Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.202/
Ședința publică din 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata SC. G cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1765 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în G,-, - 5,. 7, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul - contestator asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pentru recurenta - intimată consilier juridic în baza împuternicirii pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat;
Apărătorul intimatului - contestator depune la dosar copie de pe decizia nr. 626 din 25.02.2008 prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului în activitate. Nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul recurentei nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei arată că s-a dispus reintegrarea contestatorului în activitate motivat de faptul că hotărârea instanței este executorie. Articolul 35 din prevede sancționarea cu desfacerea contractului individual de muncă în situația în care salariatul se prezintă sub influența băuturilor alcoolice. Nu are relevanță faptul că acesta a venit doar să înmâneze cheile colegilor săi. Pentru motivele invocate pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului și menținerea deciziei de sancționare.
Apărătorul intimatului - contestator solicită respingerea recursului. Contestatorul în acea zi era liber și s-a prezentat pentru a preda cheile colegilor săi. De reținut faptul că lucrează la această societate de 17 ani, timp în care nu a avut nici o abatere. Solicită menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei arată că intimatul cunoștea faptul că în cazul în care se prezintă în unitate în stare de ebrietate este sancționat. Putea să-și aștepte colegul în afara perimetrului societății.
Contestatorul precizează că era liber în acea zi și a mers în secție pentru a p+reda cheile colegului său. erau în salopetă, dulapul fiind închis. Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat sub nr.6836/121/20.02.2008 la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 6836/121/12.10.2007, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC. G SA (fosta SC G SA), anularea deciziei de concediere nr. 2457/15.09.2007, reintegrarea pe postul avut anterior concedierii, plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost sancționat disciplinar in temeiul art.61 lit.a din Codul muncii deoarece in data de 06.08.2007 s-ar fi prezentat la serviciu sub influenta băuturilor alcoolice.
Învederează că în ziua respectiva in jurul orelor 22 fost găsit in incinta unității intimate sub influența alcoolului, deși era liber având o cerere de învoire făcută încă din cursul dimineții.
A învederat că s-a prezentat la serviciu deoarece trebuia sa înmâneze niște chei unui coleg de serviciu.
A depus la dosar o serie de acte si înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul că în data de 06.08.2007 contestatorul a fost găsit în incinta unității intimate sub influenta băuturilor alcoolice.
A mai arătat că analizând evenimentele comisia de cercetare aaî naintat Direcției de Personal din cadrul intimatei rezultatul cercetărilor si propunerea de sancționare a contestatorului, constatându-se că a încălcat disp.art.35 alin.5 lit.a, art.37 alin.1 lit.m din Regulamentul Intern, precum si ale art.118 alin.2 lit.v din Contractul Colectiv de munca 2007-2008, potrivit cărora sancțiunile disciplinare se aplică și pentru descoperirea în perimetrul unității a oricărui salariat sub influența băuturilor alcoolice.
Astfel intimata consideră că fapta contestatorului este una foarte, având în vedere că prin aceasta s-ar fi putut periclita sănătatea, viața sa și a colegilor săi, precum si integritatea utilajelor si bunul mers al desfășurării activității, vinovăția a fost recunoscuta de către contestator cu ocazia cercetării și în cuprinsul acțiunii, iar apărările contestatorului referitoare la faptul că se afla în incinta societății în afara orelor de program, având pentru acea zi cerere de învoire au fost înlăturate deoarece este interzisă prezența în cadrul unității sub influența alcoolului.
A depus la dosar in susținere o serie de acte si înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1765/26.11.2007 Tribunalul Galația admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata. G SA.
A dispus anularea deciziei nr.2457/2007 emisă de intimată, reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale de la momentul desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata către contestator la plata sumei de 1000 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost sancționat disciplinar in temeiul art.61 lit.a din Codul muncii deoarece în data de 06.08.2007 s-ar fi prezentat la serviciu sub influenta băuturilor alcoolice.
Instanța reține că în data de 06.08.2007 contestatorul figura ca fiind liber iar pentru data de 07.08.2007 era învoit, motiv pentru care nu se poate reține că fapta sa s-ar fi petrecut în timpul programului de serviciu.
Este adevărat ca potrivit art.35.alin.5 si 37 alin.1 lit.m din Regulamentul Intern se interzice si se sancționează descoperirea in perimetrul unității a oricărui salariat sub influenta băuturilor alcoolice, dar având in vedere faptul ca prezenta contestatorului era necesara la serviciu in vederea înmânării unor chei colegilor instanța constata ca nu se poate retine legătura dintre fapta sa si munca desfășurata de către acesta in condițiile in care acesta era liber in momentul depistării sub influenta alcoolului.
Instanța va reține că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare, i se aplică o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
Concedierea disciplinară poate să intervină, conform art. 61 lit. a, în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
În prezenta cauză, intimata a reținut eronat în sarcina contestatorului faptul că s-a prezentat la serviciu sub influenta băuturilor alcoolice deoarece prezenta sa la serviciu nu s-a datorat in vederea exercitării sarcinilor de serviciu ci pentru a preda niște chei colegilor de serviciu.
În temeiul disp. Art. 78 din Codul muncii, va obliga intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de la data concedierii, până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflație.
