Contestație decizie de concediere. Decizia 2451/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2451/R/2009
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 232 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de azi, pentru când s-a amânat pronunțarea, reprezentanta pârâtei intimate a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise, tabelul cu tarifele RCA și un extras cu variantele de motorizare la un tip de autovehicul.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia nr. 1964 din 21 ianuarie 2009 emisă de intimată și să dispună reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii deciziei atacate, obligarea intimatului la plata despăgubirilor egale cu salariile de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a susținut că a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului său de muncă, potrivit art. 61 din Codul muncii, pentru "transmiterea de oferte pentru asigurări RCA pentru anul 2009 la alte tarife decât cele practicate de - Asigurări", fiind adevărat doar faptul că a transmis o ofertă către Transport la data de 17.12.2008, o ofertă redusă cu 40 % față de tarifele practicate de intimată.
Contestatorul a mai arătat că a întreprins acest demers la înțelegere cu reprezentantul Transport, pentru ca acesta să se poată elibera de alți ofertanți și colabora pe lungă durată cu - Asigurări, iar oferta transmisă la 17.12.2008 nu are număr de înregistrare la - Asigurări și nici la Transport, nefiind oficială, ci doar o practică uzitată pe piața concurențială în vânzări, fiind emisă doar pentru a face față concurenței, nefiind prejudiciantă pentru intimată.
Față de pretinsul "prejudiciu de imagine" invocat de intimată, contestatorul a precizat că acesta nu există, comportamentul său în muncă fiind determinat de dorința de a-și îndeplini cât mai bine sarcinile de serviciu și planul de vânzări, și că nu a transmis alte oferte către "" și "", aceste societăți neexistând în
Contestatorul a mai arătat că nu a săvârșit abateri grave ori abateri repetate în legătură cu munca și nu a avut nici zile în care să fie absentat nemotivat de la serviciu.
Prin notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din 06 aprilie 2009, contestatorul a invocat excepția tardivității emiterii deciziei de concediere în raport de dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii, apreciind că decizia de sancționare atacată a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile instituit de textul legal mai sus amintit, presupusa faptă culpabilă fiind săvârșită la data de 17.12.2008, respectiv 18.12.2008, iar decizia de concediere a fost emisă în data de 21.01.2009.
Prin aceleași note de ședință, contestatorul a susținut caracterul nelegal al deciziei de concediere, în lipsa deciziei de constatare a abaterii disciplinare, respectiv a unui referat al șefului direct, reiterându-se și apărările formulate prin contestația inițială.
Intimata - Asigurări Transilvania, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, arătând următoarele:
Raporturile de muncă cu contestatorul au debutat în data de 15 martie 2006 și au încetat la data de 01.02.2009, urmare a emiterii deciziei de sancționare atacate, emisă ca urmare a nerespectării de către contestator a obligațiilor ce-i reveneau potrivit fișei postului, normelor interne ale societății și a legislației din domeniul asigurărilor, toate cunoscute de reclamant.
Astfel, în data de 17.12.2008 contestatorul a depus în numele - Asigurări la societatea comercială Transport din B, o ofertă pentru asigurările RCA pentru anul 2009, la tarife reduse cu 40 % față de cele practicate de angajatorul său.
"- Asigurări Transilvania" are obligația, potrivit Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor - CSA - nr. 20/07 noiembrie 2008 publicat în Monitorul Oficial nr. 762/11 noiembrie 2008, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor printre alte documente "nota de fundamentare care să conțină în mod obligatoriu tarifele de primă pentru primii 2 ani", în același ordin fiind reglementate reducerile ce pot fi acordate la încheierea asigurărilor de răspundere civilă, în procent de maxim 25 %, fiind menționată și sancțiunea ce se aplică societății asigurătoare care nu respectă tarifele notificate Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, aceasta constând în retragerea autorizației de a practica asigurarea obligatorie RCA pentru asigurători și retragerea autorizației de funcționare pentru intermediari.
notificate de intimata Comisia de Supraveghere a Asigurărilor au fost transmise tuturor angajaților și colaboratorilor în data de 09.12.2008, având aplicabilitate de la data de 17.12.2008.
Prin emiterea ofertei către " Transport" intimata susține că contestatorul a încălcat prevederile Ordinului nr. 20/07.11.2008, expunând societatea la posibilitatea de retragere a autorizației sale de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în ceea ce privește practicarea încheierii asigurărilor RCA.
