Contestație decizie de sancționare. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.140/2010
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - - JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul Sucursala Regională CF T împotriva sentinței civile nr.1094/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av pentru reclamantul intimat,lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care mandatara reclamantului depune la dosar răspunsul la adresa înaintată către Serviciul Poliției Transporturi H-Postul de Poliție și chitanța privind onorariul de avocat.
- mai fiind alte cererii de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pe baza probelor de la dosar.
Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL,
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA REGIONALĂ solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de sancționare nr. 283/2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei reținute în urma sancțiunii disciplinare aplicate precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că este angajatul pârâtei în calitate de impiegat de mișcare și că la data de 04.01.2009 când s-a prezentat la locul de muncă pentru preluarea serviciului, a fost întâmpinat de un alt coleg care a avut un comportament neadecvat, împrejurare ce l-a determinat să raporteze telefonic acest incident organelor TF Călători de care aparține halta, județul
Susține reclamantul că împreună cu respectivul coleg a fost invitat să meargă la unde s-au efectuat cercetări neconforme cu prevederile art. 267 al. 1 din Codul muncii, procedându-se la emiterea deciziei contestate fără a se avea în vedere declarația reclamantului.
Raportat la dispozițiile legale antemenționate susține că ancheta disciplinară este obligatorie câtă vreme sub aspectul sancțiunii aplicate s-a apreciat că sunt incidente prevederile art.264 lit. d din Codul muncii, ori, din conținutul deciziei atacate rezultă că o astfel de anchetă nu s-a efectuat, pârâta reținând că " nu este cazul".
Apreciază reclamantul că sunt nereale constatările emitentei deciziei potrivit cărora nu a efectuat revizia instalațiilor anterior intrării în tură în condițiile în care nici nu a reușit să-și îmbrace uniforma de serviciu, fiind împiedicat de colegul care l-a agresat, astfel că nu poate fi considerat responsabil de fapte pe care nu le-a generat.
În drept invocă prevederile art.267-268 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la 14 - 18 din dosar pârâta a solicitat respingerea contestației învederând în esență că reclamantul s-a prezentat la data de 04.01.2009 cu întârziere la locul de muncă, fără a efectua revizia instalației de siguranța circulației și că incidentul iscat între acesta și numitul încalcă regulile de comportament în relațiile de serviciu.
Prin sentința civilă nr.1094/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s- admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SA - Sucursala Regională CF T, și în consecință:
S-a anulat decizia de sancționare nr. 283/2009 emisă de pârâtă și s-a dispus obligarea acesteia la restituirea în favoarea reclamantului a sumelor reținute în baza susmenționatei decizii.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență faptul că dozarea sancțiunii în cazul de față a fost disproporțională în raport cu circumstanțele în care a fost săvârșită abaterea disciplinară, circumstanțele constând în întârzierea datorată condițiilor meteo.
S-a mai reținut că reclamantul nu a mai săvârșit abateri repetate și că nu s-a probat culpa sa, apreciindu-se în acest context faptul că sancțiunea aplicată este mult prea severă.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor 274 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SA B- Sucursala Regională CF T, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În expunerea de motive arată că activitatea societății este reglementată de OUG 12/1998 și HG 581/1998, Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare - nr.005, Decretul 360/1976, toate coroborate cu starea de fapt reținută în decizia de sancționare conducând la concluzia că pentru întârzierea la programul de lucru și incidentul intervenit între contestator și colegul său, deci pentru nerespectarea atribuțiilor și obligațiilor de serviciu în mod corect recurenta a aplicat sancțiunea reducerii salariului cu 10% pe 2 luni în sarcina salariatului contestator.
Se mai arată că prin faptele săvârșite, contestatorul a pus în pericol siguranța circulației feroviare și că, urmare a incidentului produs au fost sancționați ambii colegi de serviciu.
Totodată, învederează faptul că prin probele depuse la dosarul cauzei a demonstrat faptul că societatea a respectat pe deplin prevederile art.266 Codul muncii, în privința individualizării sancțiunii disciplinare.
Solicită a fi reanalizată hotărârea atacată și prin prisma faptului că reclamantul putea și avea posibilitatea să prevadă eventuala întârziere datorată condițiilor meteo nefavorabile și să depună diligențe în sensul evitării întârzierii de la program.
