Contestație decizie de concediere. Decizia 2367/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2367/R/2009
Ședința publică din data 5 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Boboș
JUDECĂTOR 3: Eugenia
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 751/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată -. SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 3 noiembrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.751 din 23.03.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea reclamantului și s-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta - SRL C fiind obligat pârâtul reconvențional să plătească reclamantei suma de 3079,57 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, având încheiat contractul individual de muncă nr. 105/03.03.2008, înregistrat la ITM C sub nr. 71365/14.03.2008 (6-9) în funcția de jurist. Instanța reține că obiectul contractului individual de muncă a fost prelucrarea pe calculator a unor date privind contractele economice, încadrarea în proiecte a desenelor și urmărirea debitărilor pentru lucrările firmei, având în vedere obiectul de activitate al societății.
Din declarațiile martorilor (84-87) reiese că reclamantul trebuia să asigure ca produsul finit să corespundă întocmai cu proiectul și ca livrarea să se facă la timp, respectiv se ocupa cu debitările, sens în care executa documentația necesară mobilierului și dimensionarea materialelor.
Referitor la salariul aferent ultimei luni lucrate și la toate documentele care se eliberează unui fost angajat, instanța a reținut că societatea i-a trimis reclamantului adresa nr. 89/14.07.2008 (31) prin care îl invita să-și ridice drepturile salariale pentru luna iunie 2008 și că datorită faptului că reclamantul nu a răspuns adresei, drepturile salariale i-au fost plătite prin mandat poștal (36).
Referitor la temeiul de drept al desfacerii contractului individual de muncă, instanța a reținut că deoarece intenția de a se desface contractul individual de muncă al angajatului, anterior expirării termenului de preaviz, se întâlnește acordul de voințe al angajatului dar și cel al angajatorului, astfel că există temeiul de a desface raportul de muncă cu acordul părților.
Mai mult chiar, acest temei este profitabil reclamantului pentru a beneficia de indemnizația de șomaj.
Cu privire la plata orelor suplimentare, din actele depuse la dosar și din declarația martorului reiese că reclamantul a efectuat ocazional ore suplimentare. Coroborat cu declarația martorei care susține că reclamantul a avut câte două zile de luni pe lună libere, instanța va respinge ca nedovedit cuantumul orelor suplimentare.
Referitor la tichetele de masă, instanța a reținut că potrivit Normei interne de acordare a tichetelor de masă nr. 26/15.08.2004 reclamantul nu ar fi trebuit să beneficieze de acestea în luna iunie când și-a depus cererea de demisie. Cu toate acestea pârâta a acordat reclamantului un număr de 19 tichete, dovadă fiind semnătura acestuia de pe Situația analitică (26).
Cu privire la plata zilelor de concediu neefectuate instanța a reținut că reclamantul a beneficiat de zilele de concediu de, proporțional cu timpul lucrat.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtă instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, să fie real și cert și să fie actual.
La dosar pârâta a anexat actele care au stat la baza cuantificării prejudiciului și a instituirii răspunderii patrimoniale în sarcina reclamantului respectiv a depus referatul întocmit de directorul de producție (43) și a facturii fiscale cu care s-a achitat materialul (44).
Din actele depuse instanța a reținut că pârâta a acționat în mod legal, în temeiul art. 164 teza 1 din Codul muncii, urmând procedura legală de recuperare a prejudiciului patrimonial.
Astfel, potrivit prevederilor legale, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Titlul executoriu este doar hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, apoi fiind aplicabilă procedura prevăzută de art.273 tezele 1 și 2 și de art.275.
Având în vedere prevederile art. 55,79 și 273 din codul muncii și aspectele reținute instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta/reclamanta reconvențională în contradictoriu cu reclamantul/pârât reconvențional și l-a obligat pe acesta să plătească suma de 380,64 lei cu titlu de prejudiciu patrimonial.
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensulr espingerii acțiunii reconvenționale și admiterii acțiunii principale.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, recurentul susține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, a raporturilor juridice raportat la actele de la dosar, la data transmiterii notificării 15.07.2008, și la dispozițiile art.55 din Legea 53/2003.