Cât privește prejudiciul de imagine imputat contestatorului, acesta există, odată ce de oferta remisă de contestator a luat cunoștință și o altă societate de asigurare, iar politica firmei este de a oferi servicii de calitate asiguraților, fără a-i induce în eroare prin oferte ce nu corespund tarifelor și nu pot fi respectate.
Chiar dacă oferta nu a fost înregistrată de către intimată, aceasta consideră că retragerea ofertei atrage răspunderea ofertantului în cazul retragerii intempestive a acesteia, contestatorul în calitatea sa de director adjunct având abilitatea de a angaja în mod legal intimata în raporturi contractuale, iar contestatorul a recunoscut că a făcut oferte și altor societăți cu ocazia cercetării disciplinare, iar în cazul în care denumirea societăților nu este menționată corect, aceasta se datorează modului de scriere a declarației dată de contestator cu acea ocazie. Tot pe parcursul cercetării disciplinare, contestatorul a recunoscut că a depus oferta cu 25 % reducere cu respectarea Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, dovedind astfel că are cunoștință de conținutul acestuia, dar și aceste reduceri se aprobă de Centrala - Asigurări, iar reducerile de RCA au fost stabilite la un nivel de 20 % pentru anul 2009.
Intimata a mai susținut faptul că abaterea săvârșită și sancționată prin decizia atacată este suficientă pentru a conduce la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, iar acesta nu este la prima abatere, fiind sancționat și la data de 16 ianuarie 2008, conform art. 264 lit. d din Codul muncii, cu reducerea salariului de bază pe 3 luni, în condițiile în care chiar prin fișa postului acesta avea obligația de a respecta prevederile legale, normele și regulamentele interne al intimatei.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 11 mai 2009, intimata a solicitat respingerea excepției tardivității invocată de contestator, învederând instanței că a intrat în posesia tuturor informațiilor referitoare la oferta făcută de contestator în data de 22 decembrie 2008, cu referire la numărul autovehiculelor, tariful ofertat și inferioritatea acestui tarif față de cel notificat de ea la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, decizia de sancționare fiind emisă în termenul legal de 30 zile prevăzut de art. 268 din Codul muncii, iar lipsa unui referat al contestatorului referitor la abaterea săvârșită este irelevantă.
De asemenea, s-a susținut că față de orice înțelegeri între " Transport" și contestator, intimata este terț și nu o privesc asemenea aspecte, contestatorul cunoscând Regulamentul de Ordine Interioară și Codul d e Conduită, odată ce acestea există pe pagina de intranet a intimatei, în condițiile în care contestatorul purta conversații pe e-mail cu superiorii săi.
Prin sentința civilă nr. 232 din 13 mai 2009, Tribunalul Bistrița -N a respins excepția tardivității emiterii deciziei de concediere emisă de intimată, excepție invocată de contestator și a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepției tardivității emiterii deciziei de sancționare contestate este nefondată.
Astfel, potrivit corespondenței electronice purtate între contestator și superiorii săi ierarhici, precum și între persoanele care supervizau activitatea contestatorului pentru încheierea de asigurări RCA, rezultă cu certitudine că abaterea disciplinară săvârșită de contestator și concretizată prin ofertarea către " Transport" Bam ai multor tarife de polițe RCA la un preț inferior cu 40 % celui comunicat de intimata "- Asigurări Transilvania" către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a fost cunoscută de către reprezentanții intimatei care puteau adopta măsuri disciplinare față de contestator în data de 22 decembrie 2008, după ce au fost verificate împrejurările privitoare la emiterea acestei oferte și a contractului acesteia.
Având în vedere faptul că decizia de sancționare contestată a fost emisă la data de 21 ianuarie 2009, prima instanță a reținut că aceasta se încadrează în termenul de 30 de zile instituit de art. 268 alin. 3 Codul muncii, având în vedere intervalul de timp dintre luarea la cunoștință de către directorul Zonei Nord al - Asigurări Transilvania despre conduita culpabilă în legătură cu numirea contestatorului și data la care a fost adoptată și comunicată decizia, respectiv 21 ianuarie 2009, aceasta fiind înregistrată în registrul de intrări-ieșiri sub nr. 360.
