Contestație decizie de concediere. Decizia 245/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 245/2008
Ședința publică din 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamant - și de pârâta G împotriva sentinței civile nr. 1224/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei pârâte, avocat și recurentul reclamant împreună cu reprezentanta sa, avocat care depune împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentului reclamant depune la dosar, într-un singur exemplar, întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă. Instanța îi pune în vedere să comunice un exemplar și recurentului reclamant. De asemenea, depune o adeverință eliberată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Sibiu din care rezultă că reclamantul figura pe lista persoanelor asigurate pentru care se plătea contribuția de asigurări sociale de sănătate, o adeverință eliberată de Agenția Finanțelor Publice Sibiu din care rezultă că nu figurează cu venituri impozabile, o listă de meniuri și un extras de prezentare a hotelului de pe o pagină de internet.
Nefiind formulate cereri prealabile, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare pentru motivele arătate în recurs. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentului pârât invocă excepția tardivității recursului reclamantului. De asemenea susține că recursul reclamantului e lipsit de interes întrucât acesta a obținut tot ce a solicitat mai puțin reintegrarea în muncă. În ce privește recursul recurentului pârât solicită, în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că la 28.05.2007 sub nr- s-a înregistrat la această instanță, acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâtei " " G prin care se solicită:
- anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.147/9.05.2007 emisă de " ";
- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la încheierea contractului (8.01.2007) și până la executarea sentinței;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost angajat la societatea pârâtă cu un salariu de 2.000 lei brut și contravaloarea benzinei până la restaurant. La început, s-a ocupat de definitivarea amenajărilor pentru restaurant și a stat la dispoziția patronului, care l-a sunat de câteva ori pentru diferite activități (tranșat carne, amenajarea bucătăriei, etc). Reclamantul, susține că apoi patronul l-a anunțat că nu poate deschide restaurantul exact la data fixată, dar să nu caute altceva de lucru, iar la 11.05.2007 a primit decizia de desfacere a contractului de muncă pentru necorespundere profesională. Se mai arată că nua primit salariul, ci doar benzina pentru deplasările efectuate.
În drept, se invocă dispozițiile art.17, 32 (3), 61 lit.d, 64 (1) Codul muncii și art.77 și 74 (2) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat să se respingă acțiunea și să se mențină decizia atacată și să se constate că drepturile salariale au fost integral achitate.
Desfacerea contractului pentru necorespunderea profesională este justificată prin aceea că, reclamantul nu s-a prezentat la convocarea ce i-a fost făcută la 28.03.2007 pentru verificarea cunoștințelor profesionale. În plus, pârâta mai susține că a respectat temeiul legal de preaviz de 15 zile, astfel că, nerespectarea preavizului de 20 zile prevăzut în la nivel național, nu constituie motiv de anulare a deciziei de concediere. Referitor la drepturile salariale, se arată că acestea au fost stabilite la 440 lei lunar brut, și au fost achitate reclamantului, cu excepția lunii mai.
Prin sentința civilă nr.1224/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul - și a fost anulată decizia de desfacere a contractului de muncă nr.147/9.05.2007 emisă de intimată.
A fost obligată intimata la plata către contestator a drepturilor salariale în sumă netă calculată la salariul brut de 440 lei pentru perioada 8.01.2007 - 1.02.2007 și suma netă calculată la salariul brut de 528 lei pentru perioada 1.02.2007 - 28.05.2007.
Au fost respinse celelalte cereri.
A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca abuzivă măsura desfacerii al reclamantului, câtă vreme acesta a fost angajat ca bucătar, însă nu a exercitat practic această profesie, întrucât restaurantul " del " nu era la acea dată funcțional.
O astfel de măsură s-a apreciat că trebuie luată dacă există fapte specifice, repetate în timp și nu doar pentru faptul că reclamantul nu s-a prezentat pentru evaluarea cunoștințelor.
Reintegrarea în funcția deținută anterior a fost o cerere făcută după închiderea dezbaterilor, așa încât nu a mai fost luată în considerare.
Referitor la salariu, pentru că s-au depus la dosar 2 contracte de muncă, cu 2 salarii diferite, iar verificarea de scripte s-a apreciat ca incomplet relevantă, s-a luat în considerare cel de 440 lei și ulterior majorarea la acesta până la 528 lei prin raportare la celorlalți angajați și chiar al directorului care avea 1660 lei lunar, deci sub cel solicitat de reclamant (bucătar) de 2000 lei.
S-a acordat acest salariu până la data introducerii acțiunii pentru faptul că necerându-se reintegrarea s-a apreciat că la acea dată s-a conturat decizia reclamantului de a nu mai continua relația contractuală cu pârâta.
restante s-au acordat pentru toată perioada întrucât pârâta nu a făcut dovada acestei plăți.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Reclamantul - a solicitat admiterea recursului său, casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 304 pct.9 Cod pr.civilă, art.17, 32 alin.3, 61 alin.1 Codul muncii, art.74 alin.2, 77. la nivel național pe anii 2007 - 2010.
În expunerea de motive arată că statele de plată depuse la unitate nu poartă semnătura și ștampila acesteia, iar pentru că au existat 2. instanța trebuia să-l ia în considerare pe cel comunicat petentului.
Reintegrarea în funcție este un efect direct al anulării deciziei desfacere a, iar plata salariului trebuie să se facă până la executarea hotărârii.
