Conflict de muncă. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 224
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă privind recursul formulat de - "" - P împotriva sentinței civile nr. 1380 din 24.09.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentei - "" -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus un memoriu de către recurenta - "" - P, necomunicat intimatului.
Instanța arată intimatului că recurenta - "" - Pac omunicat că nu dispun de înscrisurile solicitate.
Intimatul solicită acordarea unui termen pentru a se adresa organelor de cercetare penală. Arată că societatea a avut arhivă în mun.I, str.- -, iar când aceasta a fost transferată, o parte din aceasta a fost arsă.
Instanța respinge cererea intimatului de acordare a unui termen pentru a se adresa organelor de urmărire penală. Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că funcțiile operative nu au un regim normal de lucru și că au fost și campanii agricole de iarnă. Deoarece răspundea de parcul auto era primul care venea și verifica și ultimul care pleca. Precizează că toate pontajele sale erau de 10 ore și că a fost retribuit pentru acele ore. Mai precizează că actuala conducere a eliberat o adeverință unui coleg de al său și că aceasta cu rea credință nu a prezentat documentele. Mai arată că lucra și pe timp de iarnă deoarece veneau multe vagoane cu materiale care trebuiau descărcate în timp rapid. A lucrat și noapte la descărcat vagoane. Indică faptul că pontajele au o durată de viață de 50 de ani și nu este vina lui că nu mai există actele.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată inițial la udecătoria Pașcani, reînregistrată la ribunalul Iași cu nr-, ca urmare a deciziei civile nr. 1248 din 16 iunie 2008 acestei instanțe, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - - P solicitând obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporul salarial de care a beneficiat pentru funcția de șef autocoloană în perioada lucrată în cadrul pârâtei, fosta Întreprindere Specializată de Transport în Agricultură și Industrie Alimentară.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că unele documente privind salariații, în urma privatizării societății, nu au mai fost găsite sau sunt incomplete și că nu a refuzat eliberarea adeverinței, ci a solicitat doar respectarea, de către reclamant, a condițiilor legale pentru eliberarea acestui document.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1380 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - - P, care a fost obligată să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte dacă a beneficiat de spor de șef autocoloană.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul Întreprinderii Specializate de Transport în Agricultură și Industrie Alimentară, în prezent - - P, în perioada 5.03.1980-28.06.1999. În perioada 5.03.1980-1.10.1980 a deținut funcția de șef de coloană, așa cum rezultă din carnetul de muncă, pozițiile 22 și 23.
Reclamantul susține că, în prima parte a anului 1980, i-a fost achitat sporul salarial de 25% aferent funcției de șef coloană, fapt evidențiat într-un singur stat de plată, pentru mai multe luni de activitate.
Deși îi revenea sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, pârâta a depus doar statele de plată aferente lunilor mai și iunie 2008. Statul de plată corespunzător lunii mai 2008 nu conține toate rubricile, lipsind cele de la coloanele 16-19. Prin nedepunerea integrală a statelor de plată, pârâta nu a putut dovedi contrariul celor afirmate de reclamant prin acțiune. Au fost reținute și dispozițiile art. 40 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta - -
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține că, în mod greșit și printr-o apreciere eronată a probelor, instanța a pronunțat o sentință lipsită de temei legal.
Astfel, recurenta nu a refuzat eliberarea adeverinței și a comunicat reclamantului, prin adresă, că nu a beneficiat de sporul salarial solicitat, așa cum rezultă din statele de plată anexate, impunându-se o reapreciere a întregii situații.
Recurenta a depus copii de pe înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, precizând că plata sporului salarial s-a efectuat șefilor de coloană cu mare întârziere, pe un singur stat de plată separat și că recurenta eliberează adeverințele preferențial.
Și intimatul a solicitat proba cu înscrisuri. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 4 alin. 3 din OUG nr. -, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Intimatul, salariatul I în perioada 5.03.1980-27.11.1980, pe funcția de șef coloană, conform mențiunilor din carnetul de mun- că, s-a adresat recurentei solicitând eliberarea adeverinței în care să fie evidențiat sporul salarial de care a beneficiat în această funcție, în condițiile în care, în carnetul de muncă, este menționat doar salariul tarifar lunar de 1970 lei, majorat ulterior la 2020 lei.
Așa cum s-a arătat, angajatorul, respectiv recurenta, care este continuatoarea I, poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor, care se întocmesc pe baza statelor de plată și a altor documente justificative arhivate, care demonstrează efectuarea plății către salariat.
Intimatul a susținut că ar fi primit acest spor salarial în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974, dispoziție legală care nu reglementa acordarea unui spor salarial de 25%, ci a unei retribuții tarifare mai mari cu 5-25%, în locul retribuției pentru ore suplimentare, pentru personalul cu funcții de execuție și cel operativ care, prin natura muncii, lucrează peste programul normal de lucru, precum și că sporul încasat este înregistrat în statul de plată și în fișa pentru retribuirea muncii.
Recurenta a depus, în copie, statele de plată pentru perioada martie-octombrie 1980, din care rezultă că singurul spor de care a beneficiat intimatul a fost sporul de vechime neîntreruptă. De altfel, recurenta a și comunicat intimatului, prin adresa nr. 126/12.05.2007, că din statele de plată, care au fost anexate în copie, nu rezultă decât beneficiul sporului de vechime, nu și al sporului de conducere de 25%.
Mai mult, prima instanța nici nu a obligat recurenta să elibereze o adeverință din care să rezulte plata sporului salarial, ci o adeverință din care să rezulte "dacă" a beneficiat de spor de șef autocoloană, deși recurenta comunicase intimatului, așa cum s-a arătat, că nu a beneficiat de acest spor.
În aceste condiții, în cererea adresată conducerii recurentei la data de 22.05.2008, intimatul a susținut că plata sporului salarial de 25%, aplicat funcției de șef autocoloană, s-a acordat într-un singur stat de plată, în prima parte a anului 1980, cuprinzând mai multe luni de activitate, iar în fața instanței de recurs a susținut că plata ar fi avut loc după luna octombrie 1980.
Or, un atare document nu există în arhiva recurentei, așa cum nu există nici fișele de pontaj și fișa personală a intimatului, așa încât recurenta nu poate întocmi o adeverință care să dovedească plata "sporului salarial pentru funcția de șef autocoloană", cum a solicitat intimatul.
În ceea ce privește susținerile intimatului privind operațiunile de predare-primire a arhivei - - I sau modul de păstrare și asigurare a documentelor de către deținător, se constată că acestea pot atrage, eventual, răspunderea penală, civilă sau contravențională, în condițiile Legii nr. 16/1996, dar nu au relevanță în prezenta cauză, întemeiată pe dispozițiile art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința, în sensul că se va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta P împotriva sentinței civile nr.1380 din 24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
13.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 9256/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
