Contestație decizie de concediere. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/2010
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 219 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă consilier juridic în calitate de reprezentant al pârâtului intimat Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară 02554 S, constatându-se că nici la a doua strigare mandatarul reclamantei intimate nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele detaliate în întâmpinare. Învederează în esență că astfel cum rezultă din organigrama depusă la pagina 23 dosar fond, funcția de referent a recurentei a fost desființată, fapt necontestat de recurentă. În cadrul biroului de resurse, cele 4 funcții de referent au fost diminuate și comasate în două funcții de referent, luându-se decizia de a se organiza o testare a celor 4 persoane angajate pe aceste funcții, care îndeplineau toate condițiile pentru a fi păstrate pe cele două posturi rămase. Dacă recurenta ar fi fost admisă la această testare, ar fi fost încălcate prevederile HG nr.281/1993 - anexa 12, referitoare la comasarea și rămânerea pe funcții din persoanele excedentare. Susține că cele două posturi rămase nu erau libere și vacante, corect instanța de fond reținând că ele puteau fi ocupate doar de o persoană din cele patru angajate anterior pe aceste posturi și nu de a cincia persoană.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale - nr. 02554 s-a solicitat anularea deciziei de concediere nr. A 1792/8.10.2008 emisă de intimat ca fiind netemeinică și nelegală și obligarea acesteia la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat, precum și la plata de daune morale în sumă de 50.000 lei.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că a fost angajata 02554 în funcția de consilier expert gr.1 din cadrul Biroului Informare Recrutare până la 01.11.2008 când postul s-a desființat în urma reorganizării instituției.
Fiind informată că are posibilitatea să participe la concurs pentru ocuparea posturilor noi înființate și-a manifestat disponibilitatea de a ocupa prin concurs un post inferior celui avut, dar i s-a comunicat că nu poate participa la selecție pentru ocuparea unui post de referent III - I din cadrul Biroului Mobilizare și Coordonare Recurse, întrucât acestea nu sânt posturi nou apărute.
Consideră că potrivit art. 64 coroborat cu art. 65 Codul muncii angajatorul era obligat să-i permită participarea la concurs în vederea ocupării eventualelor posturi vacante, indiferent dacă existau deja sau urmau să fie înființate.
Susține că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută deoarece conține elemente false, respectiv că nu sânt posturi vacante. Invocă în acest sens dispozițiile art.74 lit. d Codul muncii.
A solicitat să i se comunice în mod concret situația, dar prin atitudinea și răspunsurile oscilante ale intimatei și prin încălcarea evidentă a prevederilor legale, i s-a încălcat dreptul la muncă în condițiile în care reorganizarea nu a fost efectivă și reală, producându-i prejudicii morale.
În drept invocă dispozițiile art.64, 65, 76 și următoarele Codul muncii, art. 274 Cod pr.civilă.
în probațiune contract individual de muncă, decizie de concediere, adrese, preaviz.
Prin întâmpinare pârâtul s-a opus admiterii acțiunii pe considerentul că decizia atacată este temeinică și legală, desființarea postului a fost efectivă, iar cauza a fost reală și serioasă. La data concedierii contestatoarei, în unitate nu exista nici un post vacant.
A depus documentația care a stat la baza emiterii deciziei.
Prin sentința civilă nr.219/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, contestația a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. A 1792/8.10.2008 emisă de intimata Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară nr. 02554 contestatoarea a fost concediată în baza art. 65 alin.1 Codul muncii începând cu data de 01.11.2008, pe motiv că urmarea restructurării și reorganizării activității unității s-a desființat funcția de consilier, expert gr.I din cadrul Biroului Informare, Recrutare, deținută de acesta.
și reorganizarea unității a fost dispusă prin Ordinul Statului General nr. G2/S/1609 din 09.09.2008, transmis de UM 02573 B cu nr. AS 758/11.09.2008, în cadrul programului de reorganizare armatei aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Reorganizarea a vizat nu numai Biroul de informare, recrutare, prevăzut anterior cu 7 funcții militare și o funcție de personal civil contractual (ocupată de contestatoare) reduse începând cu 01.11.2008 la 5 funcții militare dar și alte microstructuri prin comasări și reduceri de posturi, atât în rândul cadrelor militare cât și ale personalului civil contractual.
Astfel 2 birouri din vechiul stat de organizare, respectiv Biroul evidență resurse și Biroul mobilizare și rechiziții, au fost comasate în noul stat de organizare într-un singur ( Biroul mobilizare și coordonare resurse), iar cele 4 posturi de personal civil contractual existente anterior comasării au fost reduse la 2 posturi de referent III - I
A fost necesar un proces de selecție între cele 4 angajate de pe aceste posturi pentru concedierea a două dintre ele. Întrucât posturile nu erau vacante, nu puteau fi oferite altor persoane, nici chiar contestatoarei.
La această selecție se referă contestatoarea în motivarea contestației în sensul că nu a fost admisă să participe, fără să observe că înștiințarea menționată preciza expres că se putea înscrie la concurs "numai pe posturile nou înființate"(11). Ori prin noul stat de organizare posturile apar reduse și nici unul nu era vacant.
