Contestație decizie de concediere. Decizia 2005/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8284/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2005/
Ședința din ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
***************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr.1325 din data de 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2008/C/2008), în contradictoriu cu intimatul-contestator G.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-intimată, prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-contestator a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 30.03.2009, după care,
Curtea constată că întâmpinarea a fost transmisă la dosar, prin fax, la data de 26.03.2009, precum și un exemplar prin Registratură. Cum la dosar nu se mai găsește un exemplar pentru comunicare părții adverse, președintele completului comunică un exemplar al întâmpinării recurentei-intimate, prin consilier juridic.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-intimată, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului.
Susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că actele medicale, pe baza cărora intimatul-contestator a beneficiat de concedii medicale, nu au fost atacate sau contestate, ca fiind false, deși unitatea a dovedit că a sesizat Casa de Asigurări de Sănătate C, pentru a se pronunța asupra legalității concediilor medicale și a confirmat, în scris, că intimatul-contestator a beneficiat de două certificate medicale, acordate în mod eronat.
Arată că pentru acest motiv a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contactului de muncă al salariatului.
În al doilea rând, mai critică hotărârea fondului și pentru motivul că prima instanță a reținut, în mod nejustificat, că salariatul concediat nu ar fi acționat cu vinovăție în săvârșirea abaterii disciplinare. Ori, arată recurenta, la audierea în cadrul cercetării disciplinare, salariatul nu a declarat nimic în legătură cu starea sa de sănătate.
Invocând cel de-al treilea motiv de recurs, recurenta-intimată susține că hotărârea atacată este contradictorie, sens în care precizează că necompletarea, de către medic, a tuturor rubricilor formularului de concediu medical, atrage doar neplata indemnizației de asigurări sociale de sănătate, ci nu și anularea certificatelor de concediu medical.
În temeiul dispozițiile art.150 din Codul d e procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1325 din data de 24.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis contestația formulată de contestatorul G împotriva deciziei nr171 din data de 24.06.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
A anulat decizia contestată.
A dispus reintegrarea contestatorului pe aceeași funcție si in același loc de munca din cadrul intimatei.
A obligat intimata la plata către reclamant a unei indemnizații egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelate drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul pe perioada concedierii nelegale pana la efectiva reintegrare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr.171/24.06.2008, reclamantului i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, reținându-se în sarcina sa faptul ca a absentat in mod repetat de la serviciu producând grave disfunctionalitati in desfășurarea activității paratei, precum si faptul ca a cunoscut nelegalitatea celor doua concedii medicale, respectiv, certificatul de concediu medical seria - nr.- si -, care justifica perioada de absenta de la serviciu si a uzat de certificate medicale false pentru a acoperi absentele de la serviciu din luna mai 2008.
Cu ocazia cercetării disciplinare prealabile reclamantul a arătat ca in datele de 21.05.2008 si 22.05.2008 s-a aflat in concediu medical, iar in datele de 19.05.2008 si 20.05.2008 s-a aflat la serviciu, aspect probat de foaia de parcurs nr. -.
Ca urmare a extinderii cercetării disciplinare pentru intreaga luna mai 2008 dispusa de către conducătorul instituției prin rezoluție scrisa, s-a relevat faptul ca in luna mai 2008 reclamantul a mai beneficiat de certificate de concediu medical, sens in care, in temeiul dispozițiilor art. 51 din OUG nr. 158/2005 modificata, s-a solicitat Casei de Asigurări de Sănătate C de către parata verificarea modului de acordare si de eliberare a celor doua certificate de concediu medical, respectiv, certificatul de concediu medical seria - nr.- si certificatul de concediu medical seria - nr. -.
Prin adresa nr. 8289/06.06.2008, Casa de Asigurări de Sănătate a comunicat paratei rezultatele verificărilor certificatelor de concediul medical eliberate pentru reclamant si a arata ca acestea prezintă grave disfunctionalitati ale modului de acordare si inscrisptionare, drept pentru care poate afirma ca aceste certificate sunt acordate in mod eronat, corespondenta ce a format convingerea paratei potrivit căreia cele doua certificate de concediu medical sunt nelegale.