Recurentul mai susține că din prevederile contractului individual de muncă rezultă că durata concediului de odihnă este de 21 de zile lucrătoare înr aport de durata muncii (10-12) că a fost angajatorul unității din 3.03 - 26.06.2008, deci 116 zile, situație în care trebuia să beneficieze de 6,67 zile concediu.
În aceeași idee mai susține că este relevantă adresa nr.11738/15 sept.2008, 13 emisă de către ITM C ce precizează că există zile de concediu nefectuat până la data încetării raporturilor de muncă, pentru care recurentul are dreptul la o indemnizație care se stabilește în conformitate cu prevederile art.141 alin.4 și 145 Codul muncii.
Recurentul mai susține că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în ce privește stabilirea răspunderii materiale în condițiile în care nu s-a dovedit existența raportului de cauzalitate între acțiunea recurentului și prejudiciu, respectiv întinderea acestui prejudiciu nefiind dovedită nici vinovăția, ca element esențial pentru antrenarea răspunderii juridice.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. Curtea de apel reține următoarele:
Reclamantul a solicitat prin acțiunea principală anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr.71365/14.03.2008 și obligarea pârâtei de a elibera, înregistra la Inspectoratul Teritorial d e Muncă o decizie de încetare, conform realității. S-a mai solicitat obligarea pârâtei să elibereze decizie de încetare a contractului individual de muncă, notă de lichidare adeverință din care să rezulte stagiul de cotizare la CAS și transmiterea lor precum și obligarea pârâtei la plata integrală a drepturilor salariale aferente perioadei 1-25 iunie 2008 plata neefectuată nici până la 17.07.2008, precum și plata tuturor orelor suplimentare neplătite în cuantum de 2300,85 Ron impozabil, și plata contravalorii tichetelor de masă aferente zilelor lucrate din iunie 2008 respectiv 141,84 Ron și plata zilelor de concediu neefectuate respectiv 406,25 Ron impozabil.
Aceste petite ale acțiunii principale au fost examinate doar parțial de instanța de fond, iar considerentele hotărârii nu reflectă toate aspectele cu care instanța a fost investită, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Această situație rezultă fără posibilitate de echivoc din considerentele hotărârii în condițiile în care considerente care ar fi trebuit să fie clare, precise și necontradictorii.
Considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii face posibil controlul judiciar, iar o motivare necorespunzătoare atrage incidența dispozițiilor art.304 pct.7 pr.civ.
Or, raportând aceste aspecte la hotărârea instanței de fond, este de reținut că nu sunt analizate cerințele legate de răspunderea juridică materială în ce privește prejudiciul efectiv suportat de unitate, în condițiile în care așa cum rezultă din actul de la fila 42 dos.instanței de fond, materialul lemnos pentru executarea unui mobilier pentru living a fost suplimentat doar cu una coală stejar ferarra închis H 1137, în valoare de 195 lei, 44 dosar instanței de fond, iar prejudiciul a fost reținut ca fiind în valoare de 382,64 lei.
Cu privire la aspectele legate de desfacerea contractului de muncă, reținerea instanței de fond că situația încetării contractului de muncă este profitabilă reclamantului pentru a putea beneficia de indemnizația de șomaj, este neavenită și fără suport juridic, în condițiile în care reclamantul a contestat chiar temeiul de drept față de existența perioadei de preaviz, și față de încetarea contractului individual de muncă prin demisie, ca act de voință unilaterală reglementat de art.55 lit."c" din Codul muncii.
Cum petitele acțiunii principale nu au fost examinate în raport de actele de la dosar, și cum considerentele hotărârii nu reflectă examinarea raporturilor juridice dintre părți, instanța reține că nefiind cercetat fondul cauzei, sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 pr.civ. și art.312 pct.5 pr.civ. urmând a se admite recursul, a se casa hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.751 din 23 martie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
pensionată,semnează
Președintele instanței
Red.PE/CA
9.12.2009 - 5 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș, Eugenia
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 4454/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 477/2010. Curtea de... → |
|---|