Prin urmare se constată că sânt nefondate criticile contestatoarei privind neoferirea altui post corespunzător, chiar inferior celui ocupat, înțelegând greșit că posturile în discuție ar fi fost vacante sau posturi nou înființate și că prin aceasta i s-a încălcat dreptul la muncă.
Dealtfel dispozițiile art.74 lit.d Codul muncii invocate de contestatoare nu sânt aplicabile în speță, întrucât se referă la situațiile prevăzute de art. 64 la care se face trimitere în mod expres, obligația angajatorului de a oferi un alt loc de muncă intervenind numai în cazurile prevăzute de art.61 lit.c (inaptitudine fizică sau psihică) și lit. d (necorespundere profesională) sau de art. 56 lit. j ( ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a persoanei concediate nelegal).
Pentru desființarea postului deținut prevăzut de art. 65 alin.1 Codul muncii, legea nu impune oferirea unui alt loc de muncă corespunzător, iar conf. art. 67 contestatoarea beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă precum și de plățile compensatorii prevăzute de OG nr.7/1998.
În condițiile mai sus arătate este indiscutabil că desființarea postului a fost efectivă și că a avut o cauză reală și serioasă.
Așadar, decizia atacată a fost legal emisă, cu acordarea dreptului la preaviz prevăzut de art.73 Codul muncii conform adresei din 15 sept. 2008.
Ca atare contestația formulată s-a găsit nefondată și a fost respinsă în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acesteia și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive arată că a fost angajata 02555 pe post de consilier expert gr.I în cadrul Biroului Informare Recrutare. Ca urmare a reorganizării instituției postul ocupat de către aceasta a fost desființat cu data de 01.11.2008. A fost informată că are posibilitatea de a se înscriere la concurs pentru ocuparea posturilor nou înființate, pentru care îndeplinea condițiile de participare.
La data de 23.09.2008 i s-a adus la cunoștință că nu poate participa la concursul de selecție pentru ocuparea postului de III - IA din cadrul, dat fiind faptul că acestea nu sunt posturi nou apărute, deși din documentele depuse de intimată rezultă că sunt posturi noi.
Reclamanta apreciază că i-a fost încălcat dreptul la muncă prin neacceptarea la concursul pentru ocuparea unui post vacant. Câtă vreme au fost desființate 4 posturi și au fost înființate ulterior două noi posturi, potrivit art.30 Codul muncii, ocuparea acestora se face pe bază de concurs, iar dacă au fost desființate doar două posturi nu mai trebuia organizat concurs pentru posturile rămase care erau deja ocupate.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală pârâta a solicitat respingerea recursului, reluând elementele esențiale invocate în fața instanței de fond.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, conform prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Contestatorul a avut calitatea de angajată a Centrului Militar Județean S în funcția de consilier expert gr.I pentru Reconversia Personalului Militar în cadrul Biroului Informare recrutare. La data de 01.11.2008 aceasta a fost concediată urmare a desființării postului ocupat datorită reorganizării unității.
Așa cum a reținut prima instanță, restructurarea și reorganizarea unității pârâte a fost dispusă prin Ordinul Statului General nr.G2/S/1609/09.09.2008, în cadrul programului de reorganizare a armatei aprobat de
Reorganizarea a vizat nu numai Biroul Informare recrutare, din care făcea parte contestatoarea, ci și Biroul Evidență Resurse și Biroul Mobilizare și, prin comasări și reduceri de posturi, atât în rândul cadrelor militare cât și ale personalului civil contractual.
Contestatoarea nu a înțeles faptul că în urma reorganizării unității postul pe care l-a ocupat s-a desființat, iar cele două de evidență resurse și mobilizare și rechiziții s-au comasat, din cele 4 posturi de referent existente anterior, rămânând doar două.
În această situație pentru noul mobilizare și coordonare resurse, rezultat din comasarea celor două birouri menționate, a fost necesar un proces de selecție între angajatele de pe cele 4 posturi, două dintre ele urmând a fi concediate.
Astfel în mod corect a înțeles prima instanță că nu suntem în prezența unor posturi vacante, pe care trebuiau menționate în urma selecției două dintre cele patru persoane angajate anterior, împrejurare față de care acestea nu puteau fi oferite altor persoane, nici chiar contestatoarei.
La selecția organizată între cele 4 angajate pentru concedierea a două dintre ele, contestatoarea nu putea fi admisă să participe, nefiind vorba de funcții vacante. În acest sens a fost și răspunsul Ap. din 16.10.2008 prin care i se comunica reclamantei că se poate prezenta la concurs pentru ocuparea unei funcții vacante, deci nu la selecția organizată între cele patru angajate, în urma căreia au fost păstrate pe post doar două.
Prin organizarea selecției, la care în mod corect reclamanta nu a fost acceptată, acesteia nu i-a fost încălcat dreptul la muncă. În speță nu au fost încălcate nici prevederile art.30 din Codul muncii, neaflându-ne în prezența unor posturi vacante pentru ocuparea cărora trebuia organizat concurs.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 219/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. CV, Tehnored.IM 4 ex.
Jud.fond-,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1047/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 64/2010. Curtea de... → |
|---|