Pe fondul cauzei și față de probatoriul administrat, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei începând din 14 martie 2006, fiind încadrat pe postul de director agenție, iar atribuțiile de serviciu ale acestuia sunt cuprinse în fișa postului însușită de contestator, prin luare la cunoștință, în actul adițional la contractul de muncă încheiat între prezentele părți litigante la 1 noiembrie 2006, precum și în contractul individual de muncă.
Prin asumarea îndatoririlor referitoare la munca desfășurată, contestatorul s-a obligat printre altele la încheierea de contracte de asigurare, la respectarea disciplinei muncii prin delegare de autoritate, având responsabilitatea de a negocia tarife și a face oferte potențialilor clienți fără dreptul de a acorda alte venituri decât cele prevăzute în tarifele, instrucțiunile și normele specifice, neavând dreptul de a reprezenta și angaja prin semnătură în lipsa unei delegații speciale, de a cunoaște permanent normele de subscriere, instrucțiunile de încheiere a contractelor de asigurare cu aplicarea întocmai a tuturor normelor legale și interne în ceea ce privește activitatea de asigurare.
De asemenea, contestatorul organizează și asigură cunoașterea la zi a legislației din domeniul asigurărilor și, de asemenea, concepe oferte pentru clienții importanți, deplasându-se la aceștia, cu obligația de a nu comite acte care ar influența negativ imaginea - Asigurări Transilvania.
Așa cum a declarat contestatorul pe parcursul cercetării prealabile și cum s-a consemnat în procesul-verbal încheiat la finalizarea acestei proceduri, contestatorul a ofertat către societatea comercială " Transport" B produse de asigurare, respectiv încheiere de asigurări de răspundere civilă obligatorie pentru anul 2009 la un preț mai mic cu 40 % decât acela notificat de intimată către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru anul 2009, aspect confirmat de corespondența electronică purtată între persoanele care au verificat împrejurările emiterii ofertei, recunoscut de către contestator în nota explicativă luate de comisia de cercetare constituită la nivelul intimatei în data de 12 ianuarie 2009 și de către conducerea " Transport" prin scriptul intitulat "Comunicat".
Potrivit Normei din 7 noiembrie 2008 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule și Ordinului nr. 20/2008 dat pentru aplicarea Normei, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 762 din 11 noiembrie 2008, asiguratorii au obligația de a depune la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor - autoritate națională - în domeniul supravegherii activităților desfășurate de societățile comerciale ce practică activitatea de asigurare - o notă de fundamentare care să cuprindă în mod obligatoriu tarifele de primă pentru primii 2 ani (art. 4 alin. 1) lit. f, în cazul polițelor de RCA, cu obligația de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de autovehicule pe perioada de 1 an, sistemul de corectare a primei de asigurare de bază permițând acordarea unor reduceri cumulate/succesive până la un nivel de maxim 25 % (art. 21 alin. 2), aceste acte normative stabilind la art. 21 alin. 6 și sancțiunea pentru nerespectarea tarifelor, respectiv a reducerilor pentru nivelul primelor de asigurare RCA de către asiguratori, calitate pe care o deține și intimata, aceasta fiind retragerea autorizației de funcționare a asigurătorului și a intermediarilor acestuia.
Contestatorul a menționat pe parcursul cercetării disciplinare faptul că are cunoștință de prevederile legale mai sus amintite, arătând că a mai ofertat și către alte societăți comerciale din B oferte pentru încheierea de asigurări RCA cu un cuantum redus cu 25 % a primelor de asigurare, fără a cunoaște dacă Centrala din cadrul - Asigurări Transilvania va aproba aceste reduceri.
Prima instanță a reținut că în raporturile sale de muncă cu intimata, prin emiterea de oferte reduse cu 40 %, respectiv 25 % față de tarifele comunicate de către intimată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, faptele contestatorului reprezintă o abatere cu caracter foarte grav, având în vedere că, prin natura postului ocupat, semnarea ofertei și ștampilarea și apoi trimiterea acesteia către " Transport" B, a periclitat foarte serios activitatea comercială a intimatului, odată ce urmare a transmiterii ofertelor către potențialii beneficiari, în condițiile nerespectării Ordinului nr. 20/2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și a Normelor de aplicare ale acestuia, intimata era susceptibilă de sancționarea de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu retragerea autorizației de funcționare ca asigurator RCA și implicit suportarea unor pierderi financiare considerabile.
