Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 4522/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.1283/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4522/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.7162 din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5341/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatulInstitutul Național de Gerontologie și Geriatrie " ",având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de modificare unilaterală a contractului de muncă".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 10 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7162 din 19.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins contestația împotriva deciziilor nr. 266 din 15.12.2006 și nr. 199/8.08.2007, ca tardivă, a respins contestația împotriva deciziilor nr. 2 din 7.01.2008 și nr. 449 din 01.10.2008 ca neîntemeiată, a admis cererea completatoare a reclamantului contestator în contradictoriu cu intimatul Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie " ", a obligat intimatul la plata drepturilor bănești reprezentând premii anuale pentru anul 2007 și al 13-lea salariu pentru anul 2007, respins celelalte cereri ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a admis în ședința publică din 22.10.2008 excepția tardivității introducerii contestației împotriva deciziilor nr. 266/15.12.2006 și 299/08.08.2007 și a respins contestația formulată acestor decizii ca tardiv introdusă.
Tribunalul a reținut că contestatorul a fost reintegrat prin decizia nr. 299/08.08.2007 în postul de director administrativ cu delegație până la ocuparea postului prin concurs.
Fiind reîncadrat cu delegație, angajatorul, în baza art. 42 din Codul muncii, prin decizia nr.2/07.01.2008 a dispus încetarea delegării motivat de faptul că o altă persoană a promovat examenul de ocupare a postului de director administrativ și s-a dispus continuarea raporturilor de muncă în funcția de serviciu tehnic, cu delegație
Tribunalul a apreciat că în situația în care era contestată în termen decizia nr. 299/2007 și se constata nelegalitatea reîncadrării cu delegație se putea susține de către contestator că decizia nr. 2/2008 a fost emisă cu nerespectare prevederilor art. 41 din Codul muncii.
Prin decizia nr.449/2008 s-a dispus începând cu data de 01.10.2008 încetarea numirii cu delegație a contestatorului în funcția de serviciu tehnic, acesta urmând să continue activitatea potrivit clauzelor din contractul individual de muncă încheiat între părți pe funcția de inginer I
Instanța de fond a constatat că angajatorul a dispus încetarea delegării conform art. 44 din Codul muncii și nu a procedat la modificarea unilaterală a elementelor esențiale ale contractului individual de muncă pentru a fi aplicabile prevederile art. 41 din Codul muncii, astfel că deciziile nr. 2/2008 și 449/2008 nu au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 41 din Codul muncii.
Tribunalul a respins astfel ca neîntemeiată contestația formulată împotriva acestor decizii precum și capătul de cerere având ca obiect plata unei despăgubiri reprezentând drepturi salariale indexate majorate, reactualizate cât și celelalte drepturi începând cu data de 07.01.2008 până la zi.
Tribunalul a admis cererea completatoare a contestatorului și a dispus obligarea intimatului să-i plătească acestuia drepturile bănești reprezentând premiile pentru anul 2007 și al 13 salariu pentru anul 2007.
De asemenea instanța de fond a respins cererea de obligare a angajatorului la plata primei pentru stabilitate reținând că potrivit clauzelor din contractul individual de muncă nr. 2277 din 15.12.2004 contestatorul nu beneficiază de acest drept precum și cererea de acordare a daunelor morale cu motivarea că acesta nu a făcut dovada faptei ilicite a angajatorului conform art. 1169 Cod civil, generatoare a prejudiciului moral solicitat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat reclamantul care, întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu următoarea motivare:
A contestat în prezenta cauză Decizia nr. 2 /7.ol.2oo8 prin care a fost numit in funcția de sef serviciu tehnic; Decizia nr. 449/2oo8 - emisa in timpul litigiului - prin care a fost numit inginer I A; Decizia nr.299/8.08.2oo7 prin care a fost reintegrat in munca dar nu pe funcția de director administrativ fără sintagma cu delegație si fiind lipsit de vechimea in munca de 6 luni; Decizia nr.266/15.12.2oo6 prin care i s-a modificat abuziva și nelegal clauzele contractului de munca, adăugând sintagma
" cu delegație" deși conform art.44, delegarea nu poate mai mult de 60 zile.
Recurentul a criticat în primul rând admiterea excepției de tardivitate pentru deciziile nr. 266/15.12.2006 și 299/08.08.2007 susținând că a solicitat sa se constate nulitatea lor, întrucât clauzele contractului de munca, așa cum a fost modificat, sunt nule, astfel că deciziile puteau fi atacate pe toata durata contractului.
Recurentul a arătat că instanța nu a analizat daca intimata a respectat prevederile art.41,42 și 44 din Codul muncii.
Recurentul a susținut că deși delegarea presupune modificarea locului muncii, în cauză nu s-a schimbat locul muncii. De asemenea recurentul a arătat că, potrivit art. 44 Codul muncii, delegarea poate cel mult 6o zile și încetează de drept la împlinirea celor 6o de zile astfel că la data reîncadrării delegarea încetase.
Prin urmare recurentul a apreciat că, întrucât tribunalul a constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, decizia de reîncadrare a operat cu efect retroactiv in sensul ca decizia anulata se considera că nu a existat iar reîncadrarea trebuia să opereze de plin drept și în concluzie termenul de 60 de zile se scursese.
