Contestație decizie de sancționare. Decizia 733/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 733/
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.4/18.04.2008 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină în dosar nr.02//2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2008, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2008, apoi pentru astăzi 19 iunie 2008.
CURT E A
Asupra recursului de față:
Constată că prin hotărârea nr. 4/18.04.2008, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România a fost respinsă contestația formulată de Justiției, împotriva Hotărârii nr. 1/06.02.2008 pronunțată în Dosarul nr. 1/2008 de către Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară promovată de Justiției împotriva executorului judecătoresc din circumscripția Judecătoriei Brașov.
A fost dispusă menținerea Hotărârii nr. 1/06.02.2008, pronunțată în Dosarul nr. 1/2008 de către Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca fiind temeinică și legală.
Pentru a pronunța această hotărâre, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România a reținut următoarele:
Prin Actul de promovare a acțiunii disciplinare înregistrat sub nr. 92923/1308/09.11.2007, Justiției a sesizat Consiliul de Disciplină al J- A B în legătură cu săvârșirea de către executorul judecătoresc a abaterii prevăzută de art.44 lit. e din Legea 188/2000, privind executorii judecătorești, modificată și completată, ca urmare a plângerii formulate împotriva executorului judecătoresc în cauză.
Astfel, referitor la plângerea formulată împotriva executorului judecătoresc Justiției a constatat următoarele aspecte: că executorul judecătoresc manifestă întârziere și neglijență în efectuarea lucrărilor și să se dispună aplicarea unei sancțiuni prevăzute de art. 46 din Legea nr. 188/2000, modificată și completată.
Pentru aceste considerente, Justiției consideră că executorul judecătoresc se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 44 lit. e din Legea nr. 188/2000 privind executorul judecătorești, modificată și completată.
Cu ocazia soluționării acțiunii disciplinare în fața Consiliului de Disciplină executorul judecătoresc a susținut că: în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 44 lit. e, respectiv neglijență și întârziere în efectuarea lucrărilor.
Nu este susținută de dovezi, nici afirmația din cadrul acțiunii disciplinare, cum că prin întârzierea în efectuarea lucrărilor, respectiv a actelor de executare silită, respectiv a actelor de executare silită, s-ar fi dat posibilitatea debitorului să-și creeze sau să-și provoace insolvabilitatea. Pentru aceasta, ar fi trebuit să se facă dovezi în sensul că la momentul declanșării executării silite, debitorul ar fi fost solvabil, iar ulterior, acesta a devenit insolvabil. De altfel, creditorul, același în cele patru dosare execuționale ( fie în nume propriu, fie ca și reprezentant), nu a indicat nici o clipă bunuri urmăribile ale debitorilor săi, ci s-a limitat în a formula cereri de stăruință în executarea silită, cu atât mai mult cu cât datorită profesiei sale, aceea de avocat, se presupune că cunoștea mai bine decât creditorii obișnuiți, obligațiile ce-i reveneau, în calitatea de creditor. Pe de altă parte, creditorul cunoștea că toți cei patru debitori ai săi sunt insolvabili și cu atât mai mult, demersul său de a face reclamanții împotriva executorului judecătoresc, pentru abateri disciplinare, se constituie într-un abuz.
Față de aceste aspecte prin Hotărârea nr. 1/06.02.2008 Consiliul de Disciplină a respins acțiunea disciplinară, iar în temeiul art. 74 alin. 2 din nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii 188/200 privind executorii judecătorești, a dispus închiderea dosarului.
Împotriva acestei hotărâri la data de 05.03.2008 Justiției a formulat contestație, în contradictoriu cu executorul judecătoresc, din circumscripția Judecătoriei Brașov, aceasta fiind înregistrată la. sub nr. 18/13.03.2008.
Analizând actele Dosarului nr. 02//2008 Comisia Superioară de Disciplină a constatat următoarele:
Astfel, cu atât mai mult legea sancționează, nu îi îngăduie și nu îi tolerează creditorului pasivitatea și lipsa de diligență în faza procesuală a executării silite, altfel ar rămâne fără conținut voința legiuitorului și nu s-ar justifica însăși existența instituției juridice a perimării executării silite, reglementată prin art. 389 Cod procedură civilă, acre sancționează pasivitatea creditorului în general, fără ai permite pe cale de excepție, a se prevala de prevederile art. 415 Cod procedură civilă, ci numai de motive ce țin exclusiv de suspendarea executării.Practic, așa cum s-a motivat hotărârea atacată, prin emiterea succesivă și periodică a somațiilor, executorul nu numai că nu a adus prejudicii creditorului, ci a realizat conservarea drepturilor acestuia, prin întreruperea curgerii perimării, respectiv prin amânarea constatării imposibilității executării, fapt ce profită exclusiv creditorului.
Cu referire la învinuirea constând în neîntocmirea proceselor verbale cu privire la plăți parțiale efectuate din debit, s-a considerat că din economia art. 388 Cod procedură civilă nu rezultă o asemenea obligație în sarcina executorului decât în cazul efectuării unor acte de executare și nu atunci când debitorul efectuează o plată parțială, caz în care considerăm că este corectă și adecvată, în aceeași măsură ca și încheierea unui proces verbal, emiterea doar a unei chitanțe din chitanțierul de debite.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen Justiției, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate de Justiției împotriva admiterii contestației formulate de Justiției împotriva Hotărârii nr. 1/2008 și aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art 46 din Legea 188/2000, executorului judecătoresc.
