Contestație decizie de concediere. Decizia 3275/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8861/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3275/
Ședința publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.6886 din data de 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25850/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimataAmbasada,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul și intimataAmbasada.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 07.05.2009, cerere din partea intimatei Ambasada, prin care depune la dosar fotocopia Notei nr.142 din 06 mai 2009 adresată Ministerului Afacerilor Externe.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluțio
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6886/06.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a luat act de renunțarea la judecata capătului trei de cerere având ca obiect plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 Euro, cu titlu de daune materiale și morale.
A respins cererea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Ambasada din B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin decizia contestată s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului în baza art. 61 lit. c Codul Muncii întrucât, din fișa de aptitudine eliberată de medicul de medicina muncii, rezultă că salariatul a fost declarat inapt pentru activitatea de hamal pe care o exercita, din cauza afecțiunilor lombare de care suferea, fapt ce nu i-a mai permis acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Tribunalul a constatat că decizia de concediere a fost emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii, motivată în fapt și în drept, prevăzându-se termenul în care aceasta putea fi contestată, precum și instanța competentă căreia putea să se adreseze.
Instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 56 lit.f, art. 61 lit.c și d, art. 64 al.1 din Codul Muncii, din statutul de funcții și adeverința din 21.07.2008 rezultând faptul că la data concedierii salariatului, în cadrul instituției intimate nu existau alte locuri de muncă vacante, compatibile cu pregătirea profesională și în speța de față, cu capacitatea de muncă a salariatului așa cum a fost stabilită de medicul de medicina muncii; în aceste condiții Ambasada a notificat Agenția de Ocupare a Forței de Muncă B, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 64 al.2 din Codul Muncii.
Tribunalul a mai reținut că, deși nu a existat un loc de muncă vacant compatibil cu capacitatea de muncă și pregătirea salarială a reclamantului, buna credință a angajatorului a rezultat din faptul că a încercat modificarea postului în care era angajat contestatorul, în sensul stabilirii unor alte atribuții (vopsitorie, măturat), însă acesta nu a fost de acord cu modificarea contractului individual de muncă. Astfel, în condițiile menționate, instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute susținerile salariatului în sensul că angajatorul la momentul concedierii, nu ar fi respectat dispozițiile art. 64 Codul Muncii.
Tribunalul a constatat că decizia contestată de reclamant respectă condițiile de formă prevăzute de lege, în aceasta precizându-se în mod expres că nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătire profesională și cu capacitatea de muncă a salariatului.
Mai mult, tribunalul a constatat că angajatorul a dovedit în cadrul litigiului de muncă că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de legislația muncii și că la momentul respectiv nu existau locuri vacante compatibile cu pregătirea profesională și cu capacitatea de muncă a salariatului așa cum a fost stabilită de medicul de medicina muncii.
Instanța de fond a reținut că intimata a respectat prevederile art. 64 al.5 și art. 61 lit.c din Codul Muncii, plătind prin ordinul de plată nr. 14883/22.07.2008 salariatului suma de 708 Euro, cu titlu de compensații. Astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisului menționat, suma respectivă a fost plătită cu titlu de drepturi salariale pentru luna iulie 2008, perioadă în care salariatul a beneficiat de preavizul prevăzut de art. 73 din Codul Muncii.
Lipsa mențiunii referitoare la plata compensațiilor prevăzute de lege în cazul concedierii în temeiul art. 61 lit.c din Codul Muncii, a reținut instanța, nu determină nulitatea acesteia, fapt pentru care Tribunalul a apreciat că nu poate reține susținerile contestatorului în sensul că ar fi suferit o vătămare prin nemenționarea în cadrul deciziei de concediere a sumelor datorate de către angajator cu acest titlu întrucât compensațiile la care acesta are dreptul potrivit dispoz.art. 64 al.5 sunt prevăzute de lege și acesta poate solicita îndeplinirea obligației corelative dreptului său oricând în termenul de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat contestatorul care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că a fost angajat al Ambasadei Britanice în calitate de muncitor necalificat - hamal începând cu anul 1995 și până la data concedierii.
Susține recurentul că, în urma examenelor de medicină a muncii, conform avizelor medicale din data de 22.04. 2008 și 15.05.2008 a fost declarat condiționat, cu recomandarea de a evita ridicarea de greutăți, statul în picioare, evitarea pozițiilor dificile și pozițiile forțate ale coloanei conform avizului din data de 23.05.2008 fiind declarat pentru activități fără efort fizic și inapt pentru poziția de hamal.
Mai precizează recurentul că urmare acestor avize medicale și a culpei în care se afla cu privire la instructajul obligatoriu pe care nu i l-a efectuat, angajatorul i-a propus 2 sarcini mai ușoare care erau identificate ca și posibile pentru acesta și anume măturatul și vopsitul; susține recurentul din aceste 2 propuneri a fost de acord cu măturatul, asistența electricianului, conducere auto, însă nu și cu activitatea de vopsitorie.
