Contestație decizie de concediere. Decizia 2470/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8482/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr.2470R
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul, împotriva sentinței civile nr.6045 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC Mondial SRL, având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.39319/24.02.2009 aflată la fila 9 dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul arata ca nu mai are alte creri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentului cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale. Arata recurentul ca decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost emisa cu încălcarea art.267 Codul Muncii, fără a fi comunicată convocarea recurentului la domiciliul cunoscut. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6045 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a luat act de renunțarea de către contestator la soluționarea capătului de cerere având ca obiect restituirea carnetului de muncă, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată privind pe contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC Mondial SRL, fiind obligată intimata să vireze creanțele bugetare aferente drepturilor salariale ale contestatorului pe durata existenței raporturilor de muncă dintre părți, și au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect contestarea deciziei nr.559 din 01.01.2008 și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Prin aceeași sentință, a fost admisă cererea reconvențională restrânsă, a fost obligat contestatorul să-i achite intimatei sumele încasate de acesta începând cu data de 1.10.2007 și până la data predării memoriei fiscale și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, susținerea contestatorului că nu au fost respectate de către angajator prevederile imperative ale art.267 din Codul Muncii se înlătură deoarece salariatul a fost convocat conform datelor ce rezultă din actele de la filele 53-58 pentru efectuarea procedurii cercetării disciplinare prealabile. Potrivit art.267 alin.3 din Codul Muncii, neprezentarea salariatului la convocarea făcută de angajator fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Față de actele depuse la dosar s-a înlăturat susținerea contestatorului că acesta s-a prezentat la sediul societății pârâte însă nu a fost efectuată procedura cercetării disciplinare prealabile din cauza lipsei membrilor Comisiei de disciplină. Prin decizia nr.559/1.10.2008 s-a dispus desfacerea disciplinară a Contractului individual de muncă al contestatorului pentru neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu ca urmare a lipsei nemotivate de la locul de muncă precum și pentru nerespectarea dispoziției angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societății, dispoziție emisă în raport de prevederile imperative ale Legii nr.265/2007.
Astfel, potrivit art.41 din Codul Muncii, Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. Elementele Contractului individual de muncă ce pot fi modificate sunt durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
S-a constatat că, angajatorul s-a conformat dispozițiilor imperative ale Legii nr.265/2007 potrivit cărora contestatorul trebuia să-și desfășoare activitatea pe autoturismul proprietatea firmei nu înseamnă o modificare unilaterală a elementelor Contractului individual de muncă menționate mai sus. Ca urmare s-a înlătură susținerea contestatorului că au fost încălcate prevederile art.41 din Codul Muncii.
S-a apreciat că, prin art.40 alin.2 lit.b și c, s-a prevăzut obligativitatea angajatorului să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea Normelor de Muncă și condițiile corespunzătoare de muncă, să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege din Contractul colectiv de muncă aplicabil și din Contractele individual de muncă. Refuzul salariatului de a se conforma dispozițiilor angajatorului luate cu respectarea prevederilor art.40 alin.1 din Codul Muncii în sensul de a presta activitatea pe autoturismul proprietatea firmei nu înseamnă că acesta și-a încălcat obligațiile referitoare la asigurarea condițiilor corespunzătoare de muncă și respectarea dreptului contestatorului ce decurge din lege de a desfășura activitatea specifică. La individualizarea sancțiunii angajatorul a stabilit sancțiunea disciplinară cu respectarea prevederilor art.266 din Codul Muncii având în vedere împrejurările în care au fost săvârșite faptele, gradul de vinovăție al contestatorului, consecințele abaterii disciplinare. Angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a Contractului individual de muncă față de împrejurarea că salariatul nu s-a conformat dispozițiilor acestuia luate în baza art.40 alin.1 din Codul Muncii, având în vedere faptul că fapta a fost săvârșită de către salariat cu intenție deoarece a lipsit nejustificat de la locul de muncă, cât și consecințele abaterile disciplinare ce determinau nerealizarea obiectului de activitate de către intimată.
Cererea restrânsă reconvențională a fost analizată conform art.129 pct.6 pr.civ.
Astfel, s-a constatat că petentul a predat memoria fiscală aferentă aparatului de taxat fiscal la data de 12.03.2008, conform procesului-verbal încheiat cu acea ocazie. A rezultat că între perioada încetării raporturilor de muncă și data de 12.03.2008, contestatorul a efectuat încasări fără însă a presta activitatea de transport persoane în favoarea intimatei, astfel că, în cauză au fost îndeplinite prevederile art.270 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentin e a declarat recurs motivat, contestatorul, inregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 2.12.2008, cu nr-, solicitand in principal casarea cu trimitere a sentintei recurate, iar in subsidiar, modificarea cesteia in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata si respingerii cererii reconventionale.