De altfel, chiar și în condițiile în care respectiva ofertă ar fi fost solicitată chiar de " Transport", așa cum se susține de către contestator, acesta și-a nesocotit în mod grav atribuțiunile ce-i reveneau în desfășurarea muncii, așa cum sunt ele asumate potrivit fișei postului, actului adițional și contractului de muncă, acesta obligându-se față de angajatorul său să respecte normele legale în vigoare, în speță Ordinul nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, și normele interne care impuneau trimiterea de oferte de asigurare reduse cu 25 % doar după ce contestatorul ar fi obținut o aprobare a Centrului "- Asigurări Transilvania" în acest sens.
Așa fiind, instanța de fond a reținut că nu pot fi primite apărările formulate de contestator privitoare la sancțiunea aplicată în raport de abaterea săvârșită, ce a fost apreciată ca fiind foarte gravă prin prisma sancțiunii la care contestatorul a expus-o pe intimată vis-a-vis de normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin activitatea sa în muncă, și nici acelea referitoare la faptul că oferta remisă de el către " Transport" nu ar fi avut un număr de înregistrare, lipsa acestui element nefiind de natură să conducă la o exonerare a sancționării intimatei de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, și nici să conducă la ideea că, în ceea ce-i privește pe potențialii beneficiari cărora a fost adresată, aceasta ar fi "otrăvită" sau ar fi "neserioasă", și în măsura în care intimata nu ar fi onorat ofertele trimise de contestator cu reducerile indicate de el, este cert că acest aspect este în măsură să aducă prejudicii de imagine intimatei în calitate de asigurator.
Mai mult, în anul 2008 contestatorul a mai fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni pentru alte abateri disciplinare săvârșite de acesta în legătură cu munca sa.
În considerarea art. 61 și art. 266 din Codul muncii, prima instanță a reținut ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei de sancționare nr. 1964/21 ianuarie 2009 emisă de "- Asigurări Transilvania" și aor espinge în acest sens.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul G, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Decizia de sancționare disciplinară este emisă tardiv, în raport de dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii, fiind emisă cu depășirea termenului de 30 de zile instituit de textul legal mai sus amintit, presupusa faptă culpabilă fiind săvârșită la data de 17.12.2008, respectiv 18.12.2008 și nu la data de 22.12.2008.
Se mai invocă faptul că decizia de concediere este nelegală, întrucât în dosar nu există dovada constatării abaterii disciplinare, respectiv a unui referat al șefului direct, prin care să se explice ce fapte ar fi săvârșit.
În ceea ce privește motivul concedierii, recurentul arată că este adevărat că la data de 17.12.2008 a transmis în numele - Asigurări o ofertă către " Transport", în vederea încheierii de polițe RCA pentru anul 2009, aceasta fiind redusă cu 40% față de tarifele practicate de către societatea angajatoare.
Recurentul mai susține că a făcut acest demers în urma înțelegerii avute cu reprezentantul firmei beneficiare, pentru ca acesta să se poată elibera de potențialii ofertanți.
De altfel, se arată că ofertele făcute nu au număr de înregistrare la societatea ofertantă, rezultând că oferta nu era una oficială, ci o ofertă "otrăvită", acest gen de ofertă fiind des uzitată pe piața concurențială de vânzări.
Se arată că reprezentantul societății beneficiare a confirmat prin adresa depusă la dosar aceste susțineri.
Recurentul susține că aceasta este o practică frecventă pe piața asigurărilor, având în vedere concurența ce există între societăți și faptul că veniturile sunt stabilite în funcție de îndeplinirea sau nu a planului de încasări.
Astfel, se arată că art.9 lit.a) din actul adițional la contractul individual de muncă prevede că nerealizarea planului de încasări lunar stabilit de agenție poate atrage desfacerea contractului de muncă.
Cu privire la susținerea intimatei conform căreia prin acțiunea recurentului i s-ar fi adus un prejudiciu de imagine, contestatorul a precizat că societatea nu a probat în ce mod i-a fost lezată imaginea.
Societatea nu a fost sancționată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Recurentul mai invocă faptul că nu i-ar fi fost aduse la cunoștință prevederile Regulamentului intern și ale Codului d e conduită al - Asigurări.
