Contestație decizie de concediere. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 219
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1648 din 24.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind Școala de Arte și Meserii și Inspectoratul Școlar Județean
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și consilierul juridic pentru intimații Școala de Arte și Meserii și Inspectoratul Școlar Județean I, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că nu s-au depus la dosar de recurentă înscrisurile admise ca probe.
Avocat pentru recurenta depune la dosar contractul de asistență judiciară nr.109 din 20.08.2008 și o copie după chitanța nr. - din 20.08.2008 în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu avocat, înscrisuri pe care înțelege să le folosească ca probe. Arată că a comunicat un exemplar al setului de acte reprezentantului intimaților și că nu are de formulat alte cereri.
Consilierul juridic pentru intimații Școala de Arte și Meserii și Inspectoratul Școlar Județean I arată că a primit înscrisurile și că nu solicită termen pentru studiul acestora. Mai arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta solicită admiterea recursului. Arată că motivele de recurs sunt nerecunoașterea dreptului de a i se achita concediul prenatal și neacordarea onorariului de apărător. Consideră că soluția dată de instanța de fond nu este corectă, având în vedere temeiul de drept reținut. Mai arată că trebuia să i se recunoască și dreptul la concediu prenatal și că i s-au respins cheltuielile de judecată deși contestația i-a fost admisă. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Consilierul juridic pentru intimații Școala de Arte și Meserii și Inspectoratul Școlar Județean I solicită respingerea recursului. Arată că recurenta trebuia să aibă un anumit stagiu de cotizare pentru a se plăti concediul prenatal. Precizează că recurenta a avut contractul de muncă suspendat și că aceasta nu avea nici 9 luni și nici 12 luni de cotizație. Mai arată că unitatea nu poate plăti concediul prenatal.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 4578/99/02.07.2008, contestatoarea a chemat în judecată pe intimații Școala de Arte și Meserii și Inspectoratul Școlar al Județului I, solicitând anularea deciziei nr. 6238/2008 și obligarea intimaților la acordarea concediului prenatal pentru perioada 10.09.2007 - 30.08.2009.
În motivarea cererii sale, contestatoarea a susținut că, la data de 17.05.2008, i-a fost desfăcut contractul de muncă prin decizia nr. 35, motivat de faptul că nu s-a prezentat la Școala unde a fost repartizată ca urmare a restrângerii activității la Școala. Contestatoarea a mai susținut că decizia nr. 6238 emisă de I este nelegală.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Intimatul Inspectoratul Școlar al Județului I, în nume propriu și în numele Școlii de Arte și Meserii, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că reclamanta a fost cadru didactic titular la Școala cu clasele I - VIII începând cu data de 01.09.2004. În perioada 01.09.2004 - 31.08.2007, reclamanta a beneficiat de concediu fără plată. Având în vedere faptul că reclamanta are o vechime în învățământ de 6 ani și a beneficiat de 3 ani concediu fără plată, în mod corect Consiliul de administrație nu i-a mai aprobat concediu fără plată pentru anul școlar 2007 - 2008. Mai mult, deși reclamanta a fost înștiințată că nu i s-a mai aprobat concediul fără plată, aceasta nu s-a mai prezentat la post, înregistrând absențe nemotivate începând cu data de 01.09.2007. De altfel, intimatul a precizat că, încă din anul 2004, reclamanta este plecată în Italia. S-a mai arătat că, urmare a reducerii unui post la Școala cu clasele I - VIII, prin decizia nr. 173/11.05.2007, reclamanta a fost detașată la Școala cu clasele I - VIII pentru anul școlar 2007 - 2008. Tot prin întâmpinarea formulată, intimatul a invocat și faptul că reclamanta, în conformitate cu prevederile art. 122 din Legea nr. 128/1997, trebuia să conteste decizia de sancționare la Colegiul de disciplină de pe lângă Ministerul Educației, Cercetării și
