Contestație decizie de concediere. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 204
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta împotriva sentinței civile nr. 2656 din 19 XI 2009 Tribunalului Vaslui intimată fiind SC SRL B - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, recurenta a depus la dosar prin registratura instanței duplicatul motivelor de recurs iar intimata întâmpinare.
Recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă.
Consilier jr. primește duplicatul motivelor de recurs depuse și înregistrate prin registratură. Nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acestea, a studiat dosarul în prealabil și depus întâmpinare.
Instanța invocă excepția de tardivitate a recursului în condițiile în care, în raport de data comunicării sentinței, 18 XII 2009, ultima zi de declarare a recursului a fost 29 XII 2009, iar recursul a fost declarat pe 25 01 2010. Instanța consideră că nu se impune citarea recurentei cu mențiunea de a răspunde la această excepție în condițiile în care prin cererea de recurs aceasta a făcut mențiunea că ar fi primit sentința la cerere, la data de 20 01 2010. Acordă cuvântul reprezentantului intimatei pe excepție.
Consilier jr. solicită să se respingă recursul ca tardiv formulat așa cum a precizat și prin întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția de tardivitate a declarării recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2656 din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția nulității absolute, iar pe fond a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către împotriva Deciziei 120/19.03.2009 emisă de intimata SC SRL Bârlad.A fost respins și capătul de cerere formulat de către reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin contestația formulată contestatoarea a solicitat anularea deciziei de concediere emisă de către SC SRL Bârlad la data de 19.03.2009, reîncadrarea pe postul ocupat anterior și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate până la reintegrarea efectivă.
A motivat contestatoarea că a fost angajată ca muncitor la societatea pârâtă, iar pe data de 17 martie 2009 fost jignită și lovită de către un coleg și pentru că s-ar fi apărat,a fost dată afară de către patron, deși cealaltă persoană a fost amendată de către poliție.
A mai arătat contestatoarea că a fost concediată fără a se fi respectat procedura cercetării disciplinare prealabile, motiv pentru care a invocat excepția nulității absolute a deciziei, invocând încălcarea prevederilor articolelor 76 și 78 din Codul Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea Deciziei 120/19.03.2009.
A susținut intimata că reclamanta a fost convocată în vederea cercetării prealabile însă a refuzat să semneze de primire adresa de convocare, motiv pentru care s-a încercat contactarea la domiciliu a reclamantei și s-a procedat la afișarea convocării pe ușa domiciliului și apoi prin poștă.
Acest fapt a determinat societatea să procedeze la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
A mai arătat pârâta că fapta pentru care a fost sancționată,constă în aceea de a fi jignit și lovit un client al societății și este foarte gravă, nefiind singura abatere pe care a avut-o în ultima vreme.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte ca "muncitor necalificat" începând cu data de 1 ianuarie 2008, iar prin Decizia 120 din 19.03.2009, societatea pârâtă a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei pentru comiterea trei fapte: prezentarea la lucru în stare de ebrietate pe data de 09.03.2009, faptul că pe data de 15.03.2009 a lăsat deschisă ușa halei de producție și la data de 17.03.2009 a agresat fizic și verbal un client al societății.
Analizând prioritar, conform prevederilor articolului 137 din Codul d e procedură civilă excepția nulității absolute, instanța a analizat dacă au fost respectate dispozițiile legale privind convocarea contestatoarei în vederea cercetării disciplinare prealabile.
S-a reținut în acest sens că prin adresa nr.1 din 18.03.2009contestatoarea a fost convocată pentru cercetarea disciplinară prealabilă, însă a refuzat a primi adresa, după cum atestă prin semnătură trei martori, dintre care doi au fost audiați de către instanță.
Ulterior refuzului s-a procedat la afișarea convocării la ușa reședinței reale a reclamantei, după cum atestă procesul-verbal depus la fila 18, iar pe data de 20.03.2009 s-a trimis corespondența prin poștă la domiciliul din contractul individual de muncă, după cum rezultă din factura poștală de la fila 32, respectiv copia după plicul și conformarea de primire depuse la filele 31 și 32.
Mai mult, martorii audiați în cauză au declarat că la data de 19.03.2009, contestatoarea s-a prezentat la sediul societății si membrii comisiei de disciplină, întruniți în vederea efectuării cercetării disciplinare, i-au solicitat a da o declarație cu privire la faptele reținute în sarcina sa ca si abatere disciplinară, dar contestatoarea a refuzat a face declarații în fața comisiei disciplinare.
Față de aceste probe, coroborate cu depozițiile martorilor care atestă faptul că reclamanta a refuzat a primi convocarea la conciliere, instanța a înlăturat critica contestatoarei care afirmă că acestei documente au fost întocmite pro causa și a constatat că reclamanta a fost convocată în vederea cercetării disciplinare prealabile, însă a refuzat a primi adresa și a se prezenta.
Conform prevederilor articolului 267 alineatul 3 din Codul Muncii, neprezentarea salariatului la cercetarea prealabilă, dă dreptul angajatorului de a dispune sancționarea fără a mai urma procedura respectivă,astfel încât a respins excepția nulității absolute.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat, din referatele depuse la 21, 22 din dosar, procesul-verbal de constatare a contravenției, coroborate cu depozițiile martorilor, că faptele avute în vedere au fost comise de către contestatoare și a apreciat în temeiul prevederilor articolelor 17 și 19 din Regulamentul de ordine interioară că acestea prezintă o gravitate ce.
A reținut în acest sens prima instanță că, fapta de lovi un colaborator al societății angajatoare sau de a-i adresa injurii. de a lăsa patrimoniul societății nesupravegheat si de a se prezenta la serviciu în stare de ebrietate,este în flagrantă contradicție cu normele de dreptul muncii și prevederile Regulamentului de ordine interioară,motiv pentru care a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
De asemenea, în temeiul prevederilor art. 274 Cpc, a fost respinsă si cerere reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată deoarece, pe de o parte sunt nedovedite, iar pe de altă parte, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, intimata necăzând în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea considerând-o nelegală și netemeinică.
La termenul din data de 26.02.2010 Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.
Potrivit dispozițiilor articolului 80 din Legea 168/1999 termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de fond,iar potrivit disp.art.303 cod proc.civ.recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs,care așa cum s-a indicat mai sus,este potrivit art.80 din legea 168/1999 de 10 zile.
În speță, sentința civilă nr. 2656 din 19.11.21009a fost comunicată contestatoarei la data de 18.12.2009, iar acesta a declarat și motivat cererea de recurs la data de 28.01.2010 (conform datei poștei), cu mult peste termenul legal care s-a împlinit la data de 29.12.2009.Faptul că aceasta a formulat la data de 19.01.2010 o cerere de eliberare a unei copii de pe sentință nu o poate repune în termen pe contestatoare,aceasta nefiind în măsură să justifice un eventual motiv de repunere în termen,atâta timp cât procedura a fost corect realizată, chiar dacă a fost făcută prin afișare.
Pe cale de consecință,dat fiind faptul că recursul se vădește a fi tardiv formulat, în raport de dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă Curtea îl va respinge,fără a mai analiza motivele de recurs invocate de contestatoare,întrucât, cercetarea acestora devine de prisos și va menține astfel sentința pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2656 din 19 11 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./
2 ex. - 5.03.2010
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 44/2008. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 20/2008. Curtea de... → |
|---|
