Contestație decizie de concediere. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 216
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 4590 din 05.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 12006/-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns procurator G, pentru recurenta contestatoare, lipsind intimații și - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul asupra recursului.
Procurator G, pentru recurenta contestatoare, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Băilești la data de 09.01.2007 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul - adm.- SRL și - SRL solicitând să fie obligat la reintegrarea acesteia în funcția avută anterior, plata drepturilor bănești cuvenite pe perioada 20.11.2002 până la reintegrare, conform sentinței nr.1623/2003 pronunțată de Tribunalul Dolj.
În motivarea acțiunii a arătat că prin sentința nr.1623/2003 s-a constatat nulitatea deciziei de concediere dispusă în baza art.130 lit.i codul muncii, a fost obligată intimata să dispună reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior, plata drepturilor bănești cuvenite pe perioada 20.11.2002 până la reintegrare.
Prin sentința nr.306/20.03.2007 a Judecătoriei Băileștis -a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, ca instanță competentă să soluționeze conflictele de muncă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs care a fost respins prin decizia nr.880/08.05.2007 a Tribunalului Dolj -Secția Civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
La data de 22.10.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat ca administratorul să răspundă cu bunurile proprietate personală, să plătească salariile din luna decembrie 2002, până la reintegrare, să dispună reintegrarea pe postul avut anterior înaintea emiterii deciziei 33022/23.02.2002, să se instituie sechestru asiguratoriu pe imobilele administratorului cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică de la 22.10.2007 reclamanta personal și prin procurator a precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată doar pârâtul, renunțând la judecată față de - SRL și - SRL.
În aceeași sedință instanța a dispus disjungerea cererii de sechestru asigurator și formarea unui dosar separat.
Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.4590 din 05.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Instanța a admis această excepție deoarece contractul de muncă a fost încheiat de reclamantă cu pârâta - SRL M, iar prin sentința nr.1623/23.10.2003 a Tribunalului Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei emise de intimata - SRL.
S-a anulat decizia emisă de intimată și comunicată contestatoarei la data de 22.11.2002, s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior emiterii deciziei, a fost obligată intimata la plata drepturilor bănești cuvenite contestatoarei pe perioada 20.11.2002 până la efectiva reintegrare, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens arată că a solicitat instanței ca administratorul să răspundă cu bunurile sale mobile și imobile, astfel că greșit a fost respinsă acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive și nu a fost cercetat fondul cauzei.
Instanța nu a avut în vedere că pârâtul este asociat unic și administratorul firmei - SRL și acesta i-a desfăcut abuziv contractul de muncă și ulterior a refuzat să-l reintegreze în muncă.
Arată de asemenea, că a uzat de toate posibilitățile juridice, respectiv acțiuni, cereri de sechestru, plângeri la parchet pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, pentru a-și valorifica drepturile recunoscute de lege și între timp pârâtul a înființat o nouă firmă - SRL care-și desfășoară activitatea în paralel cu - SRL.
Este neîntemeiată susținerea că această ultimă firmă și-a încetat activitatea, astfel că greșit instanța nu a unit excepția cu fondul și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, și din oficiu, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite în cauză neexistând motive de casare sau modificare a sentinței.
Astfel, nu este întemeiată critica recurentei că instanța nu a cercetat fondul cauzei soluționând cauza numai pe excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care instanța a făcut o aplicare corectă a prev. art.137 pr.civ. potrivit căruia "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii".
Instanța s-a pronunțat asupra excepției de fond, a lipsei calității procesuale și cercetarea în fond a pricinii nu se mai putea face în raport de precizarea recurentei din 22.10.2007, iar cu privire la cererea de aplicare a sechestrului asigurator s-a dispus disjungerea potrivit art.165 pr.civ.
Cu atât mai mult se poate observa că recurenta reclamantă are deja un titlu executoriu, sentința civilă nr.1623 din 23.10.2003 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.101/CM/2003 definitivă și executorie confirmată prin decizia 300 din 14.02.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.- și acesta trebuie pus în executare silită atunci când debitorul obligației nu înțelege să o execute benevol.
În acest sens sunt prevederile art.371 ind.1 pr.civ, "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită potrivit dispozițiilor prezentei cărți dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare".
Chiar dacă recurenta susține că a efectuat mai multe demersuri din actele dosarului nu rezultă că a fost pusă în situația unui refuz de a îndeplini un acte de executare, întrucât atunci avea deschisă calea unei contestații la executare în temeiul art.401 pr.civ. sau pe cea prevăzută de art.580 ind.3 pr.civ. pentru a constrânge debitorul la îndeplinirea obligației din titlul executoriu.
Este adevărat că recurenta a solicitat aplicarea unor măsuri asiguratorii ar această procedură este în curs de soluționare și face obiectul unei alte cauze care se află pe rolul instanțelor judecătorești.
Criticile invocate de recurentă nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.304 pr.civ. care să atragă casarea sau modificarea sentinței care este legală și temeinică, astfel că recurentul are posibilitatea să continue executarea silită a titlului executoriu în condițiile în care a rezultat că - SRL funcționa la 14.11.2007 (fila 6-dosar recurs).
Neexistând nici motive de ordine publică care potrivit art.306 alin.2 pr,civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu în temeiul art.312 pr.civ. se respinge recursul de față și se menține hotărârea pronunțată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 4590 din 05.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 12006/-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2//06.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Marian Lungu, Marin Panduru
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2131/2008. Curtea... → |
|---|
