Contestație decizie de concediere. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 269
Ședința publică de la 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 1471 din 20.11. 2008 intimata fiind " " V - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului,revine asupra exceptiei de tardivitate,constata recursul declarat in termen si văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă avocat pentru intimată, depune împuternicire avocațială, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 119 din 13 03 2009 pe care o depune în copie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința 1471/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata SC SA și în consecință:
A fost respins capătul de cerere solicitat de contestatorul domiciliat în sat, comuna, județul V privind obligarea intimatei SC SA V cu sediul în municipiul V,-, județul V la achitarea sumei de 20.800 lei reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 07.08.2006 - 06.05.2008.
A fost respinsă contestația formulată de în contradictoriu cu SC SA. fiind obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
a fost disponibilizat conform art. 65 alin. 1 Codul muncii prin decizia nr. 47/07.08.2006, decizie care a fost anulată de instanța de control judiciar, Curtea de APEL IAȘI, prin decizia civilă nr. 321/08.05.2007. Prin aceeași decizie, Aaf ost obligată să achite contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat cu începere de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
Ulterior, societatea intimată a emis pe numele contestatorului decizia nr. 67/05.10.2007, de desfacere a contractului individual de muncă, măsură anulată de prin decizia nr. 68/11.10.2007.
Pe data de 14.11.2007, prin decizia nr. 73, contestatorului i se desface din nou contractul individual de muncă, decizie pe care acesta a contestat-o în instanță.
Prin sentința civilă nr. 162/14.02.2008, Tribunalul Vasluia anulat decizia nr.73/14.11.2007, contestatorul a fost reintegrat pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, iar a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
Pe data de 27.02.2008 intimata a emis decizia nr.20 - fila 21 din dosar - prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul de șef compartiment resurse umane începând cu data de 03.03.2008.
Această decizie i-a fost comunicată contestatorului, dar acesta nu s-a prezentat la serviciu la data stabilită în decizie, formulând pe data de 06.03.2008 o cerere (înregistrată sub nr. 491) prin care solicita suspendarea contractului individual de muncă până la data de 31.12.2008, invocând ca temei legal dispozițiile art. 54 Codul muncii.
Societatea nu și-a dat acordul în ce privește suspendarea contractului individual de muncă, comunicându-i contestatorului refuzul prin adresa nr.493/06.03.2008.
De la comunicarea adresei contestatorului și până la data de 12.03.2008, nu s-a mai prezentat la muncă, însă pe data de 12.03.2008, prin adresa înregistrată sub nr.527 contestatorul solicită încetarea contractului individual de muncă conform art. 55 lit. b Codul muncii începând cu data comunicării sentinței civile nr. 162/14.02.2008, cerere aprobată de conducerea intimatei.
Prin decizia nr.32/06.05.2008 emisă de societatea intimată s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți în conformitate cu dispozițiile art.55 lit. b Codul muncii începând cu data de 06.05.2008.
Decizia de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților nu exclude posibilitatea salariatului de aoc ontesta în justiție sub aspectul elementelor sale formale sau de conținut, un asemenea act decizional trebuind să fie legal și temeinic.
În ce privește legalitatea deciziei nr. 32/06.05.2008, instanța a apreciat că aceasta are fundament juridic, la baza acesteia stând tocmai cererea contestatorului nr.527/12.03.2008 prin care acesta își exprima acordul în ceea ce privește încetarea raporturilor juridice de muncă, conform art. 55 lit. b Codul muncii.
Afirmația contestatorului că cererea de încetare a contractului individual de muncă ar fi fost întocmită și depusă ca urmare a condiționării de către directorul economic a plății este vădit neîntemeiată și neprobată în vreun fel.
În ce privește cererea contestatorului de angajare efectivă conform deciziei nr. 321/08.05.2007 a Curții de APEL IAȘI și sentinței civile nr.162/14.02.2008 a Tribunalului Vaslui, instanța de fond a apreciat că și aceasta este nefondată întrucât s-a conformat acestora, reintegrându-l pe contestator.
nu mai poate fi reintegrat efectiv din moment ce însuși acesta a formulat cerere de încetare a raporturilor juridice de muncă, renunțarea acestuia fiind expresă.