Tribunalul nu poate retine susținerile paratei in sensul ca certificatele de concediu medical prezentate de reclamant pentru intreaga perioada care i se imputa a fi absentată sunt emise nelegal, intrucat aceste acte medicale nu au fost atacate sau contestate ca fiind false, facand dovada pana la proba contrara a celor menținute in cuprinsul lor sau pana la proba contrara.
Nu prezintă relevanta in cauza împrejurarea ca medicul prescriptor a eliberat certificatele de concediu medical cu nerespectare actelor normative in vigoare, câtă vreme nu s-a dovedit ca certificatele medicale eliberate de acesta au fost atacate in condițiile legale, respectiv au fost anulate.
Concedierea disciplinara dispusa ca urmare a efectuării cercetării
disciplinare prealabile, potrivit art. 63 alin. 1 si art. 267 din Codul Muncii
presupune întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii disciplinare,
inclusiv vinovăția in oricare din formele sale. Ori, in cauza de față, simpla
susținere a paratei potrivit căreia reclamantul cunoștea nelegalitatea celor două concedii medicale, neprobate, nu este de natura sa atragă răspunderea disciplinară acestuia.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.4 din Ordinul nr.233/125 din 14 martie 2006, pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical și a instrucțiunilor privind utilizarea și modul de completare a certificatelor de concediu instrucțiunilor privind utilizarea și modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizații asiguraților din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, medicul care eliberează certificatul de concediu medical este responsabil de realitatea datelor înscrise în rubricile completate, iar necompletarea rubricilor conform instrucțiunilor și/sau completarea eronată a acestora atrag neplata indemnizației de asigurări sociale de sănătate, si nu anularea certificatelor de concediu medical.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că în mod greșit instanța a apreciat că actele medicale pe baza cărora intimatul reclamant a beneficiat de concedii med ca e nu au fost atacate sau contestate ca fiind false deoarece, în opinia noastră, sesizarea prevăzută de art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 339/2006, nu este altceva decât o cale de atac împotriva certificatelor de concediu medical pusă de legiuitor la dispoziția angajatorului. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, noi am urmat această cale de atac iar Casa de Asigurări de Sănătate C (instituția abilitată prin lege să se pronunțe asupra legalității concediilor medicale) ne-a comunicat în scris că intimatul reclamant a beneficiat de două certificate medicale acordate în mod eronat Mai mult decât atât, tribunalul nu precizează, în motivarea hotărârii sale, care sunt textele de lege pe baza cărora cele două concedii medicale puteau fi atacate sau contestate ca fiind false; mai exact, instanța de fond nu arată ce texte de lege am încălcat noi când, pe baza adresei nr. 8289/06.06.2008 a Casei de Asigurări de Sănătate C, am considerat ca fiind false cele două certificate de concediu medical de care intimatul reclamant a beneficiat în luna mai 2008.
Arată că o altă greșeală săvârșită de instanța de fond constă în aprecierea potrivit căreia intimatul reclamant nu ar fi acționat cu vinovăție în săvârșirea abaterii disciplinare. Din adresa Casei de Asigurări de Sănătate C, menționată mai sus, rezultă că în luna mai 2008 intimatul reclamant nu a fost niciodată bolnav sau în incapacitate de muncă; pe cale de consecință, susține recurenta, știa foarte bine că respectivele certificate medicale nu atestă adevărata sa stare de sănătate, uzând de ele pentru a-și motiva absențele de la serviciu.
Consideră că motivarea instanței din aliniatul 2 al paginii 6, din hotărârea atacată, este contradictorie, întrucât nici un text de lege nu prevede că necompletarea, de către medic, a tuturor rubricilor formularului de concediu medical, atrage doar neplata indemnizației de asigurări sociale de sănătate, ci nu și anularea certificatelor de concediu medical.
În motivarea, îndrept, a cererii de recurs, invocă dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-contestator G solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta C nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299 Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea are în vedere dispozițiile Codului muncii adoptat prin Legea nr.53/2003, care reprezintă legea-cadru ce reglementează inițierea, executarea și încetarea raporturilor juridice de muncă, precum și procedura de soluționare a conflictelor de muncă.