Se mai invocă faptul că precizate în statele de funcții sunt fictive, întrucât statele de plată nu sunt înregistrate în contabilitatea firmei.
Învederează apoi că termenul de preaviz ce trebuia avut în vedere de instanță este cel de 20 zile lucrătoare, conform unic la nivel național, acest termen fiind distinct de cel prevăzut în Codul muncii.
Pârâta " " L: Gas olicitat, în principal, admiterea recursului în baza art.312 alin.(2) și (3) Cod pr.civilă, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, s-a solicitat în baza art.312 (1) Cod pr.civilă admiterea recursului, iar în baza art.312 (2) și (3) Cod pr.civilă modificarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința respingerii cereri de chemare în judecată.
În expunerea de motive se arată că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, întrucât nu a încuviințat proba cu martori pentru ca societatea să poată dovedi faptele repetate în urma cărora reclamantul stăpânea insuficient regulile specifice meseriei pe care o avea și funcției pe care o exercita.
O altă critică vizează faptul că sentința ar cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. În acest context arată că linia tehnologică a bucătăriei restaurantului a fost asamblată de la începutul lunii februarie, iar societatea a avut motive serioase atunci când l-a chemat pe intimatul-reclamant la proba practică și teoretică pentru evaluarea cunoștințelor.
În al treilea rând consideră hotărârea ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Instanța a ignorat dispozițiile art.177-179 Cod pr.civilă privind verificarea de scripte având în vedere existența a două înregistrate la. dar cu salarii diferite. În situația constatării lor, instanța era obligată să efectueze o comparație a înscrisurilor depuse de părți sau o expertiză grafologică.
În final susține că instanța trebuia să acorde cheltuielile de judecată proporțional cu pretențiile admise și nu în integralitate.
În recurs solicită cheltuieli de judecată.
Ambele părți au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului celeilalte părți ca nefondate sau neîntemeiate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
La prima zi de înfățișare, pârâta recurentă " " Gar idicat excepția tardivității recursului declarat de reclamantul -.
Având în vedere dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, Curtea se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții. Astfel, hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 17.12.2007 (105 dosar fond), iar recursul său a fost înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de 29.12.2007, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 care statuează că în materia soluționării conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art.303 (1) Cod pr.civilă și prin raportare la starea de fapt anterior reținută, Curtea va constatat că recursul reclamantului este tardiv formulat, urmând a fi respins în consecință.
În ceea ce privește recursul pârâtei, potrivit art.312 Cod pr.civilă raportat la art.81 din legea nr.168/1999, acesta urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la respingerea probei testimoniale prin intermediul căreia recurenta a dorit să dovedească necorespunderea profesională, aceasta a fost corect adoptată de instanța de fond. Atâta timp cât restaurantul în discuție nu a funcționat și deci nu a preparat hrană pentru vizitatori, nefiind funcțional încă la data la care reclamantul și-a desfășurat activitatea, nu se putea dovedi cu martori necorespunderea profesională.
Mai mult decât atât, în contractul individual de muncă nu este prevăzută o perioadă de probă potrivit art.31 Codul muncii, la sfârșitul căreia urma să aibă loc o verificare a aptitudinilor salariatului.
Nici incidența dispozițiilor art.32 Codul muncii nu poate fi apreciată în cauză întrucât în cadrul raportului de muncă de față nu s-a pus problema supunerii salariatului la o nouă perioadă de probă, nefiind vorba de niciuna din situațiile prevăzute de acest articol, pentru a se pune problema evaluării profesionale a reclamantului.
În plus, angajatorul avea posibilitatea legală dată de dispozițiile art.29 Codul muncii ca anterior angajării să procedeze la verificarea aptitudinilor profesionale și personale ale viitorului presupus angajat și nu ulterior printr-o convocare în acest sens, fără o motivare în concret (8).
La al doilea motiv de recurs se invocă existența unor motive contradictorii și străine de natura pricinii, însă din cuprinsul motivelor expuse nu rezultă explicit care sunt acestea, împrejurare față de care instanța este în imposibilitatea analizării temeiniciei și legalității acestei critici.
Se invocă apoi incorecta finalizare a procedurii verificării de scripte prin prisma dispozițiilor art.177 - 179 Cod pr.civilă, în sensul că instanța de fond nu a dispus efectuarea unei expertize grafologice care să stabilească cu exactitate care dintre cele două contracte de muncă este cel real raportat la salariul cuprins în acestea, respectiv cel de 440 lei sau cel de 2000 lei.
Având în vedere însă că instanța de fond a apreciat ca și relevant salariul de 440 lei invocat de recurentul-intimat prin raportare și la celelalte salarii din firmă, cât și la salariul mediu pe economie, cererea acestuia de efectuare a unei expertize grafologice pe un segment în care hotărârea atacată îi este favorabilă, apare ca lipsită de interes.
De asemenea, cererea de reducere a cheltuielilor de judecată de la fond este neîntemeiată, întrucât acțiunea reclamantului a fost admisă pentru toate capetele de cerere mai puțin cel privind reintegrarea în funcție care, fiind cerut doar la dezbaterea în fond a cauzei, nu a mai putut fi luat în discuția părților, fiind respins în consecință.
Pentru toate aceste aspecte, hotărârea instanței de fond se privește a fi legală și temeinică, urmând a fi menținută ca atare.
Ca o consecință a respingerii recursului, pârâtei recurente nu i se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamantul și ca nefondat recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 1224/2007 pronunțată în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2ex.
,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 7415/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
