Contestație decizie de concediere. Decizia 2466/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 240/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2466
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin A
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - împotriva sentinței civile nr.6227 din data de 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CN CFR SA - REGIONALA DE FERATE B -, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns cu intimata CN CFR SA - REGIONALA DE FERATE B -, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilierul juridic al intimatei CN CFR SA - REGIONALA DE FERATE B -, depune la dosar întâmpinare, în dublu exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatei cuvântul în combaterea recursului.
Intimata CN CFR SA - REGIONALA DE FERATE B -, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința nr. 6227/10.10.2008, pronunțată în dosarul nr.10858/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulată de contestatoarea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, din analiza materialul probator administrat, că reclamanta a fost salariata pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CFR B, in funcția de paznic barieră.
La data de 22.01.2008, intimata emite decizia nr. RU.2/94/22.01.2008, prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în baza dispozițiilor art. 79 alin. 7 din Codul muncii.
Dispozițiile legale susmenționate prevăd că contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
Prima instanța reține că, la data de 21.01.2008 reclamanta a înregistrat la societatea pârâtă o cerere scrisă, prin care solicita acceptarea demisiei din motive personale începând cu dată imediată. In ziua imediat următoare, la 22.01.2008, reclamanta a depus o cerere înregistrată la intimată sub nr. 157, prin care se solicită revocarea cererii de demisie, arătând că nu are motive întemeiate pentru a recurge la acest gest.
Ca răspuns, societatea comunică reclamantei, cu adresa TR - faptul că societatea nu este de acord cu retractarea cererii de demisie.
Reclamanta susține că a fost constrânsă să-și dea demisia, fiind exercitate presiuni asupra sa si insuflându-i-se o stare de teamă.
Așadar, reclamanta reclamă vicierea consimțământului său prin violență psihică.
Potrivit art. 953 din Codul civil, consimțământul nu este valabil, când este smuls prin violență, iar in baza art. 956 din Codul civil, este violență întotdeauna când spre face o persoana a contracta i s-a insuflat temerea, raționabila după dansa că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil și prezent. Se ține cont în această materie de etate, de sex și de condiția persoanelor.
Din interpretarea textelor de lege susmenționate, rezultă că pentru a fi viciu de consimțământ, violența trebuie să întrunească cumulativ două condiții: să fie determinantă pentru încheierea actului juridic, si să fie injustă. A doua condiție trebuie înțeleasă în sensul că nu orice amenințare prin ea însăși constituie violență, viciu de consimțământ. Este necesar ca aceasta să reprezinte o încălcare a legii, adică să fie nelegitimă.
In cauză, prima instanța a apreciat că nu este întrunită cea de-a doua cerință, întrucât violența invocată de reclamantă nu are un caracter nelegitim.
Tribunalul a reținut că, în urma unui incident produs în data de 09.11.2007, în care au fost implicate reclamanta și o colegă a sa, când cele două s-au lovit reciproc, societatea a demarat o anchetă administrativă prealabilă în urma căreia a decis cercetarea disciplinară a reclamantei.
La data de 21.01.2008, când s-a prezentat în urma convocării făcute de intimată, în vederea efectuării cercetării disciplinare, reclamantei i-au fost aduse la cunoștință concluziile anchetei administrative prealabile, care erau în defavoarea salariatei și faptul că urma să fie concediată disciplinar.
Instanța de fond a apreciat că amenințarea făcută de angajator cu desfacerea pe motive disciplinare a contractului de muncă al reclamantei nu reprezintă o violență ilicită, întrucât dreptul angajatorului de a dispune de prerogativa disciplinară este reglementat de lege și prevăzut de dispozițiile art. 263 din Codul muncii.
Amenințarea salariatei, în sensul că urmează să se supună rigorilor legii, nu reprezintă în opinia primei instanțe o violență nelegitimă, de natura să ducă la vicierea consimțământului reclamantei, în ceea ce privește actul unilateral al demisiei.