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 24.09.2008, contestatoarea a formulat precizări la acțiune, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei nr. 6238/2008 în conformitate cu prevederile art. 267 Codul muncii, pentru lipsa cercetării prealabile. Contestatoarea a arătat că, anterior emiterii deciziei contestate, intimatul a mai emis decizia de concediere nr. 35/17.05.2008, decizie care a fost revocată prin decizia nr. 36/17.05.2008. Astfel, cercetarea prealabilă care constă în faptul că a fost invitată la sediul școlii pentru a lămuri situația încadrării sale pe post, prin adresa nr. 1424/13.03.2008, s-a realizat doar pentru prima decizie, care a fost revocată. De asemenea, contestatoarea a invocat și excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare motivat de faptul că a fost încălcat termenul de 30 zile calendaristice de la momentul la care unitatea a luat la cunoștință de săvârșirea abaterii. Mai mult, în conformitate cu art. 60 lit. d și e din Codul muncii, nu este posibilă aplicarea sancțiunii pe durata concediului de maternitate și de îngrijire a copilului. Or, la data de 24.05.2008 s-a născut minorul, astfel că de la acea dată se afla în concediu pentru creșterea copilului. Contestatoarea a mai arătat faptul că nu a fost emisă nici o decizie de detașare sau alt contract prin care să se menționeze schimbarea locului său de muncă, că la noua unitate nu a fost primită pentru că nu exista un post care să i se pună la dispoziție, acesta fiind motivul pentru care, după numeroase demersuri pentru clarificarea situației contractului său de muncă, a plecat la soțul ei în Italia. Contestatoarea a susținut că nu a renunțat nici un moment la postul său și că, dacă situația ar fi fost clarificată la nivelul conducerii școlii, revenea în țară pentru continuarea activității școlare.
Prin sentința civilă nr.1648/24.10.2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de Inspectoratul Școlar al Județului I, excepțiile nulității deciziei și a tardivității aplicării sancțiunii, invocate de contestatoare, a admis în parte contestația, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatoarea, a anulat decizia nr. 6238/24.06.2008 emisă de intimatul Inspectoratul Școlar al Județului I, intimații fiind obligați să o reintegreze pe contestatoare pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii.S-a respins cererea contestatoarei având ca obiect obligarea intimaților la acordarea concediului prenatal pentru perioada 10.09.2007 - 30.08.2009 și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității deciziei raportat la prevederile art. 267 Codul muncii, prima instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât, din cuprinsul adresei nr. 2024/19.06.2008, rezultă că reclamanta a fost convocată la sediul pârâtei Școala de Arte și Meserii în termen de 3 zile de la data primirii convocării, în vederea clarificării situației sale privind încadrarea pe postul de învățătoare la Școala. De asemenea, din cuprinsul procesului - verbal încheiat la data de 23.06.2006, rezultă că urmare a acestei convocări s-a prezentat tatăl contestatoarei, acesta susținând că fiica sa nu se află în țară, fiind plecată de mai mult timp în Italia.
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare, s-a constatat că este neîntemeiată, având în vedere faptul că prin decizia contestată s-a dispus sancționarea contestatoarei pentru absențele nemotivate înregistrate începând cu data de 01.09.2007, deci implicit, și pentru absențele nemotivate înregistrate în ultimele 30 de zile anterioare aplicării sancțiunii.
Cât privește excepția lipsei procedurii prealabile invocată de intimat, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, disp. art. 21 din Constituția României garantează accesul liber la justiție, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite.
Pe fond, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata Școlii pe postul de învățător titular, conform contractului individual de muncă nr. 22/22.09.2004. În perioada 01.09.2004 - 31.08.2007 aceasta a beneficiat de concediu fără plată. Prin decizia nr. 173/11.05.2007 emisă de intimatul Inspectoratul Școlar al Județului I s-a dispus, începând cu data de 01.09.2007, detașarea contestatoarei în interesul învățământului, pe postul de învățător la Școala -, pentru anul școlar 2007 - 2008.
Prin decizia nr. 35/17.05.2008 emisă de Școala de Arte și Meserii s-a propus ca, începând cu data de 01.09.2007 contestatoarei să i se aplice sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 264 lit. f Codul muncii, iar prin decizia nr. 36/17.05.2008 s-a dispus revocarea deciziei nr. 35/17.05.2008.
