Contestație decizie de concediere. Decizia 2320/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2320
Ședința publică din 3 iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen DR.-
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.337 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, în contradictoriu pârâta intimată " - - TRANSILVANIA " SRL A, având ca obiect contestarea deciziei de sancționare.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamantul recurent lipsă, avocat, iar pentru pârâta intimată -- Transilvania SRL A, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei intimate a depus la dosar împuternicirea avocațială, dovada achitări onorariului de avocat în cuantum de 2.198,55 lei, factura nr.114/10.06.2008 și extrasul de cont.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului și repunerea părților în situația anterioară. Arată că prima instanță a interpretat greșit înscrisurile privind modul în care s-a efectuat cercetarea prealabilă, că cele două decizii au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art.267 alin.1 din Codul muncii, întrucât procesul-verbal întocmit de intimată la 21.12.2007 nu complinește cercetarea disciplinară prealabilă și nu conține nici o mențiune referitoare la prezența reclamantului în fața comisiei ori la reconvocarea lui, nu a fost semnat de reclamant și nici nu s-a făcut vreo mențiune din care să rezulte că reclamantul a refuzat semnarea acestuia. De asemenea, instanța de fond a apreciat greșit că nu sunt incidente în cauză, dispozițiile art.268 alin.2 din Codul muncii, cum greșit a reținut și faptul că sancțiunea care trebuia aplicată este cea a diminuării salariului cu 10 % și nu avertismentul. Solicită cheltuielile de judecată din prima instanță.
Reprezentantul pârâtei-intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susținerile făcute nu au suport legal și nu pot fi reținute, reclamantul-recurent a fost prezent în fața comisiei de disciplină la data de 21.12.2007 și a făcut declarații, însă a refuzat să semneze declarațiile și procesul-verbal. De altfel, prin decizia nr.7/11.01.2008 s-a stabilit corect modul în care s-a procedat la ancheta disciplinară și care nu a fost contestată în nici un fel de reclamant, ca atare, deciziile contestate respectă cerințele art.268 alin.2 din Codul muncii. Ceea ce nu s-a arătat în recurs, este chiar motivul real, respectiv acțiunile foarte violente avute de reclamant, care a dorit să-și rezolve problemele cu pumnii, față de șeful său direct.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 337/1.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei " - - Transilvania " SRL A, având ca obiect: constatarea nulității absolute a deciziei nr.268/21.12.2007, emisă de pârâtă și anularea sancțiunii disciplinare dispuse prin această decizie; constatarea nulității absolute a deciziei nr. 269/21.12.2007, și a deciziei nr.7/11.01.2008, emise de către pârâtă, și repunerea părților în situația anterioară emiterii acestor decizii, în sensul obligării pârâtei la reîncadrarea reclamantului în funcția deținută, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul până la data încadrării efective, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția nulității absolute a deciziei nr.268/2007 pentru nerespectarea dispozițiilor artz.267 din Codul muncii este nefondată, deoarece reclamantul a fost convocat pentru data de 20.12.2007 orele 1100, potrivit dispozițiilor legale, și s-a prezentat în fața comisiei de cercetare disciplinară la data de 21.12.2007, dând și o declarație.
Având în vedere că, la data de 14.12.2007, societatea a invitat reclamantul să se prezinte la sediul său în data de 20.12.2007 pentru a da explicații cu privire la comportamentul său, și că reclamantul s-a prezentat în fața comisiei la data de 21.12.2007, Tribunalul Arada respins, ca nefondată, excepția de nulitate absolută a deciziei nr.269/2007, invocată de reclamant pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile art.267 din Codul muncii, și a respins contestația împotriva acestei decizii ca rămasă fără obiect, întrucât ea a fost revocată prin decizia nr. 6/2008 a pârâtei.
Prima instanță a apreciat că, fiind vorba de aceeași abatere, nu se impunea o altă convocare a reclamantului pentru cercetarea disciplinară prealabilă necesară emiterii deciziei nr.7/2007, ca urmare a revocării deciziei nr.269/2007, urmând a fi avute în vedere declarațiile reclamantului din 21.12.2007, date în fața comisiei.
Deciziile nr.268/2007 și nr.7/2008, emise de pârâtă, au fost apreciate ca fiind temeinice prin raportare la comportamentul reclamantului și dispozițiile din regulamentul intern al societății, incidente în cauză.
