Contestație decizie de concediere. Decizia 201/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 201/
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1445/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2008, când părțile au lipsit, iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.1445/2007 Tribunalul Covasna a dispus următoarele:
A admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta in contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A obligat pârâta sa plătească reclamantei suma de 450 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite acesteia pentru perioada 16.10.2007-15.11.2007.
A respins restul pretențiilor reclamantei.
Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această ședință instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata la societatea parata ca si redactor, pe o perioada nedeterminata, având un salariu de baza brut in cuantum de 450 Ron (a se vedea in acest sens contractul individual de munca depus in copie la fila 29 din dosar).
Prin decizia nr 3/24.09.2007 emisa de parata s-a dispus încetarea contractului de munca al reclamantei începând cu data de 16.10.2007, ca urmare a desființării postului de secretar de redacție ocupat de salariat.
Apoi, prin dispoziția nr 4/14.11.2007, societatea parata a revocat actul anterior emis de desfacere a contractului de munca al reclamantei. Așa fiind, raportul de munca al părții reclamante (angajat) cu societatea parata (angajator) continua sa existe intre părți si sa-si producă efectele.
Prin urmare, câtă vreme reclamanta este încă angajata societății parate, aceasta poate efectua cele șase zile de concediu ramase pana in prezent neefectuate, compensarea in bani a celor sase zile putând opera conform art 141 alin 4 din Codul muncii numai in cazul încetării contractului individual de muncă.
De asemenea, reclamantei nu-i poate fi acordata contravaloarea celor cinci zile lucrătoare (diferența pana la 20 termenului de preaviz) atâta timp cat actul de încetare a raportului de munca(in mod accesoriu toate prevederile din acel act inclusiv cea referitoare la termenul de preaviz) a fost revocat.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata salariilor compensatorii apare de asemenea, ca fiind neîntemeiată deoarece aceste sume se pot acorda conform art 78 alin 1 din CCM la nivel național numai la încetarea contractului individual de munca.
In ceea ce privește insa pretenția având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 16.10.2007-15.11.2007 aceasta este întemeiata.
Astfel, conform prevederilor art 163 alin 1 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Înscrisul depus de societatea pârâta la dosar, înscris constând in chitanța de depunere a mandatului poștal (450 lei) nu este de natura a proba efectuarea plății, ci doar expedierea către reclamanta a respectivei sume; partea reclamanta susținând ca până la data pronunțării prezentei sentințe nu a încasat salariul restant.
Pentru ca pârâta sa fie eliberată de obligația sa de plata a salariului pe care îl datorează reclamantei, societatea trebuia sa urmeze procedura "ofertei de plata" reglementata de prevederile art 586-590 cod civil urmata de "consemnațiune" in situația in care creditorul obligației de plata (in speță reclamanta) ar fi refuzat primirea sumei.
Pretenția ce are ca obiect plata daunelor morale in valoare de 10000 lei a fost respinsa de asemenea de către instanța deoarece reclamanta nu a probat existenta cumulativa a condițiilor prevăzute de art 998-999 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a societății pârâte.
Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat recurs în termen.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru următoarele:
- în mod greșit soluționat instanța de fond cererea privitoare la nulitatea absolută a deciziei de concediere. Angajatorul nu respectat dispozițiile art.64 Codul muncii, respectiv nu i-a oferit un alt loc de muncă.
- s-a apreciat greșit că în cauză și-a produs efecte decizia de revocare a deciziei de concediere contestată.
- luând act de revocarea deciziei de concediere, s-a respins capătul de cerere privind compensarea în bani a celor 6 zile de concediu de odihnă neefectuate, contravaloarea celor 5 zile lucrătoare, plata salariilor compensatorii în cuantum de 5.000 lei.
În cauză a formulat întâmpinare SC SRL susținând respingerea recursului.
Analizând motivele de recurs, instanța constată că nu sunt fondate.
Măsura revocării deciziei de concediere este la latitudinea angajatorului și apare de regulă în cazul în care angajatorul care a hotărât concedierea ar constata ca urmare a unei sesizări din proprie inițiativă netemeinicia sau nelegalitatea măsurii luate. Au astfel posibilitatea să revină asupra acesteia.
În consecință, în mod corect nu se mai poate analiza legalitatea deciziei de concediere, de către instanță, aceasta fiind revocată de însuși emitentul ei. Prin urmare este reactivat raportul de muncă dintre părți și pentru aceste considerente în mod corect nu a acordat contravaloarea preavizului instanței de fond.
În legătură cu pretențiile constând în plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea a 6 zile concediu de odihnă și contravaloarea a 5 zile lucrătoare și a salariilor compensatorii în cuantum de 5000 lei, soluția instanței este corectă.
Cu mandatul poștal 4045 s-a achitat în 29.11.2007 recurentei suma de 450 lei reprezentând salarii restante aferente perioadei 16.10.2007-15.11.2007 (până la data revocării deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Tot prin mandat poștal 91/16.01.2008 s-a achitat recurentei suma de 152 lei reprezentând indemnizația pentru 6 zile concediu de odihnă așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în recurs de SC SRL cât și din adeverința nr.66/30.01.2008 emisă de B C și depună în probațiune în recurs.
În ceea ce privește plata sumei de 5000 Ron instanța de fond în mod corect a reținut că nu poate fi acordată recurentei care, după revocarea deciziei de concediere a fost convocată la locul de muncă pentru reluarea activității până la expirarea noului termen de preaviz care a expirat la 17.12.2007 (conform convocării nr.83/18.12.2007), după pronunțarea sentinței instanței de fond.
Prin urmare, la data cererii de chemare în judecată, și implicit la data pronunțării sentinței instanței de fond, raporturile de muncă dintre părți nu au încetat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că sentința de fond este legală și temeinică și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul promovat și va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatoarea împotriva sentinței civile 1445/2007 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 26 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/17.03.2008
Dact: MD/18.03.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1284/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