Având în vedere criteriile prevăzute de art.266 din Codul muncii, se mai susține că nu sunt întrunite condițiile săvârșirii unor abateri grave ori abateri repetate în legătură cu munca.
Prin întâmpinarea formulată, " " ASIGURĂRI, fostă - Asigurări Transilvania, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul declarat de reclamantul G, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.62 alin.11din Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la disp.art.61 lit.a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art.263-268.
Conform disp.art.268 alin.1 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Astfel cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară în materie, ambele termene prevăzute de art.268 alin.1 din Codul muncii sunt de prescripție a răspunderii disciplinare.
În ceea ce privește termenul de 30 de zile de aplicare a sancțiunii, acesta curge de la data la care reprezentantul societății angajatoare competent să aplice măsura disciplinară a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii.
În mod corect prima instanță a reținut că decizia de concediere contestată în cauză a fost emisă în termen legal, întrucât, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila nr.56 dosar de fond, la data de 19.12.2008, directorul Centru Nord a solicitat recurentului explicații privind reducerea acordată, care i se părea prea mare. Abia la data de 22.12.2008, reclamantul G răspunde că oferta depusă în data de 17.12.2008 este ceea ce se numește în domeniul vânzărilor o "ofertă otrăvită", oferta normală urmând a fi depusă în 22-23.12.2008, aceasta fiind înțelegerea între el și directorul " Transport". La aceeași dată, 22.12.2008, G este întrebat ce reprezintă tariful acordat în ofertă și acesta răspunde că este vorba de " reducere 40%".
Analizând această corespondență electronică purtată între recurent și intimată se reține că data de 17.12.2008 reprezintă data la care a fost săvârșită fapta, de la care curge cel de-al doilea termen de prescripție, cel de 6 luni, în timp ce momentul nașterii dreptului și obligației angajatorului de a emite decizia de sancționare disciplinară îl constituie data de 22.12.2008, când persoana competentă din Centrala - Asigurări Transilvania a luat cunoștință că această faptă reprezintă o abatere disciplinară, prin explicațiile oferite de către recurent privind caracteristicile autovehiculelor pentru care s-a făcut oferta, caracterul și mărimea reducerii acordate, putând să aprecieze dacă oferta respectă condițiile din prevederile privind stabilirea tarifului pentru asigurarea RCA.
Pentru toate aceste motive, decizia de concediere apare ca fiind legal emisă de către angajator la data de 21.01.2009, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de disp.art.268 alin.1 din Codul muncii.
În ceea ce privește motivul de recurs privind lipsa unui referat al șefului direct, prin care să se constate fapta și să se explice ce fapte ar fi săvârșit, se reține că acesta este neîntemeiat.
Angajatorul este ținut de respectarea procedurii disciplinare reglementate de Codul muncii în art.263-268 și a celorlalte prevederi speciale în domeniu, care nu obligă angajatorul la întocmirea unui anumit act pentru constatarea faptei. Practic, nu prezintă importanță care este forma pe care îmbracă actul prin care se constată fapta și se aduce la cunoștința persoanei competente din cadrul societății săvârșirea acesteia, atât timp cât se poate stabili cu certitudine data când acesta a fost întocmit.
În speță, există actul prin care s-a constatat săvârșirea abaterii disciplinare și s-a propus începerea cercetării disciplinare a reclamantului, care poartă data certă din 22.12.2008. Faptul că acesta a apărut în formă electronică nu poate conduce la concluzia nelegalității măsurii luate de către angajator, recurentul nefiind prejudiciat în niciun mod prin neîntocmirea unui alt referat de constatare de către șeful său direct.
De altfel, toate dispozițiile prevăzute de Codul muncii în articolele nr.263-268, sub sancțiunea nulității, au menirea de a proteja salariatul împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorului, față de care acesta se află într-un raport de subordonare, ori în speță nu se poate reține că recurentul ar fi suferit un prejudiciu în ceea ce privește drepturile sale prin neîntocmirea referatului de constatare a săvârșirii faptei.
Aceasta se reține cu atât mai mult cu cât angajatorul a respectat toate dispozițiile legale privind convocarea în scris a recurentului în vederea efectuării cercetării disciplinare, comunicându-se acestuia "obiectul" "întrevederii", respectiv faptele pentru care va fi cercetat, astfel încât s-a respectat pe deplin dreptul acestuia la apărare.
