Contestație decizie de concediere. Decizia 2323/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2323
Ședința publică din 3 iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen DR.-
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SRL A împotriva sentinței civile nr.99 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestarea deciziei de concediere.
La apelul nominal se prezentă pentru pârâta recurentă SRL A, avocat, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentei depune la dosar în copie chitanța nr.15 din 1.07.2008 privind plata onorariului de avocat în cuantum de 3000 lei, precum și sentința civilă nr.1373/7.121.2005, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.4445/2005 și decizia civilă nr.740/24.03.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.715/C/2006.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță în mod greșit a respins excepția de tardivitate a acțiunii, câtă vreme din adeverința eliberată de Oficiul Poștal nr.1 A rezultă că decizia nr.3/15/19.08.2007 la data de 15.08.2007, deci data emiterii ei, cu aplicare din 19.08.2007, astfel, condițiile prevăzute de art.268 alin.3 din Codul muncii au fost îndeplinite și ca atare, contestația a fost depusă cu depășirea termenului legal de 30 de zile de la data la care reclamantul a luat cunoștință de desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă. În ce privește cererea reconvențională susține că aceasta este neîntemeiată, deoarece nulitatea unui contract individual de muncă produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la momentul constatării ei, or, reclamantul a depus certificatul medical în perioada în care contractul de muncă era în derulare. a se avea în vedere întâmpinarea depusă, opinia separată pe care își bazează recursul, precum și faptul că reclamantul este un angajat problemă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.99/5.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, cu opinia separată a doamnei judecător, Tribunalul Arada respins excepția de tardivitate a acțiunii și excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiate.
Totodată, a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei SRL A, precum și excepția nulității absolute a deciziei de concediere, dispunând anularea deciziei de concediere nr. 3/19.08.2007, emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, radierea mențiunilor privitoare la concediere din carnetul de muncă, efectuarea cuvenitelor mențiuni conform dispozitivului sentinței și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, de la momentul desfacerii contractului de muncă și până la plata efectivă a drepturilor.
Instanța de fond a respins cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă reconvențională SRL A împotriva reclamantului-pârât reconvențional, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr.-/10.06.2006, și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția tardivității acțiunii este neîntemeiată, deoarece decizia de concediere a fost expediată către reclamant prin poștă la data de 28.09.2007, iar acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Arad la data de 26.10.2007, fiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.5 din Codul muncii.
Apărarea pârâtei cu privire la faptul că reclamantul a luat cunoștință despre decizia de concediere de la ITM sau în timpul judecării litigiului ce formează obiectul dosarului nr.3404/2007 al Tribunalului Arad, astfel încât termenul de contestare al acestuia curge de la acest moment, a fost înlăturată prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 268 alin.4 din Codul muncii și la împrejurarea că decizia de concediere nu a putut fi comunicată direct reclamantului, deoarece acesta s-a aflat în concediu medical.
Excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.1139/2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.3404/2007, a fost respinsă, apreciindu-se că nu există identitatea de obiect cerută de art.1201 Cod civil, întrucât în dosarul pendinte se contestă o altă decizie de concediere decât cea analizată în dosarul nr.3404/2007 al Tribunalului Arad.
Prima instanță a admis excepția de nulitate absolută a deciziei de concediere nr.3/19.08.2007, emisă de pârâtă, reținând că sunt incidente mai multe motive de nulitate a acesteia.
Astfel, Tribunalul Arada apreciat că au fost încălcate dispozițiile art.267 alin.1 și alin.2 din Codul muncii, ca urmare a faptului că angajatorul nu a probat că a comunicat, prin poștă, convocările nr.254/24.07.2007, nr.258/30.07.2007 și nr.263/3.08.2007 pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Decizia de concediere contestată a fost emisă în perioada în care reclamantul s-a aflat în concediu medical, astfel încât au fost nesocotite prevederile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii, și nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 alin.2 lit.b și
Angajatorul a emis două decizii de concediere cu nr.3/19.08.2007 cu un conținut total diferit și nu a depus probe din care să rezulte ce decizie a comunicat reclamantului, potrivit art.268 alin.4 din Codul muncii.
Având în vedere dispozițiile art.27 alin.3 din Codul muncii și adeverința medicală eliberată de doctor la data de 5.10.2007, Tribunalul Arada apreciat că nu operează excepția nulității contractului de muncă și a respins cererea revonvențională formulată de pârâtă.
