Contestație decizie de concediere. Decizia 2157/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 540/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.2157R
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2580 din 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC General Import - Export SRL, având ca obiect-contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură la data de 27.03.2009 cerere de comunicare a motivelor de recurs.
Curtea, deliberând asupra cererii intimatei de comunicare a motivelor de recurs, o respinge având în vedere faptul că motivele de recurs au fost comunicate la sediul ales la intimatei din B,- sector 6 și reține cauza în pronunțare față de faptul că recurentul a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2580 din 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.1388/4.XII.2007, emisă de intimata General Import - Export SRL, au fost respinse, ca nefondate, cererea privind plata drepturilor bănești pentru perioada 19.11.2007-19.03.2008, precum și cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul a fost angajatul societății intimate General Import - Export SRL, la depozitul A, pe postul de motostivuitorist, iar la data de 4.12.2007, prin decizia nr.1388, intimata a desfăcut disciplinar contractul de muncă al contestatorului potrivit art.61 lit.a din Codul muncii.
S-a apreciat că la data de 13.12.2007, prin decizia nr.1399, s-a anulat decizia nr.1388 din 4.12.2007, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului și s-a emis de către intimată o nouă decizie. Decizia nr.1400 din 13.12.2007, prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă al contestatorului prin demisie.
S-a constatat, astfel că decizia contestată nu mai este în ființă, fiind anulată de către intimată, contestația formulată împotriva acesteia va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Referitor la cererea de plată a drepturilor bănești pentru perioada 19.11.2007-19.03.2008, a fost respinsă, ca nefondată, întrucât în această perioadă nu au existat raporturi juridice de muncă între părți, neputând fi vorba nici de plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, contestatorul fiind îndreptățit la aceasta numai în situația în care se dovedea că, s-a dispus nelegal și netemeinic concedierea,ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în considerentele hotărârii sunt reținute numai susținerile intimatei și dovezile acesteia, fără a fi reținute susținerile contestatorului și dovezile pe care se sprijină susținerile sale, deoarece din probele administrate în cauză, rezultă că atât decizia nr.1399/13.12.2007, cât și decizia nr.1400/13.12.2007, nu au fost comunicate contestatorului decât la data de 19.03.2008, acestea producându-și efecte față de contestator doar de la data comunicării.
S-a mai arătat că, hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt și în drept, conform art.261 alin.1 pct.5 pr.civ, deoarece aceasta nu arată nici motivele de fapt și nici argumentele de text care i-au format convingerea că cele două decizii, comunicate contestatorului în 19.03.2008, produc efecte față de acesta și asupra raportului său de muncă, retroactiv, adică din 04.12.2007, iar formalitatea comunicării deciziei vizează doar situațiile de concediere a salariatului prevăzute de art.61 lit.a Codul muncii, nu și pe cele în care s-ar comunica anularea deciziei de concediere,sau de aprobare a demisiei care nu trebuie în mod imperativ comunicată, precum și de ce nu ar fi aplicabile susținerile literaturii de specialitate, în sensul că, este obligatorie comunicarea deciziei prin care angajatorul dispune măsuri cu privire la salariați, sancțiunea necomunicării fiind aceea că decizia nu produce efecte față de aceștia.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului referitoare la nemotivarea în fapt și în drept a sentinței instanței de fond vor fi înlăturate, având în vedere soluția pronunțată de respingere, ca rămasă fără obiect, a contestației formulate, instanța de fond expunând situația de fapt din interpretarea căreia rezulta în mod logic faptul că acțiunea formulată împotriva deciziei nr.1388/4.12.2007, emisă de intimată a rămas fără obiect, deoarece decizia contestată nu mai era în ființă, fiind anulată de către intimată prin decizia nr.1399/13.12.2007.
În ceea ce privește soluția privind respingerea, ca nefondată, a cererii privind plata drepturilor bănești pentru perioada 19.11.2007 - 19.03.2008, aceasta este consecința logică a situației de fapt expuse, ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că, în respectiva perioadă nu au existat raporturi juridice de muncă între părți.
De asemenea, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia în considerentele hotărârii au fost reținute doar susținerile intimatei și dovezile acesteia, deoarece din cuprinsul încheierii din data de 05.03.2008, rezultă că reclamantul prezent, personal, a arătat că nu are de depus înscrisuri pentru acel termen de judecată, nici cereri de probatorii de formulat și nu dorește să-și angajeze apărare calificată, iar ulterior la termenul din data de 02.04.2008, cererea de probatorii formulată de contestator a fost încuviințată de către instanța de fond, iar la pronunțarea sentinței recurate instanța de fond a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, aspect ce rezultă din considerentele acesteia.
Totodată, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă nici faptul că în speță s-ar fi făcut dovada vicierii consimțământului salariatului prin eroare, dol sau violență, astfel încât demisia acestuia liber consimțită a produs consecința juridică prevăzută de art.79 din Codul muncii, respectiv încetarea raporturilor de muncă cu societate.
Cu privire la necomunicarea deciziilor nr.1399/2007 și 1400/2007, Curtea reține că, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, prima decizie reprezintă o anulare a unei decizii de desfacere disciplinară a contractului de muncă, iar prin cea de a doua se ia act de demisia contestatorului, încetându-se raporturile de muncă cu societatea, astfel încât, decizia nr.1399/13.12.2007 avea ca efect anularea primei decizii de desfacere disciplinară a contractului de muncă, iar cea de a doua decizie privea denunțarea contractului individual de muncă, încetarea raporturilor de muncă având loc la inițiativa salariatului, fapt ce nu impunea acordul celeilalte părți.
De altfel, în doctrina s-a precizat că dispoziția care modifică temeiul încetării contractului individual de muncă nu este necesar a fi comunicată celui în cauză decât în cazul în care măsura inițială este înlocuită cu o altă măsură mai gravă care, pentru a produce efecte și a face loc unor apărări trebuie comunicată salariatului, aspect ce nu se regăsește în speța de față, întrucât prin cea de a doua decizie s-a luat act de demisia recurentului.
Drept consecință, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2580 din 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC General Import - Export SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
15.04.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1366/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2517/2009. Curtea... → |
|---|