In motivare, recurentul arata ca măsura luată împotriva sa de catre intimata este nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte: la baza desfacerii disciplinare a contractului sau de muncă nu se află, așa cum invocă taxi MONDIAL, "abaterea disciplinară constând în neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ca urmare a lipsei nemotivate de la locul de muncă, precum și nerespectarea dispoziției angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societăți ci faptul că recurentul nu a acceptat oferta de muncă propusă de către pârâtă.Intimata i-a adus la cunoștință că a decis ca recurentul să-si desfășoare activitatea de taximetrie pe un autoturism - proprietatea firmei.
Prin această înștiințare, recurentul arata ca era somat să se prezinte în termen de 5 zile de Ia primire la sediul punctului de lucru al TAXI MONDIAL SRL în vederea începerii activității pe acest autoturism în caz contrar "ne vedem nevoiți să respectăm prevederile lesii si ale Codului Munci i".
Precizeaza recurentul ca acest fapt constituie o încălcare flagrantă a art.41 alin.l, care prevede că "contractul individual de muncă poate fi modificat numai cu acordul părților".
Motivul invocat de către pârâtă în decizia de desfacere a contractului de muncă că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a putut efectua, deoarece, deși a fost convocat în scris, conform adreselor nr. 2840/08.11.2007 si 2907/26.11.2007, recurentul nu s-a prezentat la data, ora și locul fixat, nu poate fi primit pentru ca intimata nu a făcut dovada convocării la ceretarea disciplinara, ambele convocari fiind trimise la o adresa incompleta, acestea intorcandu-se la sediul intimatei cu mențiunea adresa incompleta fara număr de bloc, scara, apartament. Astfel, intimata a incalcat prevederile art.267 Codul Muncii, emițând decizia nr.559/01.01.2008 in mod ilegal, fara a-i comunica convocarea la domiciliul cunoscut, nedandu-i dreptul de a-si formula si susține apărările. Conform normei mai sus invocate, decizia de desfacere a contractului de munca este lovita de nulitate absoluta.
Mentioneaza recurentul ca intimata nu și-a îndeplinit obligația prev. de art. 40 alin.2 lit. b, c, având în vedere împrejurarea că, începând cu data de 01.10.2007 și până la data desfacerii contractului individual de muncă, nu a avut acces la comenzile primite prin dispecerat, fapt care i-a periclitat considerabil îndeplinirea normei de muncă. Individualizarea sancțiunii de către TAXI MONDIAL s-a făcut în mod ilegal, încălcându-se prevederile art. 266. fiind aplicata o sancțiune mult prea severă în raport de gravitatea faptei și de consecințele acesteia, comportarea sa generală în societatea comercială, precum și în raport de gradul de vinovăție, recurentul neavand până în prezent vreo altă abatere disciplinară.
Mai arata recurentul ca a solicitat, la termenul de încuviințare de probe, încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu si doi martori, atât pe cererea principala, cat si pe cererea reconvenționala, pentru a demonstra ca s-a prezentat la munca si si-a onorat toate obligațiile către societate pana la data desfacerii contractului de munca, ca nu mai desfășoară activitatea de transport taxi in numele si sub sigla Mondial, cat si faptul ca societatea nu avea in septembrie-octombrie inca achiziționate mașini noi pentru activitatea de taxi impusa de legea 265/2007, cat si faptul ca toate zeturile si încasările făcute pe aparatul de taxat al Mondial au fost predate pana la data desfășurării activității. Instanța de fond a admis doar proba cu înscrisuri, respingând proba cu interogatoriu si martori ca nefiind utile soluționării cauzei, nedandu-i recurentului posibilitatea de a-si proba susținerile.
Considera recurentul ca hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala si in privinta solutionarii cererii reconventionale, deoarece intimata nu a facut dovada, prin actele depuse la dosar, privind procedura de predare a "Z"-urilor si încasărilor zilnice, astfel nu s-a putut proba nepredarea încasărilor pe care aceasta le solicita prin reconvenționala.Din declarația martorului in alt dosar similar rezulta ca, la predarea acestora de către șoferii de taxi, deci si de către recurent, aceștia erau trecuți intr-un caiet, nu li se elibera nici o dovada a acestui fapt. In conditile in care nu au fost admise probele testimoniale nu a avut posibilitatea de a demonstra aceste aspecte si in dosarul de fata. Mai mult decât atât, in următoarea perioada, octombrie-noiembrie 2007, deci după întocmirea deciziei de desfacere a contractului de munca, intimata a refuzat primirea "Z"-urilor, tocmai pentru a avea temei sa formuleze prezenta cerere reconvenționala, recurentul fiind nevoit sa trimită aceste "Z"-eturi prin confirmare de primire. Intimata nu a făcut dovada ca recurentul nu si-a îndeplinit obligația de predare, cum nu a făcut dovada nici ca a predat înaintea lunii ianuarie 2007 aceste acte si sume de bani si nu le-a mai predat după ianuarie 2007, deși aceasta sarcina in incumba intr-un litigiu de munca.
In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile art. 299, art. 304 pct 9 si art. 304ind1 Cpc.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC Mondial SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. avand in vedere si dispozitiile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 559 din 01.01.2008 intimata a dispus sanctionarea disciplinara a recurentului, retinand ca incepand cu data de 1.10.2007 nu si-a indeplinit obligatiile de serviciu ca urmare a lipsei nemotivate de la locul de munca si nu a respectat dispozitia angajatorului de a presta munca pe unul din autoturismele societatii, contravenind astfel prevederilor art. 13 lit b pct 1 din regulamentului de ordine interioara, art. M pct 2 lit a si b din contractul individual de munca si art. 39 alin 2 lit a, b si c Codul Muncii.