Astfel, prin adresa înregistrată sub nr.5222/24.12.2008 la societatea angajatoare, recurentul a fost convocat în data de 08.01.2009 în vederea lămuririi aspectelor privind oferta pentru asigurările RCA pentru anul 2009, transmisă " Transport" și ofertele pentru asigurările RCA 2009 transmise către alți viitori colaboratori din
De altfel, acesta nu a invocat prin nota explicativă sau în orice alt mod în cursul cercetării disciplinare faptul că nu ar fi avut cunoștință despre obiectul acesteia.
În ceea ce privește fapta săvârșită de către reclamantul-recurent, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de concediere nr.1964/21.01.2009 emisă de către intimată, recurentul a fost sancționat pentru fapta de a fi transmis la data de 17.12.2008, în numele - Asigurări Transilvania, o ofertă către " Transport" în vederea încheierii de polițe RCA pentru anul 2009 la tarife reduse cu 40% față de tarifele practicate de societate și notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
S-a reținut în acest sens că fapta săvârșită nu este compatibilă cu funcția deținută în cadrul - Asigurări, în condițiile în care una dintre atribuțiile prevăzute în fișa postului este de a urmări aplicarea și respectarea întocmai a instrucțiunilor, normelor, regulamentelor și tarifelor pentru toate produsele proprii - Asigurări, ori potrivit art.22 alin.2 din Ordinul CSA nr.20/11.11.2008, asiguratorii nu pot practica tarife de primă diferite față de cele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Angajatorul a mai reținut că, prin aceste fapte, recurentul a adus un prejudiciu de imagine societății, fapta putând fi sancționată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu retragerea autorizației de a practica asigurarea obligatorie RCA.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, intimata a reținut în decizia contestată faptul că salariatul a mai fost sancționat în luna ianuarie 2008 cu reducerea salariului de bază pe două luni.
În mod corect prima instanță a reținut că fapta săvârșită de către recurent reprezintă o abatere gravă de la disciplina muncii, cu atât mai mult cu cât, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr.2427/14.03.2006, acesta ocupa o funcție de conducere importantă în cadrul societății, cea de director al Agenției B N, având, pe lângă drepturile și prerogativele oferite de această funcție și îndatoririle corelative de a reprezenta în mod legal firma angajatoare și de a stărui în permanență în promovarea imaginii acesteia, de a respecta întocmai și de a urmări respectarea prevederilor în domeniu de către salariații din subordine, pentru care acesta trebuia să fie un model de conduită.
Astfel, potrivit fișei postului depuse la filele nr.40-42 din dosarul de fond, recurentul deținea autoritatea și avea responsabilitatea de a negocia tarife și de a face oferte potențialilor clienți ai agențiilor - Asigurări Transilvania și precum și din alte rețele de agenți sau societăți de brokeraj în asigurare cu care colaborează societatea (pct.5.1).
Potrivit pct.6.2 din aceeași fișă a postului, recurentul avea atribuțiile de organizare, coordonare și control a activității de asigurare în agenția pe care o conduce, în conformitate cu condițiile de asigurare, tarifele de asigurare, prevăzute în de instrucțiuni și toate normele proprii, de a aplica și respecta întocmai condițiile de asigurare și tarifele pentru toate produsele proprii - Asigurări Transilvania.
Recurentul susține că a făcut acest demers în urma înțelegerii avute cu reprezentantul firmei beneficiare, Curtea reține însă că o asemenea "înțelegere" nu putea fi făcută decât cu respectarea prevederilor legale în domeniu.
În speță, Curtea reține că recurentul a încălcat prin această înțelegere, ce s-a materializat în oferta transmisă " Transport" la data de 17.12.2008, depusă la fila nr.45 dosar de fond, prevederile Ordinului nr.20/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Astfel, art.4 alin.1 din acest ordin prevede că, în vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanți trebuie să depună cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu o documentație care trebuie să cuprindă și o notă de fundamentare ce să includă în mod obligatoriu tarifele de primă pentru primii 2 ani și metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de prime.
Potrivit disp.art.21 alin.2 din același ordin, sistemul de corectare a primei de asigurare de bază va permite acordarea unor reduceri cumulate succesive până la un nivel de maxim 25%, cu excepția reducerilor acordate pensionarilor și persoanelor cu deficiențe locomotorii.
