Contestație decizie de concediere. Decizia 2122/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8065/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2122/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 5788 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 25034/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SRL, având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 02.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5788/19.09.2008 a a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 4/13.06.2008 emisă de intimata SC ROMANIA SRL, repunerea părților în situația anterioară, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la pronunțarea sentinței.
Contestatoarea a declarat recurs, criticând sentința precitată, printre altele, sub următoarele aspecte:
- instanța nu a motivat decizia de a aprecia reorganizarea ca fiind efectivă, în condițiile în care organigramele depuse la dosar prezentau o serie de vicii de formă, care permit a concluziona că au fost întocmite ulterior reorganizării, respectiv în vederea prezentării lor în litigiul de față;
- mai mult, nu a avut loc o reorganizare, ci s-a efectuat de fapt o schimbare a denumirii postului ocupat de contestatoare, schimbare care nu poate fi considerată drept o desființare efectivă a locului de muncă;
- instanța nu a verificat în nici un fel cauza reorganizării, mai precis dacă aceasta a avut caracter real și serios.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cauză, părțile au propus și, după încuviințarea instanței de recurs, au administrat proba cu înscrisuri.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5 proc. civ. văzând și prevederile art. 304 pct. 5 proc. civ. dar și pe cele ale art. 304/1 proc. civ. (care permit examinarea pricinii sub toate aspectele), Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță și prin concluziile scrise aflate la filele 59-63 dosar fond, recurenta-contestatoare a prezentat, pe larg, argumente care vizau chestiunea netemeiniciei deciziei contestate, în sensul că desființarea locului său de muncă nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.
Deși legal sesizat din acest punct de vedere, Tribunalul nu s-a preocupat îndeajuns de respectiva chestiune, înlăturând toate argumentele autoarei acțiunii referitoare la netemeinicia deciziei de concediere, pe baza unei simple afirmații și anume că "instanța constată că reorganizarea a fost efectivă și reală, așa cum rezultă din organigramele depuse la dosar, postul de director general nu mai figurează în organigrama din 12.06.2008".
Procedând astfel, prima instanță a încălcat dispozițiile imperative ale art. 129 alin. ultim proc. civ. potrivit cu care "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", dar și prevederile art. 261 pct. 5 proc. civ. care statuează, printre altele, că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Mai precis, motivarea insuficientă, lapidară, a sentinței atacate în legătură cu înlăturarea susținerilor reclamantei privitoare la netemeinicia măsurii dispuse împotriva sa, echivalează cu nepronunțarea instanței de fond asupra uneia dintre pretențiile deduse judecății, dar are și valoarea îndeplinirii unui act procedural (hotărârea recurată) cu neobservarea formelor legale, modalitate prin care s-a cauzat o vătămare părții care a exercitat recursul în prezenta pricină, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute conform art. 105 și urm. proc. civ. Mai mult, în acest fel, instanța de control judiciar a fost pusă în imposibilitate de a analiza legalitatea și temeinicia motivelor (argumentelor) de fapt și de drept în baza cărora s-a format convingerea primei instanțe, în temeiul căreia aceasta a soluționat pricina.
Toate acestea impun admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe această cale asigurându-se și punerea în practică a garanțiilor decurgând din principiul fundamental al respectării dreptului la apărare al părților. Totodată, sunt create și condițiile necesare pentru realizarea efectivă a conținutului principiului dublului grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare, în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 5788/19.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./13.04.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
| ← Conflict de muncă. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 6968/2009. Curtea... → |
|---|