Manifestarea de voință a salariatului, cu privire la încetarea din inițiativa sa a contractului de muncă este irevocabilă, retractarea ei fiind posibilă numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
Contractul de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv, soluția fiind firească în această ultimă ipoteză, având în vedere că termenul de preaviz operează în favoarea angajatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termen legal reclamanta, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta-reclamantă susține că, în pronunțarea sentinței nr. 6227/10.10.2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale nu a ținut cont de realitatea faptică învederată, atât în cuprinsul contestației, cât și prin intermediul întregului probatoriu administrat în cauză.
In principal, depoziția martorului, cel care, în ședința din data de 10.10.2008 a confirmat faptul că în data de 09.11.2007, prezentându-se la serviciu, reclamanta a întâmpinat refuzul numitei, care își încheiase de lucru pentru ziua respectivă și care la acel moment trebuia să-i predea serviciul, refuz pe care aceasta nu l-a justificat nicicum, ci doar a procedat la a adopta o atitudine exclusiv refractară în raport de solicitările adresat, în sensul de a permite contestatoarei să își ia în primire sarcinile de serviciu care îi reveneau în mod prestabilit.
Atunci când a cerut prin telefon indicații de la impiegatul de mișcare, numitul, martorul esențial din cadrul acestui proces, a continuat să aibă aceeași atitudine, refuzând să urmeze cele impuse inclusiv de către acesta, în temeiul funcției pe care o deținea și care îi permitea o astfel de implicare, opunându-se tuturor măsurilor pe care i le-a indicat, respectiv de a-i preda contestatoarei de lucru și de a pleca acasă, pentru ca în final, constatând că numita nu intenționează să respecte sarcinile de serviciu care îi reveneau la acel moment, să se ajungă a se apela la înțelegerea sa pentru a stinge conflictul, cerându-i să renunțe.
Intimata nu a prezentat nici măcar în fața instanței de judecată - deși i s-a solicitat la fiecare termen - vreun document întocmit cu ocazia desfășurării așa-zisei anchete prealabile, toate aceste susțineri ale intimatei fiind infirmate în mod expres de depoziția martorului audiat în cauză.
Nu se explică faptul că, deși în cauză a fost audiat martorul, impiegatul de mișcare implicat în desfășurarea evenimentelor din data de 09.11.2007, în pronunțarea sentinței instanța de fond nu a făcut nici o referire la cele de acesta declarație, care confirmă în totalitate susținerile reclamantei.
Intimata CNCF "CFR" SA- Regionala Baf ormulat întâmpinare prin care arată că, in mod corect si legal, Tribunalul Bucureștia apreciat ca fiind netemeinica si nelegala contestația formulata de, ținându-se cont de realitatea faptica si de întregul probatoriu administrat in cauza.
In fapt, recurenta pe timp ce isi exercita funcția de de bariera in data de 09.11.2007 a fost implicata intr-un incident la cantonul 64. Urmare incidentului in care a fost implicata, s-a deschis o ancheta interna, pentru se lua masuri si a se aplica sancțiuni persoanelor vinovate.
S-a constatat ca, in ziua cu pricina, recurenta nu a respectat sarcinile de serviciu ce ii reveneau din punct de vedere profesional, chiar dezvoltând un comportament agresiv fata de colegii de serviciu, respectiv d-na.
In urma faptelor comise, conștientizând ce masuri se pot lua împotriva ei, recurenta, in urma anchetei care era in curs de desfășurare, a decis, la data de 21.01.2008 sa se prezinte la biroul Resurse Umane unde a depus o cerere prin care solicita demisia din motive personale începând cu data imediata.
Astfel, Decizia nr. /94/22.01.2008 a fost emisa in baza cererii de aprobare a demisiei semnata de către.
Revenirea asupra deciziei, a doua zi, nu a mai fost posibila, deoarece actele au fost aprobate, lucrate si nu s-a putut reveni asupra deciziei luate, comunicându-i-se acest fapt si recurentei prin adresa TR -. Prin cererea de demisie a încetat si ancheta, aceasta rămânând fara obiect.