Reclamantul a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr.337/1.04.2008 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond a interpretat greșit înscrisurile depuse la dosarul cauzei privitoare la modul în care a fost realizată cercetarea prealabilă a reclamantului.
Astfel, convocările emise de pârâtă sub nr. 259/14.12.2007 vizau data de 20.12.2007, dată la care comisia de disciplină nu s-a reunit, iar procesul-verbal întocmit la 21.12.2007 nu conține nici o mențiune referitoare la prezența reclamantului în fața comisiei ori la reconvocarea lui pentru această dată, nefiind semnat de reclamant. Totodată, în cuprinsul său nu se precizează că reclamantul ar fi refuzat semnarea lui.
Prin urmare, deciziile nr. 268/21.12.2007 și nr.269/21.12.2007, au fost emise de intimată cu ignorarea prevederilor art.267 alin.1 din Codul muncii, deoarece procesul-verbal din 21.12.2007 al intimatei nu complinește cercetarea disciplinară prealabilă impusă de aceste prevederi legale și de Capitolul VII art.9 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară.
Prima instanță a apreciat greșit că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.268 alin.2 din Codul muncii, întrucât deciziile nr.268/21.12.2007 și nr.269/21.12.2007 nu cuprind mențiunile obligatorii prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art.268 alin.2 lit.a, b, c și f din Codul muncii.
Decizia nr.269/21.12.2007 a fost comunicată reclamantului la data de 3.01.2008, astfel încât ea a început să producă efecte juridice de la această dată, conform art.268 alin.3 din Codul muncii, neputând fi revocată prin decizia nr.6/11.01.2008, emisă de pârâtă după ce decizia revocată și-a produs efectele juridice. Pe cale de consecință, decizia nr. 7/11.01.2008, prin care pârâta a dispus din nou concedierea reclamantului este nulă. În acest sens, este ilustrativă fișa fiscală întocmită pe seama recurentului, în cuprinsul căreia se indică încetarea activității reclamantului cu începere de la data de 22.12.2007.
Pe de altă parte, cu excepția procesului-verbal din 21.12.2007, nu au fost realizate alte acte de cercetare disciplinară, care să fi stat la baza emiterii deciziei de concediere nr.7/11.01.2008.
Recurentul susține că instanța de fond a ignorat dispozițiile cuprinse în Capitolul VII din Regulamentul de ordine interioară al societății atunci când a analizat temeinicia deciziilor nr.268/21.12.2007, nr.269/21.12.2007 și nr.7/11.01.2008.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 teza a II-a și a III-a coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, art.274, art.299 și art.312 din Cod procedură civilă.
La cererea de recurs au fost anexate fișa fiscală a reclamantului pentru anul 2007 și copia cărții sale de muncă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că reclamantul-recurent a fost prezent în fața comisiei de disciplină la data de 21.12.2007 și a făcut declarații, însă a refuzat să semneze declarațiile și procesul-verbal, aspect notat în procesul-verbal nr. 267/21.12.2007 la capitolul " alte observații " pct.3. Întrucât managerul societății a lipsit în data de 20.12.2007, reclamantul a fost de acord cu convocarea și înfățișarea sa în fața comisiei în data de 21.12.2007.
Pârâta l-a convocat în mod legal pe reclamant în fața comisiei, așa cum rezultă din convocările și procesul-verbal depuse la dosar, iar acesta s-a prezentat în fața comisiei și și-a formulat apărările, dar a refuzat să semneze procesul-verbal, astfel încât cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată cu respectarea procedurii reglementate de art.267 din Codul muncii, activitatea Comisiei de disciplină fiind consemnată în procesul-verbal din 21.12.2007, emis conform art.267 din Codul muncii.
Deciziile contestate respectă cerințele art.268 alin.2 din Codul muncii, iar decizia de concediere nr.269/21.12.2007 a fost revocată în mod legal de către pârâtă, deoarece ea este un act juridic unilateral al angajatorului și nici o prevedere a legislației muncii nu interzice angajatorului revocarea propriei decizii.
Pe de altă parte, decizia de revocare nu a produs nici o vătămare reclamantului, acesta fiind repus în situația anterioară emiterii deciziei revocate. Faptul că pe fișa fiscală este menționată data de 21.12.2007 ca dată de încetare a contractului este lipsit de relevanță, fiind o eroare administrativă ce urmează a fi remediată.