De asemenea recurentul a mai arătat că în timpul procesului, parata a emis decizia nr.449/2oo8 prin care din nou i s-a schimbat funcția, din sef serviciu in inginer IA cu motivarea că funcțiile de director administrativ si respectiv de sef serviciu tehnic au fost ocupate de alți salariați ca urmare a unor concursuri. Recurentul a susținut că intimata nu a făcut dovada ca aceste concursuri au fost organizate in mod legal, în condițiile în care el a ocupat funcția de director administrativ ca urmare a unui concurs organizat la nivelul ministerului și ca urmare a unui Ordin al Ministrului, astfel că organizarea unui alt concurs pentru ocuparea funcției de director administrativ si revocarea vechiului ordin trebuia sa respecte principiul simetriei efectelor actelor juridice.
Prin precizările depuse la dosar la data de 10.06.2009, recurentul a susținut că însăși intimata a recunoscut prin întâmpinare faptul ca a încheiat un contract individual de munca pe o perioada nedeterminata nr.2277/15.12.2004, in urma susținerii concursului in data de 07.12.2004, fiind numit prin Ordinul Ministrului in funcția de Director Administrativ.
Ulterior încheierii contractului de munca, intimate a emis decizia nr. 52/12.02.2007 prin care s-a decis încetarea contractului de muncă, decizie ce a fost anulată prin sentința civila nr. 153/12.06.2007, prin care s-a dispus reintegrarea sa in funcția deținuta anterior concedierii.
Ca urmare a sentinței civile nr. 15312.06.2007, s-a procedat la reintegrarea sa in funcția deținuta anterior concedierii, fiind numit cu delegație in funcția de director administrativ până la ocuparea postului prin concurs deși funcția sa era aceea de Director Administrativ conform CM pe o perioada nedeterminata, in urma concursului.
Cu privire la decizia nr. 2/7.01.2008 recurentul a apreciat că soluția instanței de fond este nelegala si netemeinica întrucât Legea nr. 95/2006 care prevede ocuparea prin concurs a funcțiilor nu putea fi aplicata in speța recurentul fiind numit prin concurs din data de 12.02.2007
În consecință concursul susținut la 23.10.2007 a fost organizat in mod nelegal.
Recurentul a invocat dispozițiile art.42 si 44 Codul muncii, art.12 alin. 1 muncii și art. 17 alin.1 coroborat cu art. 17 alin. 2 pct. D si art. 17 alin 4 susținând că în cauză nu au fost respectate aceste prevederi legale întrucât deciziile contestate nu reprezintă un act adițional la contractul de muncă. Conform art.57 alin. 1,2,4,6,7, nerespectarea oricăreia din condițiile valabile pentru încheierea si modificarea CM atrage nulitatea acestuia.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate conform art. 306 Cod pr.civilă în motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a admis excepția de tardivitate a formulării contestațiilor împotriva deciziilor nr. 266/15.12.2006 și 299/08.08.2007.
Deși recurentul contestator a susținut că aceste decizii au modificat unilateral contractul individual de muncă, fapt interzis de lege și că nulitatea absolută a deciziilor poate fi invocată oricând, Curtea constată această interpretare nu poate fi reținută întrucât legea prevede o procedură specială expresă prin care se contestă orice act unilateral ce produce efecte juridice asupra raportului juridic de muncă. Prin urmare, decizia emisă de angajator nu poate fi asimilată cu un act juridic aflat în circuitul civil întrucât regimul juridic al acesteia este reglementat de norme speciale de strică interpretare și aplicare derogatorii de la dreptul comun.
În cauză fiecare dintre deciziile emise de angajator putea fi contestată în termenul prevăzut de lege însă contestatorul nu a uzitat de această cale procesuală inclusiv în ceea ce privește decizia de reintegrare pe funcția deținută anterior cu delegație.
Prin urmare, odată rămasă definitivă aceasta decizie, la împlinirea condiției rezolutorii prevăzute în clauza contractuală, numirea contestatorului pe funcția respectivă a încetat.
Față de cadrul procesual limitat la analiza legalității celor două decizii, în mod corect instanța de fond a apreciat că decizia de numire ca șef serviciu tehnic este legală, dat fiind încetarea delegației pentru funcția de director administrativ.
În ceea ce privește criticile recurentului în sensul că instanța de fond nu ar fi analizat legalitatea aplicării dispozițiilor art. 41-44 Codul muncii privind instituția delegării la emiterea deciziilor nr. 2/2008 și nr.449/2008 în sensul nerespectării termenului și a cerinței schimbării locului de muncă, Curtea apreciază că aceste aspecte nu au fost contestate la emiterea deciziei nr. 2/2008 de numire în funcția de director administrativ cu delegație, astfel că ele nu mai pot fi discutate, întrucât exced cadrului procesual. Cât privește decizia nr.449/2008, aceasta a fost contestată ca o consecință a deciziilor anterioare, contestatorul neformulând prin cererea completatoare critici distincte cu privire la conținutul acestei decizii și aplicarea dispozițiilor legale referitoare la încetarea delegării dispusă prin această decizie.
Nu pot fi analizate nici criticile recurentului referitoare la nelegalitatea organizării concursului de ocupare a postului de director administrativ întrucât contestarea organizării și rezultatului unui concurs urmează o procedură distinctă iar contestatorul nu a investit instanța de fond cu analiza acestui aspect litigios în condițiile în care nu a formulat o cerere în acest sens. Prin urmare aceste critici nu pot fi avute în vedere de către instanța în recurs.
Cum recurentul nu a formulat și alte critici referitoare la cele două decizii contestate, de natură a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia lor, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.7162 din data de 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5341/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE GERONTOLOGIE ȘI GERIATRIE " ".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2ex./09.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 219/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 397/2010. Curtea de... → |
|---|