In urma producerii incidentului din data 09.11.2007, colega agresata, a primit un certificat medico-legal, din care reiese ca aceasta a avut nevoie de 5-7 zile de îngrijiri medicale, iar pe rolul Parchetului de pe langa Judecătoria C se afla dosarul penal nr. 102/P/2008, întocmit de lucrătorii Postului de Politie TF B Vest, cu nr. -/2007.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 din Codul d e procedura civila.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea constata recursul drept nefondat, pentru următoarele motive:
La data de 22.01.2008, intimata a emis decizia nr. RU.2/94/22.01.2008, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, încadrata pe post de bariera, în baza dispozițiilor art. 79 alin. 7 din Codul muncii, in temeiul cărora contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
La data de 21.01.2008, contestatoarea a înregistrat la societatea pârâtă o cerere scrisă, prin care solicita acceptarea demisiei din motive personale, începând cu dată imediată (fila 16). In ziua imediat următoare, la 22.01.2008, reclamanta a depus o cerere înregistrată la intimată sub nr. 157, prin care a solicitat revocarea cererii de demisie, arătând că nu are motive întemeiate pentru a recurge la acest gest (fila 17).
Reclamanta susține că a fost constrânsă să-și dea demisia, fiind exercitate presiuni asupra sa si insuflându-i-se o stare de teamă. S-a invocat declarația martorului, care a confirmat faptul că în data de 09.11.2007, prezentându-se la serviciu, reclamanta a întâmpinat refuzul numitei, care își încheiase de lucru pentru ziua respectivă.
Insa depoziția acestuia nu este suficienta dovedirii vicierii consimțământului său prin violență psihică sau, cel puțin, a unei legături de cauzalitate.
In baza art. 953 din Codul civil, consimțământul nu este valabil, când este smuls prin violență, iar, in temeiul art. 956 din Codul civil, este violență întotdeauna când spre face o persoana a contracta i s-a insuflat temerea, raționabila după dansa că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil și prezent.
Pentru a fi viciu de consimțământ, violența trebuie să întrunească cumulativ două condiții: să fie determinantă pentru încheierea actului juridic, si să fie injustă. A doua condiție trebuie înțeleasă în sensul că nu orice amenințare prin ea însăși constituie violență, viciu de consimțământ. Este necesar ca aceasta să reprezinte o încălcare a legii, adică să fie nelegitimă.
Prima instanța a apreciat temenic că nu este întrunită cea de-a doua cerință, întrucât violența invocată de reclamantă nu are un caracter nelegitim.
Ca atare, amenințarea făcută de angajator cu desfacerea pe motive disciplinare a contractului de muncă al reclamantei nu reprezintă o violență ilicită, întrucât dreptul angajatorului de a dispune de prerogativa disciplinară este reglementat de lege și prevăzut de dispozițiile art. 263 din Codul muncii.
In plus, cererea de demisie a salariatei nu face nici o referire cu privire la această situație și nici nu s-a făcut dovada de către salariata că a solicitat pârâtei, anterior demisiei aducerea la cunoștință a rezultatului anchetei și că ar fi fost refuzata sau că ar fi fost indusa în eroare cu privire la rezultatul anchetei (angajatorul a negat finalizarea anchetei, a dezinformat salariata cu privire la rezultatul acesteia etc.).
Manifestarea de voință a salariatului, cu privire la încetarea din inițiativa sa a contractului de muncă este irevocabilă, retractarea ei fiind posibilă numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
Contractul de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv, soluția fiind firească în această ultimă ipoteză, având în vedere că termenul de preaviz operează în favoarea angajatorului.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - împotriva sentinței civile nr. 6227 din data de 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CN CFR SA - REGIONALA DE FERATE B -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.
2.ex./24.04.2009.
Jud. fond: Dalina
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1105/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3275/2009. Curtea... → |
|---|