Susținerea recurentului că, prin emiterea deciziei nr.7/11.01.2008, a fost sancționat de două ori pentru aceeași abatere este nefondată, deoarece decizia nr.269/21.12.2007 a fost revocată de societate, astfel încât nu mai produce efecte juridice.
Cu privire la decizia de concediere nr.7/11.01.2008 nu există nici un motiv de anulare.
Având în vedere faptele săvârșite de reclamant, deciziile de sancționare disciplinară au fost emise cu respectarea prevederilor Regulamentului de ordine interioară al societății, aplicabile în cauză.
Intimata a mai arătat că recurentul nu a negat și nu a regretat faptele săvârșite, nici în fața comisiei de disciplină și nici în fața instanței de fond.
Examinând recursul prin raportare la motivele invocate, la probele administrate în cauză și la dispozițiile art.304 pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția de nulitate absolută a deciziilor de sancționare disciplinară nr.268/21.12.2007 și nr.7/11.01.2008, emise de către pârâtă, apreciind că ele au fost emise cu respectarea dispozițiilor art.267 din Codul muncii, respectiv că pârâta a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă a reclamantului în conformitate cu aceste prevederi legale.
Art.267 alin.1 din Codul muncii prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul trebuie convocat în scris de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, conform art.267 alin.2 din Codul muncii, scopul acestei convocări fiind de a asigura exercitarea dreptului la apărare al salariatului cercetat disciplinar. Prin urmare, nerespectarea dispozițiilor art.267 alin.2 din Codul muncii este sancționată cu nulitatea absolută, prevăzută de art.267 alin.1 din Codul muncii.
Reclamantul a fost convocat la data de 20.12.2007 în vederea efectuării cercetării disciplinare pentru cele două abateri disciplinare pentru care a fost sancționat prin deciziile nr.268/21.12.2007 și nr.269/21.12.2007, convocarea fiindu-i comunicată la data de 17.12.2007.
Conform procesului-verbal nr.267/21.12.2007, cercetarea disciplinară a abaterilor săvârșite de reclamant a avut loc la data de 21.12.2007. În acest proces-verbal nu se menționează motivul pentru care cercetarea nu s- desfășurat în data de 20.12.2007. Procesul-verbal nu este semnat de reclamant, deși în cuprinsul său se arată că reclamantul a fost prezent și a dat declarații în fața comisiei de disciplină, însă a refuzat semnarea declarațiilor și a procesului-verbal. La dosar nu s-a depus nicio declarație scrisă a reclamantului, care să confirme mențiunea din procesul-verbal privitoare la refuzul lui de a semna declarațiile date.
Procesul-verbal nr.267/21.12.2007 este un act unilateral al pârâtei, nesemnat e către reclamant, care contestă prezența sa în fața comisiei de disciplină la data de 21.12.2007, astfel încât nu poate fi opus acestuia, în condițiile în care convocarea pentru efectuarea cercetării disciplinare a fost făcută pentru data de 20.12.2007 și nu s-a emis o nouă convocare pentru data de 21.12.2007.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că deciziile nr. nr.268/21.12.2007 și nr.269/21.12.2007 au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor art.267 alin.1 și alin.2 din Codul muncii.
Pe cale de consecință, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei nr. nr.268/21.12.2007 și anularea sancțiunii disciplinare aplicate prin aceasta este întemeiat, urmând a fi admis.
Instanța nu va constata nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 269/21.12.2007, emisă de pârâtă, deoarece această decizie a fost revocată prin decizia nr. 6/11.01.2008 a pârâtei, astfel încât contestația reclamantului privitoare la decizia nr.269/21.12.2007 este lipsită de obiect și urmează a fi respinsă.
Susținerile reclamantului-recurent referitoare la lipsa de efecte juridice a deciziei nrt.6/11.01.2008, ca urmare a emiterii ei după comunicarea deciziei nr. 269/21.12.2007 către reclamant, nu pot fi luate în considerare deoarece reclamantul nu a contestat decizia nr.6/11.01.2008 a pârâtei, iar legislația muncii nu interzice angajatorului revocarea unei decizii de sancționare disciplinară, chiar dacă ea a fost comunicată salariatului, conform art.268 alin.3 din Codul muncii. De altfel, reclamantul nu a invocat vreun prejudiciu suferit ca urmare a revocării deciziei nr.269/21.12.2007.