În cererea de încetare a raporturilor juridice de muncă ( fila 25 din dosar), contestatorul specifică că solicită ca această măsură să fie dispusă în baza dispozițiilor art. 55 lit. b Codul muncii, începând cu data comunicării hotărârii tribunalului.
Dispozițiile art. 55 lit. b Codul muncii îi dau dreptul salariatului să solicite încetarea contractului individual de muncă cu o anumită dată, fapt pentru care a emis Decizia nr. 32 cu data la care sentința civilă a tribunalului nr. 162/14.02.2008 a fost comunicată.
Raportat la excepția invocată de intimată de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul 3 de cerere, respectiv achitarea drepturilor salariale restante pentru perioada 07.08.2006-06.05.2008, în cuantum de 20800 lei, prima instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
În situația în care contestatorul nu ar fi primit drepturile salariale restante (deși intimata face dovada plății acestora), putea pune în executare cele două titluri executorii iar la dosarul cauzei nu există vreo dovadă de punere în executare a acestora, contestatorul rezumându-se doar la formularea mai multor plângeri penale.
Față de acestea, tribunalul a reținut că excepția invocată de intimată este întemeiată, întrucât scopul urmărit de contestator este identic în ambele acțiuni și a respins cererea lui privind achitarea sumei de 20.800 lei reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada 07.08.2006-06.05.2008.
Referitor la celelalte pretenții solicitate de contestator, instanța le-a respins, considerandu-le neîntemeiate.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
A arătat recurentul că hotărârea este pronunțată cu interpretarea eronată a probelor cauzei întrucât intimata, în fapt, nu a pus în aplicare decizia Curtii de Apel nr.321/08.05.2007, reintegrarea sa nu a fost efectivă, neexistând un proces-verbal de predare-primire de atribuții.
A mai susținut recurentul că fiecărui angajat i se întocmește, la încetarea activității, o notă de lichidare iar angajatorul trebuia mai intai să-și achite toate obligațiile de natură financiară către acesta.
A mai arătat recurentul că nu există obligativitatea ca salariatul să-și mențină acordul exprimat inițial pentru încetarea contractului individual de muncă, cu atât mai mult cu cât societatea nu i-a achitat toate drepturile bănești restante conform hotărârilor judecătorești.
A mai susținut reclamantul-recurent că excepția autorității de lucru judecat se poate referi la perioada 07.08.2006 - 06.05.2008 dar nu poate influența perioada 07.05.2008 - data pronunțării.
În drept, recursul poate fi circumscris dispozițiilor art. 304 pct.9 si 3041Cod procedură civilă.
Intimata SC SA Vaf ormulat întâmpinare la recursul reclamantului, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Vaslui.
A arătat aceasta că instanța de fond, în mod corect reține că Decizia nr.32/06.05.2008 a fost dată ca urmare a cererii neechivoce a recurentului, înregistrată sub nr.527/12.03.2008, prin care acesta solicită încetarea raporturilor de muncă conform art.55 lit. b) din Codul muncii începând cu data comunicării hotărârii Tribunalului Vaslui, din motive personale.
Cum dispozițiile art.55 lit. b) din Codul muncii prevăd posibilitatea ca părțile să dispună încetarea "la data convenită de acestea", societatea a procedat în mod legal aprobând cererea recurentului și dispunând prin decizia contestată desfacerea începând cu data comunicării hotărârii la care acesta a făcut referire în cererea sa, respectiv data de 06.05.2008.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a respins primul capăt de cerere formulat de recurent privind anularea Deciziei nr.32/06.05.2008, reținând legalitatea acestei decizii.