In privinta realizarii cercetarii disciplinare prealabile, retinem ca aceasta era obligatorie cf. art. 267 alin 1 Codul Muncii, sanctiunea ce intervine fiind nulitatea absoluta. In speta, constatam ca instiintarea de convocare in vederea cercetarii disciplinare nu cuprinde adresa completa a recurentului, insa acesta afirma in cererea de chemare in judecata ca a avut cunostinta de efectuarea cercetarii si s-a prezentat la sediul societatii impreuna cu aparatorul ales, precizand ca nu era prezent nicio persoana din conducerea societatii care ar fi putut face parte din comisia de cercetare disciplinara. In conditiile in care recurentul a avut cunostinta de existenta convocarii, putand formula aparari, scopul legii este atins, chiar daca instiintarea pentru cercetare s-a restituit.
Invoca recurentul ca decizia atacata incalca prevederile art. 41 alin 1 Codul Muncii, deoarece are ca efect o modificare a contractului de munca fara a exista acordul ambelor parti. Curtea apreciaza ca motivul nu este intemeiat deoarece, dupa cum rezulta si din contractul individual de munca depus la dosarul de fond, recurentul a fost angajat in postul de conducator auto. Intimata, prin dispozitia de a presta munca pe un autoturism proprietatea societatii, nu i-a impus o schimbare a felului muncii, recurentul urmand sa desfasoare tot activitate de conducator auto, si nici o modificare a locului de munca, deoarece acesta nu era conditionat de utilizarea unui anumit autoturism, respectiv cel a recurentului inchiriat societatii angajatoare. Asadar, vehiculul pe care recurentul isi desfasura activitatea nu era un element al raportului de munca dintre parti, astfel incat prevederile art. 41 alin 1 Codul Muncii nu sunt incidente in cauza. Nu putem vorbi de o oferta de munca pe care angajatorul ar fi facut-o salariatului deoarece contractul de munca era in fiinta si continua in aceleasi conditii, fara modificari.
Aceasta dispozitie a intimatei se inscrie in dreptul angajatorului de a-si organiza activitatea, cf. art. 40 lit a Codul Muncii si este obligatorie pentru salariati. In caz contrar, angajatorul ar fi pus in situatia de a nu putea lua masurile necesare pentru desfasurarea in mai bune conditii a activitatii, iar in speta de a nu putea respecta o prevedere legala,cu toate consecintele ce decurg de aici cf. legii.
Afirmatia recurentului in sensul ca de la data de 1.10.2007 nu a mai avut acces la comenzi nu este fondata intrucat, dupa cum el insusi sustine in cuprinsul cererii de recurs, a lucrat, cf. programarii, pana la data de 3.12.2007, iar rapoartele fiscale depuse la dosarul de fond probeza acest lucru.
In privinta refuzului intimatei de a primi incasarile realizate de recurent, retinem ca sustinerile acestuia nu sunt intemeiate. Sarcina probei predarii acestor incasari incumba recurentului, iar nu intimatei. Aceasta sustine ca nu i-au fost predate sumele reprezentand incasarile, astfel incat nu poate face proba unui fapt negativ. Recurentul este cel care avea obligatia efectuaii acestei dovezi, ins, cu toate ca afirma ca a trimis incasarile prin scrisoare recomandata la data de 22.11.2007 nu face vreo proba in acest sens.
Imprejurarea ca nu au fost incuviintate probele cu martori si interogatoriu propuse de recurent in fata primei instante in privinta acestui aspect nu este de natura sa atraga modificarea sentintei recurate. Avand in vedere ca pozitia procesuala a intimatei rezulta cu certitudine din cererea reconventionala, astfel incat interogatoriul nu prezenta utilitate. Recurentul nu a facut proba in conditiile pe care le sustine privind predarea incasarilor, nefacand in cuprinsul apararilor sale vreo referire la prezenta unui martor, astfel incat proba testimoniala nu este concludenta.
Nu are relevanta daca intimata avea in perioada septembrie - octombrie achizitionate autoturisme pentru a le pune la dispozitia salariatilor, deoarece angajatorul are indatorirea de a-si indeplini obligatiile contractuale asumate fata de salariat, in caz contrar, recurentul avand posibilitatea de a se adresa instantei pentru solutionarea conflictului aparut. Pentru aceste considerente, Curtea retine ca prima instanta a interpretat si aplicat in mod corect dispozitiile legale, nefiind aplicabile prevederile art. 304 pct 9 Cpc, invocat de recurent ca temei al formularii recursului de fata, neexistand nici un alt motiv care sa atraga desfiintarea sau modificarea sentintei recurate, cf. art. 304ind1 Cpc. In consecinta, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6045 din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC Mondial SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
8.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1218/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5722/2009. Curtea... → |
|---|
