în care decizia poate fi contestată și instanța competentă au fost menționate. În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
În cauză a fost administrată proba cu acte.
Prin Sentința Civilă nr. 758/19.10.2009 Tribunalul Brăilaa admis contestația și a constatat nulitatea absoluta a Deciziei nr. 22/15.05.2009 emisă de intimata - -
A dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior și a obligat-o pe intimată să plătească contestatorului drepturile salariale indexate și reactualizate cuvenite până la data reintegrării.
A obligat-o pe intimată să-i plătească contestatorului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 22/15.05.2009 emisă de către intimata - - Baf ost sancționat contestatorul - în conformitate cu prevederile art. 264 lit. f Codul muncii, în sensul că s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în baza art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003 începând cu data de 25.05.2009 (fila 5 dosar).
Art. 268 alin. 2 Codul muncii prevede că "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată."
Așa cum se observă decizia contestată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 268 alin. 2 lit. a, b și c Codul muncii.
Faptul că aceste mențiuni ar fi cuprinse într-un proces-verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare a faptelor (filele 16-17 dosar), care conform susținerilor intimatei ar face parte integrantă din decizia de sancționare, nu are relevanță în cauză. Astfel, conform art. 268 alin. 2 Codul muncii, aceste mențiuni trebuie să fie cuprinse în decizia de sancționare iar nu într-un alt act, semnat doar de către intimată care, conform voinței acesteia, ar face parte integrantă din decizie, peste cuprinsul dispozițiilor legale. De asemenea, aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 77 Codul muncii conform căruia "În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere", cu alte cuvinte în fața instanței angajatorul nu se poate prevala decât de motivele precizate în decizie iar nu și în alte acte sau procese-verbale.
Față de cele reținute mai sus instanța a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 22/15.05.2009 emisă de intimata - -
În conformitate cu art. 78 Codul muncii instanța a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținuta anterior și a obligat-o pe intimată să plătească contestatorului drepturile salariale indexate și reactualizate cuvenite până la data reintegrării.
În conformitate cu art. 274 Cod procedura civilă a obligat-o pe intimată la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat) întrucât este în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că prin dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii legiuitorul a vrut să sancționeze aplicarea de către angajator în mod abuziv a sancțiunilor. Faptul că decizia de sancționare are o "anexă" sau că procesul-verbal de cercetare disciplinară este o "prelungire a deciziei de sancționare" nu este sancționat de lege. Prin acest proces-verbal este descrisă cu lux de amănunte fapta pentru care a fost sancționat salariatul.
Nulitatea absolută este sancțiunea care se aplică pentru nerespectarea unei norme imperative care ocrotește un interes general, obștesc. Consideră că nu există nici o normă care să interzică "construirea" unei decizii de sancționare din două părți, iar salariatului nu i s-a adus nici o vătămare, întrucât decizia i-a fost comunicată împreună cu procesul-verbal.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brăila.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că decizia contestata nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 268 alin. 2 lit. a, b și c din Codul muncii, nefiind suficientă trimiterea la procesul-verbal de cercetare disciplinară, chiar dacă se menționează că acesta "face parte integrantă din decizie".
Mai mult, chiar dacă raționamentul recurentei ar fi acceptat, din procesul-verbal de cercetare disciplinară rezultă doar descrierea faptei, nu și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, având în vedere că decizia contestată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 268 din Codul muncii, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată - - B, cu sediul în B, str. C-tin nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 758/19.10.2009 a Tribunalului Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 3: Alina Savin |
Grefier, |
: - -/26.01.2010
: 4 ex.//16 Februarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 2 ex.//18.02.2010
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 86/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 733/2008. Curtea... → |
|---|