Împrejurarea că în fișa fiscală înmânată recurentului se arată că reclamantul a încetat activitatea la data de 22.12.2007 nu are relevanță din punctul de vedere al revocării deciziei de concediere nr.269/21.12.2007 prin decizia nr.6.11.01.2008, în condițiile în care în carnetul de muncă al reclamantului se menționează data de 11.01.2008 ca dată de încetare a activității acestuia, eroarea din fișa fiscală putând fi corectată.
Pe cale de consecință, urmează a fi înlăturate și susținerile reclamantului-recurent privitoare la nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.7/11.01.2008, pe motiv că reclamantul a fost concediat de două ori pentru aceeași abatere disciplinară.
Chiar dacă decizia de concediere nr.269/21.12.2007 a fost revocată de către pârâtă, prin decizia nr.6/11.01.2008, pe motiv că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, o nouă decizie de concediere a salariatului pentru abaterea disciplinară sancționată inițial prin decizia de concediere revocată nu poate fi emisă fără respectarea dispozițiilor art.267 din Codul muncii.
Din considerentele expuse anterior rezultă că procesul-verbal nr.267/21.12.2007 nu probează efectuarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantului în conformitate cu prevederile art.267 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, iar decizia de concediere nr.7/11.01.2008 a fost fundamentată pe acest proces-verbal.
Prin urmare, excepția de nulitate absolută a deciziei de concediere nr.7/11.01.2008, emisă de către pârâtă, este întemeiată, ca urmare a încălcării dispozițiilor art.267 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, astfel încât Curtea o va admite și va constata nulitatea absolută a acesteia.
În temeiul art.78 alin.1 și alin.2, instanța va dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii de sancționare disciplinară, în sensul că va obliga pârâta să reîncadreze reclamantul în funcția deținută, precum și să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul cu începere de la data concedierii 11.01.2008 și până la data reintegrării efective.
Întrucât a constatat că deciziile nr. 268/21.12.2007 și nr.7/11.01.2008 sunt lovite de nulitate absolută pentru nerespectarea dispozițiilor art.267 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, iar cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a deciziei de concediere nr.269/21.12.2007 este lipsită de obiect, Curtea apreciază că nu se va mai impune verificarea legalității deciziilor de concediere contestate prin raportare la prevederile art.268 alin.2 lit.a, b, c și f din Codul muncii, precum și a temeiniciei acestora prin raportare la prevederile regulamentului de ordine interioară a societății pârâte, astfel încât nu va mai analiza motivele de recurs privitoare la aceste aspecte și apărările intimatei față de aceste motive.
Având în vedere motivele arătate mai sus, în baza art.312 alin.1 - alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, art.74 - art.78 și art.267 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, Curtea va admite recursul declarat de reclamant ca fiind întemeiat și va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei " - - Transilvania " SRL A, va constata nulitatea absolută a deciziei nr.268/21.12.2007, emisă de pârâta " - - Transilvania " SRL A, și va dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii de sancționare disciplinară; va constata nulitatea absolută a deciziei nr.7/11.01.2008, emisă de pârâta " - - Transilvania " SRL A, va dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii de sancționare disciplinară, urmând a obligă pârâta să reîncadreze reclamantul în funcția deținută și să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul cu începere de la data concedierii 11.01.2008 și până la data reîncadrării efective.
Totodată, va menține respingerea cererii reclamantului de constatare a nulității absolute a deciziei de concediere nr.269/21.12.2007, dispusă de către prima instanță, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta-intimată la plata către reclamantul-recurent a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.337/1.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, în contradictoriu pârâta-intimată " - - TRANSILVANIA" SRL
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei " - - Transilvania " SRL
Constată nulitatea absolută a deciziei nr.268/21.12.2007, emisă de pârâta " - - Transilvania " SRL A, și dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii de sancționare disciplinară.
Constată nulitatea absolută a deciziei nr.7/11.01.2008, emisă de pârâta " - - Transilvania " SRL A, și dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii de sancționare disciplinară, în sensul că obligă pârâta să reîncadreze reclamantul în funcția deținută.
Obligă pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul cu începere de la data concedierii 11.01.2008 și până la data reîncadrării efective.
Menține respingerea în rest a pretențiilor reclamantului, dispusă de prima instanță.
Obligă pârâta-intimată la plata către reclamantul-recurent a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2008.
PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR
- - - - - DR.-
În În
PREȘEDINTE SECȚIE PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
Red./17.07.2008
Thred./21.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 1157/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 76/2009. Curtea de... → |
|---|