Mai mult, arată că înainte de intrarea în tură cu oră angajații impiegați de mișcare sunt obligați să efectueze revizia instalațiilor de siguranța circulației, activitate pentru care sunt plătiți. În ziua săvârșirii abaterii disciplinare, reclamantul nu a efectuat însă această revizie, însă a fost plătit pentru această activitate datorită orelor trecute în pontaj.
În drept invocă art.304 pct.8 și 10 cod pr.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare (13-15), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Solicită cheltuieli de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 pr.civ.în limitele statuate de art.306(2) pr.civ. Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art.312 pr.civ. pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin Decizia de sancționare nr.283/2009 emisă de CNCFR SA- Regionala CF T - RC D, în temeiul art.263 -268 Codul muncii, s-a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului - la HM, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 2 luni.
Sancțiunea s-a aplicat în temeiul art.264 pct.1 lit.d" Codul muncii motivată de faptul că salariatul nu a efectuat revizia instalațiilor SC înainte de intrarea în serviciu, nu a respectat programul de lucru și nu s-a prezentat la ora prevăzută pentru schimbul personalului și de împrejurarea că la efectuarea schimbului de personal din data de 4.01.2009 a încălcat regulile de comportare în relațiile de serviciu (îmbrânceli,injurii și comportament total neadecvat pentru un salariat al căii ferate cu responsabilități în siguranța circulației trenurilor).
Această sancțiune a fost aplicată pentru încălcarea prevederilor din Statutul Disciplinar, Regulamentul Intern sau CCM, respectiv R 005 art.23 pct 1 și Decretul 360/1976 art.30 lit h, r, iar faptele au fost recunoscute de contestator.
Față de netăgăduirea stării de fapt reținute în cauză, în discuție rămân doar aprecierile legate de individualizarea sancțiunii aplicată în sarcina contestatorului.
Potrivit art.266 Codul muncii.
, Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta."
Raportat la toate aceste criterii, este a se reține că angajatorul a procedat corect în cuantificarea sancțiunii aplicate contestatorului, în primul rând având în vedere specificul de activitate desfășurat în general de societatea angajatoare și în particular de salariat, în calitate de impiegat de mișcare.
Activitatea de transport pe căile ferate implică fără doar și poate necesitatea respectării riguroase a regulilor de conduită la locul de muncă și a programului de lucru, orice abatere de la acestea și de la sarcinile stabilite în sarcina personalului prin fișa postului, regulamentul intern, CCM etc. putând produce perturbări grave care țin în primul rând de siguranța transportului pe căile ferate.
În speță nu are importanță și chiar este îmbucurător faptul că nu s-au produs consecințe grave sau mai puțin grave în activitatea pe calea ferată, fiind suficient ca acest pericol să existe pentru ca în orice moment să se poată produce o perturbare de orice natură și care să conducă la efecte nedorite.
Locul de muncă și atribuțiile contestatorului intimat presupun rigurozitate și diligență maximă atunci când vine vorba de respectarea programului de lucru, a atribuțiilor și conduitei la locul de muncă pentru evitarea oricăror posibile consecințe nefaste.
Faptul că reclamantul a încercat prin probele administrate să demonstreze că din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile a întârziat la programul de lucru, nu înlătură culpa sa în săvârșirea abaterilor disciplinare reținute a fi fost săvârșite de acesta și nici de gradul de vinovăție, atâta timp cât nimic nu îl împiedica să depună minime diligențe pentru respectarea în primul rând a programului de lucru și apoi a celorlalte obligații decurgând din fișa postului pentru evitarea stărilor conflictuale ulterioare și posibilelor consecințe nedorite.
Prin urmare, față de starea de fapt reținută și coroborarea cu prevederile legale menționate, Curtea constată că sancțiunea aplicată de angajator contestatorului - intimat este proporțională în raport cu gravitatea abaterilor disciplinare săvârșite, sens în care, în baza art.312 pr.civ. va admite recursul intimatei SA B Sucursala Regională F T, cu consecința modificării sentinței atacate și pe fond a respingerii contestației formulată de contestatorul.
Ca o consecință a admiterii recursului, dispozițiile art.274 pr.civ. nu își au aplicabilitatea în privința cheltuielilor de judecată solicitate de contestator.
(continuare decizie civilă nr.140/2010)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul B- Sucursala Regională CF T, împotriva sentinței civile nr.1094/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:
Modifică în tot hotărârea atacată și rejudecând pe fond, respinge contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de sancționare nr.283/2009 emisă de CN SA Regionala
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28.01. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.VN
Tehnored. M/4 ex
23.02.2010
Jud.
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2778/2009. Curtea... → |
|---|