Conform art.6 din același ordin, nerespectarea de către asigurătorii RCA și de către intermediarii în asigurări a prevederilor prezentului articol se va sancționa cu retragerea autorizației de a practica asigurarea obligatorie RCA pentru asiguratori și retragerea autorizației de funcționare a intermediarilor.
Curtea nu poate reține apărarea recurentului în sensul că oferta făcută nu are număr de înregistrare la " Transport", astfel încât nu putea prejudicia societatea angajatoare, întrucât din adresa nr.79/2009 a acestei societăți, depusă la fila nr.52 din dosar, rezultă că această ofertă a ajuns la destinatar.
În consecință, această ofertă, ce trebuia să fie o manifestare de voință serioasă, fermă, provenită de la o persoană ce avea atribuții conferite de funcția de conducere deținută în cadrul intimatei, de a angaja prin actele sale societatea, se impunea să fie menținută un timp rezonabil, apreciat în funcție de circumstanțele de fapt, pentru a da posibilitatea destinatarului să delibereze și să se pronunțe asupra ei.
De altfel, în cauză, pe lângă faptul că " Transport" s-ar fi putut prevala de această ofertă, de o mai mare importanță și gravitate este faptul că răspunderea societății intimate putea fi atrasă conform art.6 din Ordinul nr.20/2008, aceasta putând fi sancționată cu retragerea autorizației de a practica asigurarea obligatorie RCA pentru asiguratori, având în vedere faptul că, potrivit celor susținute chiar de către recurent prin acțiune și cererea de recurs, oferta a fost făcută pentru ca societatea căreia i-a fost adresată "să se poată elibera de potențialii ofertanți", ceea ce presupune că celelalte societăți de asigurare aveau posibilitatea de a cunoaște că au fost stabilite de către - Asigurări Transilvania tarife RCA cu reduceri peste limitele legale.
Aceasta putea conduce la sesizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cu consecințele deosebit de grave expuse anterior în ceea ce privește activitatea angajatorului, fiind în acest lipsit de relevanță că nu s-a ajuns chiar la aplicarea acestei sancțiuni.
Curtea reține că, în vederea realizării planului de încasări lunar, salariații trebuie să manifeste o diligență deosebită în respectarea dispozițiilor legale în vigoare în domeniul asigurărilor, cu atât mai mult cu cât o eventuală măsură de sancționare a societății cu retragerea autorizației de a practica asigurarea obligatorie RCA pentru asiguratori ar conduce cu siguranță la reducerea substanțială a veniturilor agenției.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că nu i-ar fi fost aduse la cunoștință prevederile Regulamentului intern și ale Codului d e conduită al - Asigurări, se reține că aceasta nu poate avea oricum în cauză o relevanță hotărâtoare, atât timp cât acesta recunoaște că, la data de 17.12.2008, a transmis în numele - Asigurări o ofertă către " Transport", în vederea încheierii de polițe RCA pentru anul 2009, aceasta fiind redusă cu 40% față de tarifele practicate de către societatea angajatoare, însă consideră că aceasta nu este o faptă de natură să atragă sancționarea sa, întrucât societatea nu ar fi fost prejudiciată.
În consecință, Curtea reține că în mod corect angajatorul a individualizat sancțiunea aplicată salariatului, avându-se în vedere criteriile prevăzute de disp.art.266 din Codul muncii, cu luarea în considerare a faptului că, prin decizia nr.1426/16.01.2008, recurentul a mai fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe trei luni, pentru fapta de a încheia polițe de accidente asiguratului CF B, deși potrivit condițiilor de asigurare sunt excluse de la asigurare accidentele provocate în timpul antrenamentelor sau a competițiilor sportive, dar mai ales apreciind asupra încrederii deosebite și securității ce trebuie să caracterizeze colaborarea profesională între firmă și lucrătorii săi investiți cu prerogativele unei funcții de conducere de o deosebită importanță în ceea ce privește bunul mers al activității acesteia și prin acesta, în promovarea imaginii sale.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 232 din 13 mai 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
Red./Tehnored.:;
2 ex.-07.12.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Bistrița -N: -
-.
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 903/2010. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 340/2009. Curtea de... → |
|---|