Recurentul arată că ambasada nu a luat în calcul această posibilitate și dreptul de s-și exprima consimțământul în 3 zile și a emis decizia nr. 8/23.06.2008 prin intermediul căreia a fost informat că i-a fost desfăcut contractul individual de muncă potrivit dispoz. art. 61 lit.c din Codul Muncii, decizie pe care o consideră ca fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Recurentul invocă prevederile art. 64 al.1 din Codul Muncii, susținând că, deși în decizie s-a menționat că nu s-a reușit identificarea unui post vacant, fiind concediat fără să i se propună activitățile care erau compatibile cu capacitatea sa de muncă stabilită de medicul de medicina muncii, cu care a și fost de acord totuși angajatorul a susținut, așa cum rezulta și din statul de funcții, că niciunul din posturile vacante nu erau compatibile cu pregătirea sa profesională.
Mai susține recurentul că postul deținut de acesta nu a fost desființat, că a fost de acord cu efectuarea sarcinilor compatibile propuse, dar cu toate acestea a fost concediat la vârsta de 54 de ani și după 13 ani de muncă grea efectuată fără instructaj și protecție a muncii, fapt care i-a afectat starea de sănătate în mod iremediabil, cu puține șanse de a mai fi angajat în altă parte.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele motive:
Un aspect prioritar îl reprezintă legala îndeplinire a procedurii de citare cu intimata reclamantă. În acest sens, văzând și adresa emisă de aceasta în recurs prin care face referire la citarea prin intermediul Ministerului d e Externe, Curtea reține, că în speță, pârâta intimată a renunțat, în mod expres, la imunitatea de jurisdicție pentru cauza de față, astfel încât poate sta în proces, în contradictoriu cu reclamantul.
Astfel, din actele dosarului de fond rezultă că intimata a declarat că renunță la dreptul de a se prevala de imunitatea diplomatică cu privire la participarea la proces și în acest sens a dat mandat de reprezentare unui apărător ales, la care și-a indicat domiciliul procesual și care a exercitat actele procesuale și procedurale în numele și pe seama acesteia.
Prin urmare, având în vedere că în faza procesuală a recursului, mandatul de reprezentare acordat avocatului inclusiv pentru căile de atac, nu a fost revocat, că intimata pârâtă nu a revenit asupra opțiunii de a renunța la imunitatea de jurisdicție, și nici nu a notificat instanța, conform art. 98 cod proc. civilă, în legătură cu schimbarea domiciliului, Curtea apreciază că intimata a fost legal citată la domiciliul procesual ales, respectiv la reprezentantul legal, nefiind necesară aplicarea convenției cu privire la modalitatea de citare pentru beneficiarii imunității diplomatice.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că decizia de concediere este legală și temeinică.
Astfel, în condițiile în care recurentul contestator a fost declarat inapt pentru activitatea de hamal pe care o desfășura în baza contractului individual de muncă, încheiat cu pârâtă, în calitate de angajator, iar aceasta nu deținea un loc de muncă vacant, compatibil cu capacitatea de muncă și pregătirea contestatorului, așa cum rezultă din dovezile administrate în cauză, aplicarea dispozițiilor art. 61 lit.c Codul Muncii sunt pe deplin justificate.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că acesta putea opta pentru anumite atribuții în cadrul raportului juridic de muncă, întrucât acestea nu se subsumau unui post prevăzut în schema posturilor pârâtei. unui post cu atribuții parțiale din cele pe care recurentul contestator le putea îndeplini, nu reprezintă o constrângere legală a angajatorului ci o opțiune, pe care acesta a manifestat-o în cadrul negocierilor pentru eventuala modificare a contractului de muncă existent, ofertă pe care contestatorul a refuzat-o considerând că îi agravează afecțiunile. De asemenea nu poate fi reținută nici afirmația contestatorului în sensul că nu ar fi avut posibilitatea de a opta pentru noile atribuții, întrucât, din procesul verbal depus la dosarul de fond rezultă că a refuzat expres atribuțiile propuse.
În ceea ce privește culpa angajatorului pentru neefectuarea corespunzătoare a instructajului de protecție a muncii, fapt ce ar fi determinat apariția afecțiunilor lombare, Curtea reține că această împrejurare nu este de natură a afecta legalitatea deciziei de concediere, fiind un aspect al răspunderii patrimoniale a angajatorului, cu care instanța nu a fost investită, nefiind constatată o boală profesională de natură a atrage încadrarea contestatorului într-un grad de invaliditate cu consecința deschiderii dreptului la o formă de asistență socială.
Pentru aceste considerente, Curtea, constată că susținerile recurentului nu sunt de natură a dovedi nelegalitatea sau netemeinicia deciziei de concediere, astfel încât în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6886 din data de 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25850/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata AMBASADA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. S/Tehnored.
2 ex./26.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2466/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 373/2010. Curtea de... → |
|---|