1. Recurentul arată că au fost interpretate greșit prevederile art. 415 Cod procedură civilă care instituie regula potrivit căreia executarea nu poate fi condiționată de prezența creditorului. Astfel interpretarea Comisiei Superioare de Disciplină a dispozițiilor art. 415 Cod procedură civilă în sensul că se impune ca la executare să participe obligatoriu creditorul, este nelegală.
2. Se reține că prin hotărârea atacată se încalcă jurisprudența, care sancționează tergiversarea executării silite considerând-o o încălcare a prevederilor art. 6 din convenție.
3. Arată că somarea repetată a debitorului pe parcursul unor ani, putea să-i determine pe aceștia să înstrăineze sau să-și sustragă în alt mod bunurile de la executarea silită.
Analizând recursul promovat de recurentul Justiției în temeiul art. 45 alin. 5 din legea 188/2000, Curtea constată că nu este fondat.
Într-adevăr dispozițiile art. 415 Cod procedură civilă au fost interpretate greșit. Prezența creditorului la lucrarea urmăririi fiind lăsată la latitudinea acestuia, nefiind o obligație.
Este adevărat și că executorul judecătoresc în dosarele execuționale 3/2007, 48/2007, 189/2007, 19/2007, a întocmit numeroase somații către debitori, în baza titlurilor executorii, însă apărarea executorului dată la " procedura prealabilă"a cercetării disciplinare și nici atitudinea creditorului în decursul executării silite.
analiza înscrisurilor depuse în dosarele execuționale anexate se poate desprinde cu ușurință că creditorul a îngăduit emiterea unor somații repetate către debitorii săi, beneficiind în mod indirect de conservarea dreptului de executare silită care a continuat să curgă, prin întreruperea perimării, respectiv prin amânarea imposibilității executării ( art. 4052Cod procedură civilă).
Pasivitatea creditorului la care se raportează soluția Comisiei Superioare de Disciplină este confirmată, de exemplu prin însăși cererea de executare silită formulată de creditor cu privire la titlul executoriu. Sentința penală 171/25.05.2001a Tribunalului Brașov, definitivă în 14.09.2001, cerere înregistrată la executorul judecătoresc în 13.07.2004 ( dosar 494/2004), cu puțin timp înainte de prescrierea dreptului de executare silită, în tot acest timp creditorul neîndeplinind nicio formalitate de executare voluntară și silită a dispozițiilor titlului executoriu, sumele din titlul executoriu acumulând dobânzi și reactualizări, mărindu-se astfel creanța creditorului.
De altfel, în toate dosarele execuționale se constată că cererile de stăruință a executării silite formulate de creditor se limitează doar la aplicarea art. 3712alin. 3 Cod procedură civilă, respectiv la calcularea debitului actualizat cu rata inflației, fără a fi respectate și dispozițiile art. 3716alin 1 Cod procedură civilă care prevăd obligația creditorului de a se indica bunuri ce pot fi urmărite potrivit legii.
repetate au întrerupt astfel prescripția dreptului de executare silită. Executorul și-a construit apărarea arătând că starea de insolvabilitate a debitorilor o cunoștea încă de la începutul executării în fiecare dosar, însă la insistențele creditorului nu a întocmit un proces verbal în acest sens. Este adevărat că nu există nicio recunoaștere a creditorului asupra acestui aspect, însă, din înscrisurile depuse în dosarele execuționale, rezultă că după emiterea câtorva somații, executorul judecătoresc emitea înștiințări către cabinetul avocatului creditor pentru a se prezenta la sediul biroului executorului judecătoresc pentru relații (ex. 30 dosar execuțional 189/2007, ex- 67, 79, 86 dosar execuțional 530/2002), iar la aceste invitații, creditorul răspundea cu aceleași cereri de executare prin care solicita continuarea executării, reactualizându-și debitul, refuzând comunicarea cu executorul.
Prin urmare, atâta timp cât comportamentul executorului a fost stimulat de atitudinea creditorului nu poate fi probată o culpă executivă a executorului în îndeplinirea actelor de executare silită și prin urmare nu poate fi reținută răspunderea disciplinară a executorului în baza art 44 lit. d din Legea 188/2000.
Nu au fost constatate nici acte de dispoziție prin care debitorii și-ar fi mărit starea de insolvabilitate în cursul executării. Aceste acte juridice, în măsura existenței ar fi fost anulabile printr- acțiune pauliană, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Nu poate fi vorba de o încălcare a prevederilor art. 6 din CEDO în speță.
Într-adevăr practica Curții Europene a Drepturilor Omului consideră că dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție, însă încălcările dreptului prevăzut de art. 6 din Convenție se apreciază în funcție de particularitatea fiecărui caz în parte. Deciziile Curții invocate ca jurisprudență nu se pretează și situației de fapt deduse prezentei judecăți.
Însăși Curtea a considerat că dreptul de acces la justiție nu este absolut și că reclamă o reglementare din partea statului, care are o marjă de apreciere.
Numai dacă limitele impuse restrâng accesul petentului într-o asemenea manieră încât aduc atingere chiar substanței dreptului, se poate reține o încălcare a cerințelor Convenției.
Dacă există un raport nefavorabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu se poate reține o încălcare a art. 6 din Convenție.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluțiile de practică CEDO invocate de recurent nu se aplică speței de față.
Față de toate aceste argumente, instanța va respinge recursul formulat și va menține hotărârea nr. 4/2008 din cadrul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul Justiției împotriva hotărârii nr. 4/18.04.2008 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a B pe acre o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, Ptr. - aflată în concediu legal, semnează, Vicepreședinte Instanță | Judecător, - - |
Grefier șef secție
-
red AP 7.07.2008
Dact AG 8.07.2008/ 2 ex
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 610/2008. Curtea... → |
|---|