Prin opinia separată, doamna judecător a apreciat că se impunea admiterea cererii reconvenționale formulate de către pârâtă și respingerea acțiunii principale, deoarece contractul individual de muncă al reclamantului a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor art.27 alin.1 din Codul muncii, iar adeverința medicală eliberată la 5.10.2007 este ulterioară desfacerii contractului de muncă al reclamantului prin decizia nr.3/19.08.2007, astfel încât nulitatea prevăzută de art.27 alin.2 din Codul muncii nu poate fi remediată, nefiind incidente prevederile art.27 alin.3 din Codul muncii.
Pe de altă parte, se susține că decizia de concediere cuprinde toate elementele prevăzute de art.268alin.2 din Codul muncii și a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.267 din Codul muncii.
Pârâta SRL Aaf ormulat recurs, în termenul legal, împotriva sentinței civile nr.99/5.02.2008 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond a respins excepția de tardivitate a acțiunii în mod greșit, deoarece din adeverința eliberată de Oficiul Poștal nr.1 A rezultă că decizia nr.3/15/19.08.2007 a fost expediată la data emiterii ei, respectiv la data de 15.08.2007, punerea în aplicare operând cu data de 19.08.2007, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.268 alin.3 din Codul muncii, iar contestația a fost depusă cu depășirea termenului legal de 30 de zile de la data la care reclamantul a luat cunoștință de desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă.
De altfel, din adresa nr.352/28.09.2007 a ITM A rezultă că reclamantul a avut cunoștință de decizia contestată cel mai târziu la data de 17.08.2007, dată la care a formulat o plângere la ITM împotriva acestei decizii.
Adresele nr. 254/24.07.2007, nr.258/30.07.2007 și nr.263/3.08.2007 au fost comunicate reclamantului, prin poștă, așa cum rezultă din confirmările de primire a acestora depuse la termenul din 5.02.2007, ignorate de către prima instanță. Aceste adrese au fost depuse la dosar de către reclamant, astfel încât el recunoaște că le-a primit. Prin urmare, decizia de concediere nu este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea dispozițiilor art.267 alin.2 din Codul muncii.
Abaterile săvârșite de reclamant sunt prevăzute de art.39 alin.2 din Codul muncii, motiv pentru care lipsa inserării dispozițiilor din statut, regulamentul intern sau contractul de muncă referitoare la normele de disciplină încălcate de reclamant nu poate conduce la nulitatea deciziei.
Întrucât Codul muncii nu prevede menționarea în cuprinsul deciziei de concediere a motivelor pentru care salariatul refuză să se prezinte la cercetare, neindicarea acestora nu atrage nulitatea deciziei de concediere.
Cererea reconvențională a fost respinsă în mod greșit de către prima instanță, deoarece contractul individual de muncă al reclamantului a fost încheiat cu nesocotirea cerinței prevăzută de art.27 alin.1 din Codul muncii. Dispozițiile art.27 alin.3 din Codul muncii nu sunt aplicabile în cauză, ca urmare a faptului că certificatul medical din 5.10.2007 a fost eliberat după desfacerea contractului de muncă al reclamantului.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că excepția de tardivitate a acțiunii este nefondată, deoarece a formulat contestația pendinte în termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.5 din Codul muncii, decizia de concediere emisă la 19.08.2007 neputând să-i fie comunicată la 15.08.2007, așa cum susține recurenta. La această dată, recurenta a restituit intimatului scrisorile expediate de acesta pe adresa recurentei.
Din adresa nr.352/28.09.2007 a ITM A nu rezultă că intimatul a avut cunoștință de decizia de concediere cel mai târziu la 17.08.2007 și nici că a formulat o plângere la ITM A împotriva acesteia, ci doar că decizia de concediere nu i-a fost comunicată.
Prin înscrisul " Notă internă de anulare " din 19.08.2007, pârâta a anulat administrativ decizia de concediere nr.3/7.08.2007, iar decizia de concediere nr.3/19.08.2007 a fost emisă pentru a corecta anumite elemente conținute de decizia anterioară și fără efectuarea vreunei cercetări disciplinare prealabile, motiv pentru care decizia de concediere nr.3/19.08.2007 este lovită de nulitate absolută datorită lipsei efectuării cercetării disciplinare prealabile și a indicării, în cuprinsul ei, a motivelor pentru care cercetarea disciplinară nu s-a efectuat.
Dispozițiile art.39 alin.2 din Codul muncii au caracter de maximă generalitate și nu prezumă că fapte precum " crearea de stări tensionate ", " refuzul la cele trei convocatoare ", " insubordonarea fățișă, chiar jignitoare ", " voința de a încălca obligațiile ", sunt abateri disciplinare, astfel încât aceste fapte nu puteau fi sancționate disciplinar decât dacă erau prevăzute ca abateri disciplinare în statutul de personal, regulamentul intern ori Contractul colectiv de muncă aplicabil.