Văzând disp. art. 274.pr.civ. va obliga intimata să plătească contestatorului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente instanța urmează a admite contestația formulată de contestatorul, va dispune anularea deciziei nr.2457/2007 emisă de intimată, reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale de la momentul desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, va obliga intimata către contestator la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata G SA considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat recurenta că hotărârea cuprinde motive contradictorii, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, invocând ca motiv de recurs art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În al doilea rând a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, deși instanța reține în mod corect în considerentele hotărârii că intimatul contestator a fost sancționat prin Decizia nr. 2457/15.09.2007 pentru încălcarea prevederilor art. 35 al. 5 din Regulamentul Intern al societății, aceasta a admis contestația formulată interpretând greșit actul dedus judecății.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma cri9ticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că recursul este fondat dar pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă instanței de fond că hotărârea cuprinde motive contradictorii, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, apreciem că nu este întemeiată.
Potrivit art. 261 al.1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Asemenea dispoziții instituie pentru instanță obligația de a se referi în motivare la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins cererile părților.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, într-un cuvânt trebuie să aibă putere de convingere și să ofere o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunțată în dispozitiv.
Instanța reține că hotărârea recurată întrunește elementele prev. de art. 261 Cod procedură civilă și cuprinde, de asemenea, motivele de fapt și de drept avute în vedere de către prima instanță la pronunțarea soluției.
Motivarea este clară, nu este contradictorie și arată fără nici un echivoc motivele pentru care s-a apreciat că este întemeiată contestația formulată de .
Susținerea recurentei că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, apreciem că este întemeiată.
Așa cum rezultă din decizia de sancționare contestată, fapta reținută în sarcina contestatorului a fost depistarea acestuia în incinta G SA sub influența băuturilor alcoolice astfel cum a fost constatat prin testarea sa cu aparatul de determinare a alcoolemiei care a indicat o concentrație de 1,470/00vapori de alcool în aerul expirat și nu pentru prezența la serviciu sub influența băuturilor alcoolice cum greșit a reținut instanța de fond.
Însă, potrivit art.35 al 5 din constituie abatere disciplinară venirea la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, a substanțelor halucinogene și a drogurilor și descoperirea în perimetrul unității a oricărui salariat sub influența băuturilor alcoolice.
Intimatul contestator a fost găsit și sancționat tocmai pentru încălcarea acestei ultime teze din articolul menționat din, respectiv descoperirea contestatorului de către Comisia de Sănătate și Securitate în Muncă, în incinta societății, sub influența băuturilor alcoolice.
Apărările contestatorului referitoare la faptul că se afla în incinta societății în afara orelor de program, având pentru acea zi (6.08.2007) o cerere de învoire nu sunt întemeiate, întrucât simpla prezență în perimetrul societății sub influența băuturilor alcoolice este interzisă prin dispozițiile menționate mai sus.
De altfel, pentru preda cheile colegilor de schimb intimatul - contestator ar fi putut să-i întâlnească pe aceștia înainte de ora de începere a programului normal de lucru și în afara societății pentru a nu se expune la aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Este evident faptul că abaterea disciplinară este în legătură cu munca întrucât așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, contestatorul a intrat în unitate sub influența băuturilor alcoolice pentru predarea unor chei unor colegi, în vederea desfășurării normale a muncii.
Odată stabilită vinovăția intimatului contestator, instanța de recurs urmează a analiza dacă s-a individualizat corect sancțiunea aplicată aceea de desfacere a contractului de muncă, raportat la gravitatea faptelor săvârșite.
Raportat la disp. art. 266 din Codul Muncii, angajatorul are la îndemână următoarele criterii legale: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
în sensul că trebuie avute în vedere, la individualizarea aplicării unei sancțiuni disciplinare, toate criteriile legale și toate împrejurările, nu numai unele dintre ele.
Scopul aplicării unei sancțiuni disciplinare este de a asigura realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii.
Apreciem că nivelul vinovăției reprezintă un element principal care trebuie avut în vedere la aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
În speța de față, putem reține că, deși contestatorul a fost descoperit în perimetrul societății sub influența băuturilor alcoolice totuși această faptă nu a avut consecințe grave, nefiind perturbată activitatea societății.
La aprecierea sancțiunii ce se aplică trebuie analizat gradul de vinovăție raportat strict la fapta săvârșită.
Sancțiunea desfacerii contractului de muncă este o pedeapsă ce se aplică în cazul unei încălcări grave a legislației și normelor de disciplină a muncii și nu apreciem că este justificată în cazul de față, având în vedere lipsa unei consecințe grave și împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Față de criteriile legale prev. de art. 266 Codul muncii apreciem ca fiind justificată înlocuirea sancțiunii desfacerii contractului de muncă prev. de art. 264 al. 1 lit. f cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, prev. de art. 264 al. 1 lit.d din Codul muncii.
Instanța în baza rolului său activ, poate dispune înlocuirea unei sancțiuni aplicată de angajator cu o altă sancțiune pe care o consideră justificată pentru a nu lăsa nesancționată o faptă a cărei existență a fost demonstrată, decizia de sancționare neputând fi anulată, așa cum greșit a procedat instanța de fond.
În urma înlocuirii sancțiunii desfacerii contractului de muncă, se va dispune reintegrarea contestatorului intimat pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Față de aceste considerente și văzând disp. art. 312 al. 1,2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de intimata SC G SA împotriva sentinței civile nr. 1765/16.11.2007 a Tribunalului Galați pe care o modifică în parte și în rejudecare va înlocui sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, va dispune plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective, diminuate urmare aplicării sancțiunii. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata SC G cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1765 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1765 din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în sensul că:
Înlocuiește sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni.
Dispune plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective, diminuate urmare aplicării sancțiunii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 31 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /24.04.2008
:DC/2 ex/29.04.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 225/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 383/2009. Curtea de... → |
|---|