Astfel, în ceea ce privește răspunderea disciplinară a salariatului, Codul Muncii reglementează strict și limitativ, prin norme legale imperative, cazurile și procedura aplicării sancțiunii disciplinare, precum și cerințele obligatorii de formă și de fond ale deciziei de sancționare - actul juridic în care se materializează măsura decisă de către angajator.
Orice încălcare a acestor dispoziții legale imperative este sancționată cu nulitatea actului (deciziei, dispoziției etc.) de sancționare, legiuitorul utilizând chiar sintagma"nulitatea absolută",pentru a înlătura orice dubiu asupra felului nulității ce intervine.
Nu trebuie ca toate cerințele legale obligatorii să fie încălcate, ci este suficient ca numai una dintre acestea să nu fie respectată, ca actul de sancționare să fie nul. Aceasta întrucât legiuitorul a dorit să ofere o protecție suplimentară salariatului, împotriva sancționării abuzive.
În speță, prima instanță a anulat decizia nr.171/24.06.2008 (aflată la filele 6 - 8 dosar fond), emisă de recurenta C, prin care i s-a aplicat salariatului intimat-contestator G sancțiunea disciplinară cea mai drastică, aceea a concedierii disciplinare, conform dispozițiilor art.264 alin.1 lit. f din Codul Muncii.
Curtea apreciază că angajatorul, căreia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiilor art.287 din Codul Muncii, nu a făcut dovada că salariatul ar fi săvârșit abaterea reținută în sarcina sa și anume, că acesta ar fi lipsit nemotivat de la locul de muncă vreme de 8 zile.
Astfel, Curtea apreciază că în mod justificat Tribunalul a înlăturat susținerile pârâtei, în sensul că certificatele de concediu medical prezentate de reclamant, pentru întreaga perioadă care i se impută a fi absentat, sunt emise nelegal. Câtă vreme aceste acte medicale nu au fost atacate sau contestate ca fiind false, ele fac dovada, până la proba contrară, a celor menționate în cuprinsul lor.
Așadar, așa cum a reținut și prima instanță, nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că medicul prescriptor a eliberat certificatele de concediu medical cu nerespectare actelor normative în vigoare, câtă vreme nu s-a dovedit că certificatele medicale eliberate de acesta ar fi fost atacate în condițiile prevăzute de lege și, respectiv, că ar fi fost anulate.
Concedierea disciplinară, fiind o sancțiune extremă, poate fi dispusă doar după efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în condițiile dispozițiilor art.63 alin.1 și art.267 din Codul Muncii.
Aceasta presupune întrunirea tuturor elementelor constitutive ale răspunderii disciplinare, inclusiv vinovăția salariatului, în oricare dintre formele sale, ceea ce nu se regăsește în cauza dedusă judecății, unde nu există decât simplele susțineri ale recurentei-intimate DGFP C, potrivit cărora intimatul-contestator ar fi cunoscut despre nelegalitatea celor două certificate de concediu medicale, ce nu erau aprobate. Ori, aceste susțineri ale recurentei apar ca nefondate, câtă vreme nu se sprijină pe materialul probator administrat în cauză, ele nefiind de natura a atrage răspunderea disciplinară a salariatului.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că decizia de concediere disciplinară este netemeinică, astfel că în mod corect a fost anulată de către instanța de fond.
Este adevărat că aceasta întrunește cerințele de legalitate, în ceea ce privește forma și cuprinsul ei, dar abaterea reținută în sarcina salariatului concediat nu există și, de asemenea, nu există nici vinovăția acestuia.
În sprijinul celor de mai sus, Curtea care în vedere dispozițiile art.263 Codului muncii, potrivit cărora:
"(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2)Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat,prin care acestaa încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncăsau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.".
Față de cele de mai sus, criticile recurentei-pârâte apar ca fiind fondate, astfel că vor fi primite ca atare.
Ca urmare, sancțiunea disciplinară aplicată salariatului intimat-reclamant nu subzistă,fapt pentru care concedierea disciplinară a acestuia este nelegală.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr.1325 din data de 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2008/C/2008), în contradictoriu cu intimatul-contestator G.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 30.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 738/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5140/2009. Curtea... → |
|---|