Pe de altă parte, aceste fapte sunt acțiuni cu un pronunțat caracter de generalitate, iar decizia de sancționare nu cuprinde nici un fel de descriere a acestora.
Prin urmare, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, datorită lipsei mențiunilor prevăzute de art.268 alin.2 lit.a și b din Codul muncii.
Decizia de concediere nu cuprinde motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art.267 alin.3 din Codul muncii, nu a fost efectuată cercetarea, astfel încât este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea cerinței de la art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii, cum a reținut și instanța de fond.
Cererea reconvențională este neîntemeiată prin raportare la dispozițiile art.27 alin.3 din Codul muncii și ale art.57 alin.2 din Codul muncii, deoarece nulitatea unui contract individual de muncă produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la momentul constatării ei, iar reclamantul a depus certificatul medical în perioada de derulare a contractului de muncă.
La concluziile scrise au fost anexate următoarele înscrisuri: decizia unic nr.3/19.08.2007-original, trimiterea 45390/plicul prin care s-a transmis decizia-original, decizia 3/19.08.2007, înregistrată la ITM A sub nr.25860/6.09.2007- copie, nota internă de anulare datată 19.08.2007-copie, certificat de concediu medical --copie, confirmarea de primire a trimiterii 25089/9.08.2007-original, recipisa poștală a prezentării 25089/9.08.2007-original, cerere datată 10.08.2007-original, confirmarea de primire a trimiterii 5174/10.08.207-original, recipisa poștală a prezentării 5174/10.08.2007-original, adresa 292/10008/27.11.2007 a CN Poșta Română-original, trimiterea 3094/plicul prin care s-a transmis adresa 292, trimiterea 50180/15.08.2007-plicul -original, trimiterea 25089/9.08.2007-plicul-original, trimiterea 5174/10.08.2007-plicul + adresa 10.08.2007-originale, adresa 352/28.09.2007 a ITM A-original, trimiterea 16199-plicul-original, sesizarea către ITM A, 14.08.2007-original, confirmarea de primire a trimiterii 793-original, recipisa poștală a prezentării 793/14.08.2007-original, sesizarea către ITM A, 16.08.2007-original, confirmarea de primire a trimiterii 896-original, recipisa poștală a prezentării 896/16.08.2007-original, decizia civilă nr.1050 a Curții de Apel Timișoara - copie, adeverința medicală 5.10.2007-original, bilet trimitere + rezultat analize medicale 15.06.2007 - copie, adeverință medicală 15.06.2007 - copie, extras ONRC - copie.
Reprezentantul recurentei a depus la dosar sentința civilă nr.1373/7.121.2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.4445/2005 și decizia civilă nr.740/24.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.715/C/2006.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.8 și pct. 9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 268 alin. 5 coroborat cu art. 283 alin. 1 lit. b din Codul muncii, decizia de sancționare disciplinară poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Art. 268 alin. 4 din Codul muncii prevede că decizia de sancționare disciplinară se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată acestuia.
Prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru contestarea deciziei de sancționare disciplinară începe să curgă doar de la comunicarea acesteia într-una din formele reglementate de art. 268 alin. 4 din Codul muncii, neavând relevanță că salariatul a luat cunoștință de existența acesteia în alt mod.
Deoarece decizia de concediere contestată a fost emisă la data de 19.08.2007, ea nu putea fi comunicată reclamantului la data de 15.08.2007, așa cum susține recurentul, adică la o dată anterioară emiterii ei.
Această decizie a fost comunicată reclamantului la 1.10.2007, fiind contestată la 26.10.2007, astfel încât a fost respectat termenul prevăzut de art.268 alin.5 și art.283 alin.1 lit.b din Codul muncii, iar excepția tardivității acțiunii este nefondată.
Susținerea recurentei că reclamantul a luat la cunoștință de conținutul deciziei de concediere cel mai târziu la data de 17.08.2007, conform mențiunilor din adresa nr.352/28.09.2007 a ITM A, nu poate fi luată în considerare pentru admiterea excepției de tardivitate, deoarece contravine art.268 alin.4 din Codul muncii și nu corespunde realității, în condițiile în care adresa menționată precizează doar că a fost emisă decizia de concediere nr.3/19.08.2007 și că ea nu a fost comunicată salariatului.
