Contestație decizie de sancționare. Decizia 1366/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1366/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA-GRUP NATIONAL BANK OF împotriva sentinței civile nr.414/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 14 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin contestația înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr-, contestatoarea - a chemat-o în judecată pe intimata SC ROMÂNEASCĂ SA solicitând anularea ordinului de sancționare nr. 28/07.03.2008 emis de intimată, întrucât a fost întocmit în total dezinteres juridic și este neconform realității faptice; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale contestatoarea, invocă: excepția tardivității aplicării sancțiunii, față de prev. art. 268 pct 1 din Codul Muncii; caducitatea acestui ordin, întrucât aplicarea sancțiunii s-a realizat după o perioadă de peste 13 luni de la data săvârșirii presupusei abaterii; nulitatea absolută a ordinului de sancționare, întrucât nu sunt precizate, conform prevederilor legale fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prevederile normelor încălcate și motivele pentru care au fost înlăturate apărărilor formulate de salariat; ordinul de sancționare face referire la documente care nu există; cuprinde dispoziții contradictorii în ce privește temeiul de drept invocat; cuprinde mențiunii contradictorii în raport cu procesul verbal nr.911/2008- document prezentat ca temei al sancțiunii; ordinul este un act inopozabil salariatului și nu poate constitui un temei al aplicării sancțiunii; cuprinde mențiunii netemeinice; convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare, constituirea comisiei de cercetare și efectuarea cercetarea prealabilă nu au respectat prevederile legale, pe fond, acțiunea disciplinară este netemeinică.
În probațiune s-a atașat Ordinul nr. 28/2008 (7).
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata SC ROMÂNEASCĂ SA, Membră a Grupului National Bank of, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată în cauză, menținerea Ordinului nr.28/2008 ca fiind legal și temeinic, pentru următoarele motive: a fost respectat termenul legal de aplicare a sancțiunii; ordinul de sancționare cuprinde toate elementele prevăzute de lege, a fost efectuată cercetarea prealabilă deși art.267 Codul Muncii nu impun o atare obligație pentru aplicarea sancțiunii avertismentului; pe fondul cauzei la aplicarea sancțiunii s-a avut în vedere constatările consemnate în raportul de audit nr. 4/2008 din care reiese că reclamanta nu a respectat procedurile de analiză în vederea acordării creditelor.
În drept se invocă art.115 cod procedură civilă, art.287 Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 414/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins excepția tardivității și caducității invocate de contestatoarea;
S-a admis excepția nulității absolute a ordinului de sancționare nr.28/07.03.2008 invocată de contestatoarea;
S-a admis contestația formulată de petenta împotriva ordinului nr.28/2008 emis de intimata Banca Românească A B;
S-a anulat ordinul atacat;
A fost obligată intimata să-i plătească petentei suma de 119 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul, a reținut, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente următoarele: excepția tardivității emiterii ordinului de sancționare este neîntemeiată deoarece sancțiunea a fost aplicată în termenul de 30 de zile de la data când conducerea băncii a aflat de abaterea săvârșită în baza raportului de audit nr.4/15.02.2008; de asemenea excepția caducității ordinului este neîntemeiată deoarece actul de sancționare face referire la fapte săvârșite înăuntrul termenului legal prev. de art. 268 alin.1 Codul Muncii; pe fondul cauzei, se reține că în ordinul atacat nu se prevăd normele din regulamentul intern care au fost încălcate de salariat, ceea ce duce la nulitatea acestuia potrivit art. 268 alin. 2 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr.168/1999, intimata Banca Românească A B, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta și menținerii ordinului de sancționare nr.28/07.03.2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că prerogativa dozării sancțiunii disciplinare în raport cu fapta săvârșită de salariat este a angajatorului; textul de lege pe baza căruia instanța a constata nulitatea ordinului de sancționare nu este aplicabil pe fondul cauzei și al dozării sancțiunii, așa cum reiese din motivarea instanței în sensul că în regulamentul intern se prevede o altă sancțiune decât cea aplicată pentru abaterea săvârșită; ordinul de sancționare este întocmit cu respectarea cerințelor art.268 alin.2 Codul Muncii. În fine, recurenta critică sentința atacată și sub aspectul nerespectării prev. art. 261 alin.1 punct 5 cod procedură civilă, întrucât aceasta nu cuprinde motivele pentru care instanța a înlăturat apărările băncii.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că ordinul de sancționare cuprinde dispoziții contradictorii în ce privește temeiul de drept invocat; în conținutul lui nu sunt precizate fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prevederile normelor încălcate și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sancționat; înscrisurile depuse la dosar reliefează faptul că apărările formulate de recurenta pârâtă sunt neîntemeiate și contractorii, în raport cu actele și faptele cercetării disciplinare și cu normele interne ale băncii (19-21).
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 268 alin. (2) lit.b Codul Muncii "sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat."
În speță, prin Ordinul nr. 28/07.03.2008 emis de recurentă Banca Românească A s-a aplicat sancțiunea "avertisment" intimatei, manager Sucursala A, reținându-se ca temei de drept prev. Cap.VI.2, lit.B punct 4 din Regulamentul intern nr. 6/2003, 263, 264 și 268 Codul Muncii.
Or, aceste prevederile legale definesc abaterea disciplinară și enumără categoriile de sancțiuni disciplinare care pot fi aplicate de angajator în cazul în care angajatul săvârșește o abatere disciplinară și în nici un caz nu reprezintă indicarea textelor din statutul personal, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă care menționează obligațiile încălcate de salariat și care i-ar fi permis astfel, acestuia să-și formuleze o apărare eficientă.
Indicarea în preambul ordinului de sancționare raportului de audit nr.4/15.02.2008 nu poate suplini această lipsă a neindicării normei legale încălcate de salariat, care stă la baza antrenării răspunderii disciplinare.
În acest context, în mod corect prima instanță a dat eficienții sancțiunii nulității absolute prevăzute expres de legiuitor, a ordinului de sancționare emis în cauză cu nesocotirea prevederilor legale susenunțate ( art.268 alin.2 Codul Muncii ).
Cum litigiul a fost sancționat pe această excepție invocată cu prioritate conform art. 137 cod procedură civilă și reținută corect de prima instanță, analiza celorlalte aspecte invocate de recurentă și care vizează netemeinicia ordinului apare inutilă.
Față de cele ce preced, constatând că soluția primei instanțe reflectă o interpretare și aplicare corectă a legii la speța dedusă judecății, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.1 cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondat, recursul cu care a fost investită de către recurenta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Banca Românească SA -GRUP NATIONAL BANK OF împotriva sentinței civile nr.414/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
4 ex/05.01.2010
Jud. fond. /
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1129/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2157/2009. Curtea... → |
|---|
