Contestație decizie de concediere. Decizia 225/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 225
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței Civile nr. 1996/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Administrației și Internelor și Agenția Națională Antidrog, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentului depune la dosar delegație nr. 45084//20.01.l2010.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului, invitându-le in același timp să-și exprime poziția și față de motivul de recurs prevăzut de art. 312 alin.3 și 5/pr.civ.:
Reprezentantul inspectoratului recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii introductive, pentru motivele arătate în scris in cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1996/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul,în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor,ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a fost admisă în parte acțiunea formulată același reclamant,în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și cu Agenția Națională Antidrog,și-n consecință s-a dispus anularea deciziei de concediere cu nr. 967/20.03.2009 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite, indexate și actualizate cu rata inflației de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrarea sa efectivă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs in termenul legal pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române,recursa înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 29.12.2009, prin care a solicitat modificarea in totalitate a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii contestației reclamantului,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului, Curtea constată că acestea au vizat in esență încălcarea de către instanța de fond a prevederilor imperative ale art. 261 alin.1 pct.5 /pr.civ.,prin omisiunea de a insera in cuprinsul hotărârii atacate a motivelor de fapt și de drept ale soluției pronunțate.
In privința argumentelor ce țin de fondul litigiului dintre părți,recurentul a reiterat și dezvoltat apărările din conținutul întâmpinării depusă in fața primei instanțe de fond.
De asemenea,reluând motivele de fapt și de drept expuse pe larg in conținutul cererii de chemare in judecată,intimatul reclamant a solicitat, prin întâmpinarea depusă in fața instanței de control judiciar la filele 16-19, respingerea recursului IGPR, ca neîntemeiat.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtului, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.304 pct. 7, art. 312 alin.1,3 și 5 și art. 306 alin.2/pr.civ., Curtea reține următoarele:
Deși conține o descriere minuțioasă a actelor procedurale întocmite in cursul judecății de părțile litigante,sentința atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au determinat instanța de fond să admită acțiunea reclamantului, context in care criticile recurentului relative la ignorarea exigențelor art. 261 alin.1 pct.5 /pr.civ apar întemeiate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței."(Hotărârea din 21.07.2005 în cauza Virgil și alții împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza Van de împotriva Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33).
Prin urmare, chiar dacă se înscrie in sfera motivelor de modificare ale sentinței,conform art. 304 pct.7/pr.civ.,neindicarea de către instanța de fond a considerentelor de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării unei hotărâri echivalează cu o omisiune de soluționare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5.pr. civ.
Având în vedere că, în speță, este incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă nu se mai impune analizarea motivelor de recurs invocate de către pârâta recurentă.
Față de considerentele expuse anterior, văzând dispozițiile art. 312 alin.1,2, 3 și alin.5 Cod de procedură civilă coroborate cu cele ale art.3041Cod de procedură civilă și Decizia în interesul legii nr. XXI /12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța va admite recursul,va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Timiș, urmând ca instanța de fond să analizeze in mod riguros cererea de chemare in judecată formulată de reclamant și argumentele de fapt și de drept ale pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței Civile nr. 1996/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.03.2010
Tehnored //05.03. 2010/6 ex/4 com.
Prima instanță: jud. și - Tribunalul Timiș
Decizia se comunică:
Pârâtului recurent - Inspectoratul General al Poliției Române
Reclamantului intimat -
Pârâtului intimat - Ministerul Administrației și Internelor
Pârâtei intimate - Agenția Națională Antidrog
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1938/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2008. Curtea de... → |
|---|