Prin decizia de concediere nr.3/19.08.2007, angajatorul a reținut că reclamantul a săvârșit mai multe abateri disciplinare, și anume: lipsa nemotivată repetată în perioada 13.07.2007 - 25.07.2007 și în perioada 1.08.2007 - 7.08.2007; crearea unei stări tensionate în colectivul de muncă; insubordonarea fățișă, chiar jignitoare și voința reclamantului de a încălca obligațiile de serviciu.
nr.254/24.07.2007, nr.258/30.07.2007 și nr.269/3.08.2007 se referă doar la una din aceste abateri, respectiv la absența nemotivată a reclamantului de la serviciu, astfel încât nu pot justifica efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru toate abaterile disciplinare menționate în decizia de concediere contestată. Prin urmare, prevederile art.267 alin.1 și alin.2 din Codul muncii au fost nesocotite la aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă al reclamantului prin decizia de sancționare nr.3/19.08.2007, cu atât mai mult cu cât ele au fost emise și comunicate în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, conform certificatelor medicale depuse la dosar, astfel încât contractul de muncă al reclamantului era suspendat de drept. Pe cale de consecință, dreptul angajatorului de a efectua cercetarea disciplinară prealabilă era și el suspendat.
Prin cele expuse anterior, rezultă că instanța de fond a admis, în mod corect excepția de nulitate absolută a deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozițiilor art.267 alin.1 și alin.2 din Codul muncii.
Angajatorul a indicat art.61 lit.a din Codul muncii ca temei de drept al deciziei de concediere, însă nu a menționat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, și care justifică reținerea unei abateri disciplinare în sarcina acestuia, astfel încât decizia de concediere este lovită de nulitate absolută pentru lipsa mențiunii cerute de art.268 alin.2 lit.b din Codul muncii. Art.39 alin.2 din Codul muncii nu a fost menționat în cuprinsul deciziei de concediere și nu poate fi invocat de angajator în fața instanței, deoarece art.77 din Codul muncii prevede că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Decizia de concediere contestată nu cuprinde mențiunea obligatorie prevăzută de art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii, deoarece nu indică motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă prin raportare la dispozițiile art.267 alin.3 din Codul muncii, în condițiile în care prin convocatorul nr.263/3.08.2008, angajatorul îl convoacă pe reclamant " pentru prima zi după anularea suspendării contractului de muncă nr.-/10.04.2006 ( terminarea concediului de boală pentru copil sau al dumneavoastră personal ) la ora 1000unei zile lucrătoare" și îi pune în vedere să înainteze certificatul medical în original până în data de 9.08.2007. Or, art.267 alin.3 din Codul muncii permite angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, doar atunci când salariatul nu se prezintă la convocarea făcută în condițiile prevăzute de art.267 alin.2 din Codul muncii fără un motiv obiectiv. În cuprinsul deciziei de concediere se menționează doar " refuzul la cele trei convocatoare trimise pentru o analiză prealabilă disciplinară ".
Prin urmare, motivele de recurs invocate de către pârâtă cu privire la nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul admiterii acțiunii formulate de către reclamant sunt neîntemeiate.
Susținerile recurentei nu sunt fondate nici în ceea ce privește greșita respingere de către instanța de fond a cererii reconvenționale formulate de către pârâtă.
Art.27 alin.2 din Codul muncii sancționează cu nulitatea contractului individual de muncă încheiat fără existența unui certificat medical care să constate că angajatul este pentru prestarea acelei munci.
Prin derogare de la această regulă, art.27 alin.3 din Codul muncii prevede că, în situația în care salariatul prezintă certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă, contractul astfel încheiat rămâne valabil.
Reclamantul-intimat a prezentat acest certificat la data de 5.10.2007, astfel încât, în speță, sunt incidente prevederile art.27 alin.3 din Codul muncii, în condițiile în care contractul individual de muncă încheiat între părți nu a încetat la momentul emiterii deciziei de concediere nr.3/19.08.2007, așa cum susține recurenta, deoarece această decizie a fost anulată de către instanță și părțile au fost repuse în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, ca urmare a admiterii acțiunii formulate de către reclamant.
De altfel, potrivit art.268 alin.3 din Codul muncii, decizia de concediere produce efecte juridice doar de la data comunicării ei, în modalitatea prevăzută de art.268 alin.4 din Codul muncii, iar nu de la data emiterii.
Pe de altă parte, art.57 alin.2 din Codul muncii prevede că efectele constatării nulității contractului individual de muncă se produc doar pe viitor, adică după momentul constatării ei, astfel încât cererea pârâtei-recurente de constatare a nulității absolute a contractului de muncă al reclamantului cu începere de la data de 19.08.2007, adică de la o dată anterioară formulării cererii de constatare a nulității absolute a acesteia, contravine prevederilor art.52 alin.2 din Codul muncii.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că, în cauză, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SRL A împotriva sentinței civile nr.99/5.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR
- - - - - DR.-
În În
PREȘEDINTE SECȚIE PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
Red./17.07.2008
Thred./21.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Bacau | Contestație decizie de concediere. Decizia 49/2008. Curtea de... → |
|---|