Ulterior, prin decizia nr. 6238/24.06.2008 emisă de intimatul Inspectoratul Școlar al Județului I s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, conform art. 116 lit. f din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 01.09.2007. S-a reținut prin această decizie că salariata nu s-a mai prezentat la locul de muncă începând cu data de 01.09.2007, absentând nemotivat.
S-a mai reținut de către instanță că, potrivit disp. art. 268 alin. 3 Codul muncii, decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării. În consecință, instanța a constatat că nu este legal ca printr-o decizie de sancționare să fie aplicată în mod retroactiv o sancțiune disciplinară.
Având în vedere faptul că, prin decizia nr. 6238 emisă la data de 24.06.2008, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei retroactiv, începând cu data de 01.09.2007, instanța de fond a constatat că această decizie este nelegală.
În consecință, s-a reținut că este întemeiată cererea contestatoarei având ca obiect anularea deciziei nr. 6238/24.06.2008 și obligarea intimaților la reintegrarea sa pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimaților la acordarea concediului prenatal pentru perioada 10.09.2007 - 30.08.2009, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată având în vedere faptul că în speță contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi formulat o cerere în acest sens, cerere care i-ar fi fost respinsă de către angajator.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că în speță nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs contestatoarea, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea contestatoarei de plată a drepturilor bănești reprezentând concediu postnatal, pentru îngrijirea copilului, deși a constatat nelegalitatea deciziei contestate și a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Se mai invocă faptul că, deși s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de avocat, în mod greșit prima instanță a respins cererea sa de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire, recurenta depune la dosar înscrisuri.
Intimatul Inspectoratul Școlar al Județului I, în nume propriu și în numele Școlii de Arte și Meserii, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și a depus la dosar decizia nr.59/15.12.2008.
Analizând recursul formulat de către reclamanta, prin prisma disp.art.3041Cod. proc. civilă, se reține că acesta este în parte fondat doar în ceea ce privește motivul de recurs privind neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate la judecarea fondului cauzei, pentru următoarele considerente:
În recurs, a probat, cu chitanța nr.-/20.08.2008 și contractul de asistență juridică nr.109/20.08.2008, achitarea onorariului de avocat în sumă de 1000 lei.
Având în vedere culpa procesuală a intimaților în ceea ce privește emiterea deciziei nr. 6238/24.06.2008, constatată de către prima instanță, se reține că cererea recurentei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate la judecarea fondului cauzei, formulată în temeiul disp.art.274 din Codul d e procedură civilă, este fondată.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, se reține că, la data de 24.05.2008, s-a născut minorul, astfel cum rezultă din certificatul de naștere depus la fila nr.29 dosar de fond.
Potrivit disp.art.1, 2, 23,24 din Legea nr.158/2005 și art.8 din Legea nr.148/2005, atât concediul, cât și indemnizația de maternitate și cea pentru creșterea copilului, se acordă, la cererea persoanei interesate, însoțită de documentele doveditoare cerute de lege.
Se reține că în mod corect prima instanță a respins cererea recurentei-contestatoare de obligare a unității școlare intimate la acordarea concediului de lăuzie și a celui pentru creșterea copilului, precum și a indemnizațiilor aferente, având în vedere faptul că aceasta nu a făcut dovada formulării unei solicitări scrise în acest sens.
Mai mult decât atât, potrivit disp.art.9 din Legea nr.148/2005, cererea pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun la primăria comunei, orașului, municipiului pe raza căruia solicitantul își are domiciliul sau reședința și se soluționează de către direcțiile județene de muncă, solidaritate socială și familie.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, se va admite recursul formulat, se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, intimații Școala de Arte și Meserii și Inspectoratul Școlar al Județului I fiind obligați să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Având în vedere faptul că în cauză culpa procesuală în ceea ce privește nedovedirea legală a cheltuielilor de judecată efectuate la judecarea fondului cauzei revine tocmai recurentei, se va respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1648/24.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă intimații Școala de Arte și Meserii și Inspectoratul Școlar al Județului I să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ Tehnored.: M:;
2 ex.- 21.04.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1150/2008. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