Referirile recurentului la decizia nr.321/08.05.2007 a Curții de APEL IAȘI și respectiv sentința civilă nr.162/14.02.2008 exced cauzei atâta vreme cât societatea, prin Decizia nr.20/27.02.2008, comunicată recurentului cu adresa nr.456/29.02.2008 a dispus reîncadrarea recurentului și plata drepturilor salariale.
În condițiile în care însă, ulterior acestei decizii, recurentul nu s-a prezentat la serviciu, ba dimpotrivă, a solicitat mai întâi suspendarea - cerere neaprobată de conducerea societății - iar ulterior, încetarea raporturilor de muncă conform art.55 lit. b) din Codul muncii, este evident că în mod corect societatea aprobând cererea recurentului a procedat la emiterea deciziei contestate, prin care a dispus încetarea raporturilor de muncă potrivit acordului părților și începând cu data indicată de recurent.
Afirmația recurentului, făcută pentru prima dată în fața instanței de recurs, că înțelege să-și retragă acordul dat cu privire la încetarea nu mai poate produce efecte atâta vreme cât cele două acorduri, al salariatului și al angajatorului, întâlnindu-se, societatea a emis decizia de desfacere a. Cu atât mai mult nu poate fi primită această afirmație, cu cât recurentul și-a manifestat această poziție pentru prima dată în fața instanței de recurs. În caz contrar ar fi lipsită de efecte juridice orice decizie de acest fel dacă am putea admite că oricând una din părți poate reveni asupra acordului dat în condițiile dispuse de lege.
Cât privește capătul al 3-lea de cerere, privind plata drepturilor salariale, instanța de fond în mod corect a admis excepția autorității de lucru judecat, atâta vreme cât aceste drepturi salariale au fost solicitate pentru perioada 07.08.2006 - 06.05.2008, anterioară deciziei contestate și pentru care sunt aplicabile decizia nr.321/08.05.2007 a Curții de APEL IAȘI și respectiv sentința civilă nr.162/14.02.2008 a Tribunalului Vaslui - definitive și irevocabile.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, decizia nr.32/06.05.2008 a fost emisă de angajator ca urmare a acordului de voință al părților privind încetarea contractului individual de muncă, acord ce a avut la bază chiar cererea reclamantului-recurent înregistrată sub nr.527/12.03.2008 (fila 25 dosar fond). Nu se poate susține că acest acord poate fi revocat pe motivul că societatea nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a drepturilor bănești restante, ce-i reveneau conform hotărârilor judecătorești favorabile Aceasta este exclusiv o problemă de executare silită și excede cadrului procesual de față, neexistând posibilitatea condiționării încetării raporturilor de muncă de achitarea unor drepturi salariale ce au făcut obiectul altor litigii, respectiv dosarul nr-.
Ca atare, Curtea constată că decizia nr.32/06.05.2008 (26 dosar fond) a fost în mod corect menținută și apreciată de către instanța de fond ca fiind legal emisă.
Referitor la greșita pronunțare a tribunalului pe excepția autorității de lucru judecat, și sub acest aspect prima instanță a reținut corect faptul că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, asa cum prevede art.1201 civ. în raport de cererea de achitare a drepturilor salariale restante pentru perioada 07.08.2006 - 06.05.2008, cerere ce a fost deja soluționată prin decizia civilă 321/2007 a Curții de APEL IAȘI si sentința civilă 164/2008 a Tribunalului Vaslui.
Susținerea recurentului că prima instanță ar fi trebuit să judece cererea pentru perioada 06.05.2008 si până la pronunțare (20.11.2008) nu poate fi primită, întrucât chiar reclamantul a fost cel care, în virtutea principiului disponibilității, a delimitat cadrul procesual al litigiului de față, rezumând cererea sa la perioada 07.08.2006 - 06.05.2008, iar modificarea acestui cadru nu este permisă în recurs.
Față de cele reținute, și văzând că nu există alte motive de casare ori modificare conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1471 din 20.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.-29.04.2009.
Tribunalul Vaslui: -, -.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 454/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 201/2010. Curtea de... → |
|---|
